O calificare cu emoții

Un meci care duce spre Europa League e tratat cu maximă dorință și determinare de ambele echipe. Rezultatul? Un meci încrâncenat, un meci în care riscul nu e dezirabil pentru nici una dintre combatante. Echilibrul părea a se rupe la mijlocul reprizei odată cu eliminarea lui Boubacar. Vă amintiți? E jucătorul care ne-a făcut minute fripte în cupă. Azi? Azi Boubacar e jucătorul de care ne pare rău că a fost trimis la cabine. Cu el în teren vișinii erau mai concentrați, iar dinamoviștii aveau omul care asigura tranziția mingii, nu din apărare în atac, ci transferul ei la adversar. După minutul 30, deci după eliminare, ne-am așteptat la mai mult de la cei trimiși în teren de către Paulo Sergio. Dar echipa pare a nu avea suficientă consistență la construcție, așa că acțiunile periculoase  vin din contre și sunt ratate una după alta de Kapetanos. Am remarcat în schimb evoluția excelentă a lui Piccolo, care a rezolvat câteva situații ce păreau a fi periculoase.

Am mai remarcat în prima repriză poziția avansată a lui Gabi Mureșan, o poziție care putea surprinde dacă printre calitățile mijlocașului se putea menționa și viteza. Lipsa de soluții la construcție a fost alt aspect care ne-a surprins neplăcut. Conlucrarea dintre Rui Pedro și Bastos a lăsat de dorit, iar Sougou n-a mai strălucit. Nu în ultimul rând trebuie să constatăm și relaxarea indusă de eliminare.

Repriza secundă începe cu un CFR ofensiv, fapt ilustrat de șutul lui Camora, sau de un Kapetanos egoist, care ratează o altă ocazie. Urmează momentele de grație ale lateralilor noștri, care, ambi,i ne exemplifică cum se centrează prin spatele porții. Iertarea lui Țucudean de al doilea galben, la cotul evident aplicat lui Cadu, ține câinii în joc.

Cert nu e ziua lui Kapetanos și asta o spune șutul, bun de altfel, care trece peste. Presiunea crește, golul plutește în aer și cade, culmea, nu în poarta dinamoviștilor. Stupoare în tribuna CFR-istă, e 0-1. Un zero-unu care n-ar fi fost posibil fără naivitatea lui Ivo Pinto, cel care din poziție de ultim apărător a plecat cu ușurință după fenta lui Alexe.

Izbăvirea, adică egalarea, vine rapid. Câteva combinații în banda dreaptă sunt urmate de pasa în spate a lui Rui Pedro și continuarea e de povestit nepoților: Bastos culcă din fentă jumătate de echipă dinamovistă și șutează ușor pe lângă Bălgrădean, 1-1. Asediul trebuie să continue și continuă, dar marile ocazii lipsesc. Remarcăm astfel lipsa de soluții la construcție, iar atunci când apar oportunități, densitatea maximă din careul dinamovist se opune.  Simultan trebuie să remarcăm din nou siguranța defensivă manifestată de Felice Piccolo care, din acest punct de vedere, se dovedește un ”italiano vero”. Am văzut la fundașul vișiniu aproape tot ce am putea pretinde de la un fundaș, probabil dacă avea și un plus de viteză, nu numai că nu l-am mai fi avut la echipă, ba cred că nici nu am fi reușit să-l aducem.

Ceea ce nu doream cu nici un chip, am primit: prelungirile.

Kapetanos mai găsește o ratare, dar vine rândul lui Gabi Mureșan să-și vadă încununată dăruirea din acest meci. Șut sec din lovitură liberă și zidul, la care se alătură Bălgrădean, desăvârșește „blatul”. Iarăși la șutul frânarului zidul se dă la o parte și ne aducem aminte de acuzele și insinuările din meciurile cu Oțelul ori cu U, de la finele campionatului. Urmează un joc de pase, dar și canonadă pentru 3-1. Eliminarea lui Nica ne asigură un confortabil 11-9. E doar o aparență, pentru că problemele musculare ale lui Ivo Pinto anulează parte din avantaj, iar 2-3 minute mai târziu îi vedem acuzând la rândul lor dificultăți fizice pe Kapetanos și pe Rui Pedro.

Precaritatea pregătirii fizice din vremurile lui Andone s-a văzut azi, în compania unei echipe despre care specialiștii susțin la unison că e și ea deficitară la condiția fizică. La fel s-a văzut și tentația paselor lungi, apariția momentelor în care jucătorii nu mai puteau să alerge și alegeau soluțiile facile. Au alternat momentele în care am văzut calitate, preocupare pentru posesie, cu momentele în care, parcă, principala dorință a vișiniilor era să scape de minge. Un meci greu, un meci care a fost până la urma urmei câștigat datorită efortului colectiv, un meci care putea fi câștigat mai devreme, în timpul regulamentar, dacă grecul nostru nu făcea eforturi disperate de a-și epuiza ratările din tolbă în acest meci. Mult angajament, atât de mult, încât înțelegem cât de oportună a fost decizia conducerii sau a lui Paulo Sergio de a utiliza rezervele în meciul cu concitadinii. O victorie care ne păstrează în cărți pentru un loc în Europa.

Ca o concluzie, dacă ar fi să parafrazăm Ștucanul prosportului, putem spune c-am văzut un blat, dinamoviștii au fugit din fața lui Bastos și, pentru că nu a fost destul, s-au dat la o parte și din fața lui Mureșan. Da, așa sunau concluziile anul trecut, după faze precum cele de azi. Între timp, aflu că Dinamo acuză arbitrajul, acuză un joc periculos la Piccolo, o fază la care, conform reluărilor, înainte de a fi joc periculos (oarecum discutabil, Grigore s-a aplecat mult pentru a lovi cu capul) a fost fault în atac, așa cum se vede pe reluări, italianul este îmbrățișat de numărul 10. Iar dacă e să fim cinstiți, e de amintit și penalty-ul refuzat lui Sougou. Dinamovistul atacă omul, nu mingea, iar atacul nu este un umăr la umăr, ci un brânci grosolan. Atacurile mizerabile continuă, răgazul pentru a savura victoria e prea scurt.