Profesorul şi PS-ul

De Ziua Naţională a României, echipa unui maghiar (Pusztai) şi cea a unui secui (Paszkany) au fost „pedepsite” să nu-şi găsească odihna binemeritată, printr-un meci desfăşurat la Mediaş, pe meleaguri pe care altădată alţi „bozgori” – saşii – erau la ei acasă. După ce Ceauşescu a avut grijă să se scape de ei, vânzându-i la bucată pe nemţoii ăştia nesuferiţi care n-au ştiut să lase nimic altceva în urma lor decât seriozitate şi civilizaţie, iată că de o vreme încoace alţi bozgori, răsăriţi de undeva din Gruia, ameninţă tihna bietului rrromân de dincolo de Carpaţi: „ungurii lui Paszkany”! De acolo, din dealul Gruii, i se trag miticului microbist toate relele din ultima vreme, şi n-ar fi deloc cu supărare dacă un alt vrednic urmaş de-al lui Nea Ceaşcă l-ar scăpa cumva de această nouă pacoste, alb-vişinie, care câştigă nepermis de mult teren pe plaiurile noastre mioritice!

Ai zice deci că măcar pe Târnava Mare, cu echipa ungurului nostru Pusztai, ar trebui să avem un meci uşor noi, frânarii, un meci ca între fraţi, mai cu seamă şi pentru faptul că formaţia asta a Mediaşului nu pare a avea, totuşi, probleme reale cu retrogradarea. Asta oricât de slab s-ar încăpăţâna să evolueze Eric, Bawab şi ceilalţi, şi de oricâte greve s-ar ţine băieţii ăştia în continuare.

Pusztai însă pare a rămâne şi pe mai departe fidel principiului său călăuzitor care ne-a privat în ultimii ani de atâtea puncte în clasament: „Bozgor, bozgor, da’ brânza (meciurile din Liga lui Mitică) îi pe puncte, nu pe ochi frumoşi!”. Cu echipa asta inventată de el, cu care s-a obişnuit să ne tot vină de hac în ultimii ani, antrenorul Mediaşului va căuta şi de data aceasta să ne fure bucuria unei victorii, care ne-ar mai lăsa de doi lei speranţe şi pe mai departe. Steaua pare însă pusă în continuare pe fapte mari în campionat, meciul de aseară – de la Chiajna – mie aducându-mi aminte de concordia generală care a pus stăpânire şi pe un alt meci de pomină de-al ei, acel 5-0 cu Steluţa Buzău, pe care nici în ziua de azi unul ca Habib Habibou nu-l poate uita.

Spre deosebire de stelişti, noi nu vom avea deloc parte de un meci în familie, Mediaşul fiind şi în acest sezon o echipă deosebit de incomodă pentru toţi granzii campionatului nostru. Niciuna dintre echipele mari de pe la noi nu a reuşit să se impună în faţa acestei formaţii, trupa lui Pusztai terminând neînvinsă în fiecare dintre jocurile cu CFR (1-1), Steaua (1-1), Dinamo (2-2), Vaslui (1-0) şi PetrolU (2-0). Din păcate pentru fanii medieşeni, echipa lor nu a reuşit să păstreze o constanţă şi în meciurile mai facile, Găzuţul pierzând puncte importante pentru clasament cu echipe ca Ceahlăul (1-2, d), Bistriţa (1-1 ,d), Iaşi (0-1, a) sau Concordia (1-3, a). Dacă ţinem cont de acest amănunt, ca şi de acela că de vreo trei ani noi n-am reuşit să-i mai învingem pe sibienii ăştia ai lui Albu, trebuie să ne aşteptăm la un joc extrem de greu pentru această seară. Asta chiar dacă profesorul nu-i va putea trimite în teren pe Bud, Vitinho şi Ciprian Petre.

De partea Gazului mă aştept ca diseară să-i văd trimişi în teren pe următorii: Pleşca – Trtovac, Akaki, Markovic, Buzean – Todea, Nicandro – Astafei, Eric, Llullaku – Bawab. Vă mărturisesc, la CFR-ul din era Andone îmi era întotdeauna greu să mizez pe un prim unsprezece, asta pentru că niciodată nu puteam să înţeleg cam ce e în capul „Falcosului” înaintea jocurilor. Pe Paulo Sergio parcă îl înţeleg mai uşor, iar la meciul de Cupă „cu Dinamo-ul” (vorba lui Nea Imi) i-a trimis în teren exact pe cei pe care mi i-aş fi dorit şi eu. Iată de ce vă voi spune acum 11-le pe care l-aş trimite eu în teren, poate PS va fi de acord cu mine şi de data aceasta: Felgueiras – Panin, Maftei, Rada, Sepsi – Godemeche, Celestino – Aguirregaray, Valente, Nicoară – Bjelanovic. Rezerve: Stăncioiu, N.Diogo, Vass, Kivuvu, Deac, Hora şi Buş. Nu ştiu ce se întâmplă în ultima vreme de nu-l mai regăsim în lot pe Nicoară, însă eu cred că băiatul ăsta ar mai merita o şansă şi el la un meci precum acesta. Aşa dezordonat cum părea el în joc, dar mai mereu se întâmpla ceva bun atunci când era introdus el: ba un fault sau un penalty scos, ba un contraatac tăios cu Manchester etc.

