O victorie a jucătorilor de clasă

Un meci care nu contează. Un meci care e sortit doar să mai țină vie ranchiuna unor farseori, pentru că ne întrebăm ce poate fi un club la care patronii se schimbă mai des ca izmenele. E bine că Paulo Sergio ne arată cumpătare, ne arată că știe ce primează, că poate renunța la gloria efemeră, că poate alege varianta care să-l apropie de obiectivul intern principal, Cupa României. Un meci în care galeria lui U putea părea frumoasă, dar scandările, care nu prea au avut treabă cu încurajarea propriilor jucători, ci s-au cam limitat la trivialități la adresa vișiniilor, au făcut-o penibilă. Cam puțin pentru niște vașnici universitari.

Repriza întâi a stat sub semnul unui aparent echilibru, cu un început bun al alb-negrilor, urmat de un 11 m inventat pur și simplu. A urmat asaltul steril al CFR-ului.

Personal preferam și o întoarcere a mijlocașilor de bandă la locurile lor, parcă și Hora și Valente sunt prea dependenți de piciorul de bază. Așa, în afara câtorva centrări, Diogo Valente n-a contat, iar Hora a fost responsabil cu ratările. Au fost ocazii mari, tratate cu insuficientă concentrare. A mai fost și lovitura de cap a lui Nuno Diogo pe lângă poartă. Notabilă și încercarea lui Celestino de a-l decapita pe Muzac din lovitură liberă. Cam puțin pentru o primă repriză, semn că în Gruia sunt salarii nu numai supradimensionate, dar și inutile.

Repriza secundă se animă după introducerea lui Camora, Bastos și Rui Pedro. Paulo Sergio a mutat pentru victorie, renunțând la inutilul Nuno Diogo, la lenții Panin și Celestino, iar o altă frână, Godemeche, e retrasă în linia de fund. Viteza de joc crește și normalitatea își intră în drepturi. Presiunea dă rezultate, Rui Pedro, cu generosul sprijin involuntar al „artistului devierilor” (cum i se spunea cu ceva vreme în urmă în Serie A lui Bjelanovic), înscrie. A urmat și golul lui Sașa, tot o deviere, la șutul pe jumătate ratat al lui Camora, au mai fost și barele, prima dată Godemeche, apoi Bastos cu un șut năprasnic.

Am mai remarcat un arbitraj jalnic, cu balanță măsluită. Parcă după meciurile din CL să vezi câte o maimuță penibilă suflând în fluier e pur și simplu grotesc. O victorie care menține echipa în viață, în lupta pentru podium, un meci care spală din rușinea locului din clasament. Meciul ne-a arătat și clasa pe care o au totuși Rui Pedro și Bastos, ambii parcă descinși dintr-o mare echipă de CL, iar CFR-ul chiar poate fi o mare echipă de CL cu două-trei completări ale lotului. Am văzut și câte parale fac componenții lotului, cei care au intrat mai rar. Vom vedea câți vor rămâne. Acum să ne bucurăm că titularii de drept confirmă, indiferent de minutul în care intră în teren, să ne bucurăm că, totuși, sub bagheta lui Paulo Sergio chiar și rezervele joacă fotbal, nu cât ne-am dori, dar, tactic parcă ceva mai mult decât titularii în perioada în care Iașiul ne fura puncte în Gruia. E semn bun că mâna antrenorului se vede și la rezerve. Să nu uităm că lui Paulo Sergio îi sunt străine echipele și jucătorii ligii lui Mitică. E semn bun că antrenorul dă jucătorilor o conștiință a propriei valori, e lucrul cel mai important la urma urmei. E în fapt punctul din care se poate vorbi de valoare adăugată de antrenor.

Urmează Dinamo și îmi permit un pronostic: CFR nu va mai pierde nici un meci intern în acest sezon competițional.