Aţi observat, desigur, că din lotul meu de 18 lipsesc Ivo Pinto, Cadu, Piccolo, Camora, Gabi Mureşan, Luis Alberto, Sougou, Bastos, Rui Pedro şi Kapetanos. Toţi „greii” echipei, cu excepţia portarului Felgueiras, spectatorul cu cel mai bun loc de la meciul cu Dinamo. Dacă la meciul cu „U”, Bastos, Rui Pedro sau Camora se găseau pe banca de rezerve, gata de a fi introduşi în teren şi a schimba faţa jocului nostru, eu de data asta nu i-aş obosi pe senatorii de drept nici măcar cu deplasarea până la Mediaş. Probabil că Albusibiu nu va fi de acord cu mine, dar chiar dacă eu nu minimalizez deloc importanţa campionatului, cred că se impune odihnirea titularilor la meciul acesta, în vederea meciurilor importante (şi grele) care ne-au mai rămas de jucat în Cupa României şi Champions League. Pe mine mă va urmări pentru multă vreme încă imaginea de la finalul jocului cu Dinamo, în care Kapetanos, după o pasă pe care abia a aşteptat să i-o dea lui Rui Pedro (pentru a nu mai fi el nevoit să alerge), urmărea ca din fotoliu cum portughezul se chinuia să mai facă nişte paşi înspre poarta adversă. Culmea ironiei, chiar dacă Dinamo avea în momentul acela doi fotbalişti eliminaţi, pe teren tot câinii erau de fapt mai numeroşi (evoluau efectiv 9 dinamovişti contra a 8,5 ceferişti), pentru că la CFR Kapetanos şi Rui Pedro aşteptau în fund fluierul izbăvitor, iar Ivo Pinto mai mult sărea într-un picior decât alerga!

În final, doar două sau trei vorbe despre Paulo Sergio. Am mai spus-o, încă de la început antrenorul acesta mie mi-a câştigat încrederea şi respectul, iar elogiile la adresa lui văd că n-au întârziat să apară nici printre tribuniştii mei. Kiruj văd că îl numeşte deja „şahist” pe antrenorul nostru, şi pe bună dreptate, iar Alex îl socoteşte între primii trei antrenori din istoria CFR-ului (eu îl văd între primii doi, cam la egalitate cu Cristiano Bergodi). Tot Albusibiu n-a ezitat să vorbească despre „mâna lui Paulo Sergio”, şi asta încă de la primul joc al echipei noastre cu portughezul pe banca tehnică. Vă spun cu toată sinceritatea, în el (mai mult decât în glezna fină a lui Bastos, în capul lui Kapetanos sau în sprinturile lui Sougou) îmi pun şi eu cele mai mari speranţe pentru jocurile importante care ne-au mai rămas de disputat în această lună. De-asta privesc cu încredere înspre confruntarea de la Mediaş, de asta prefer să văd în echipa noastră de start şapte-opt fotbalişti mediocri, dar care pot alerga şi îndeplini cerinţele antrenorului, decât unsprezece vedete care abia mai stau în ghete. Dacă în ultimii ani Cristi Pusztai ne-a tot privat de câştigarea punctelor puse în joc tocmai din cauza antrenorilor mediocri care au condus CFR-ul, de data aceasta cred că mâna lui Sergio va face diferenţa în favoarea noastră, aducând punctele de la Mediaş în contul CFR-ului.

***

În urmă cu vreo zece zile, în timp ce mă bucuram împreună cu ceilalţi spectatori de reuşitele lui Rui Pedro din meciul cu Braga, n-aveam cum să nu privesc cu recunoştinţă şi înspre Paulo Sergio. Văd că pe aici mulţi îi treceţi doar iniţialele numelui, PS, fără să ştiţi probabil că formula aceasta, „PS”,”PS-ul”, este jargonul în care preoţii vorbesc la adresa vreunuia dintre episcopii lor. Nu ştiu în ce măsură slujitorii altarelor îi sărută mâna episcopului lor dintr-o oarecare evlavie şi cât doar din supunere, dar ştiu că la meciul acela cu Braga mie îmi venea la un moment dat să cobor din tribuna I, acolo unde mă găseam, şi să-i sărut mâna acestui „PS” al meu: Paulo Sérgio Bento Brito! Atunci l-am ridicat pe Paulo Sergio de la rangul de PS al CFR-ului (episcop = supraveghetor), la cel de ÎPS (mitropolit). 🙂 Întrebarea mea este acum aceasta: pe când oare îl vom ridica pe ÎPS-ul nostru la treapta de Prea Fericit? Poate la primăvară, sau poate chiar săptămâna viitoare, pe „Teatrul Viselor”… Deie Dumnezeu! HAI CFR!!!

Autor: Florinaccio