O victorie cât un sezon

Precum la meciul precedent, cel cu Astra, iarăși primul 11 este cu surprize. Suntem nevoiți să vedem cum CFR atacă fără atacanți, să vedem cum Camora joacă unde nu prea știe. În locul maturității și abilităților de pasator decisiv prin care s-a remarcat Bastos, îl vedem pe un Rui Pedro insuficient de experimentat, insuficient de ordonat. Bastos în postura de vârf a mai fost încercat de Mandorlini pare-mi-se. Atunci n-a fost o soluție, dar acum, având în față fundași parcă la fel de abili tehnic și la fel de iuți ca Rada (cam de nota 6, de altfel și cel mai slab jucător al nostru; ajungem să-l regretăm pe Sepsi), aceștia ar putea fi ușor depășiți tocmai cu această stratagemă. Finalul ne va arăta că neexperimentatul a putut fi chiar omul meciului.

Fantezia lui Paulo Sergio, privită cu scepticism de mulți, a dat rezultate după doar 8 minute: viteza sporită de joc i-a pus în dificultate pe braghezi și… firesc, zic eu, a venit golul lui Rui Pedro. 1-0 și, mai important, mingea nu stă mult la adversar. Urmează o nouă execuție de tipul blitzkrieg, Bastos-Sougou-Rui Pedro (primii doi de notat cu 9 – Bastos pentru că a pasat magnific în câteva rânduri, Sougou pentru că a înghețat orice reacție în banda dreaptă, cu un plus pentru brazilian și un minus pentru senegalez pentru precipitarea și agresivitatea gratuită ce a premers schimbarea, iar Rui Pedro merită 10, fără discuție, pentru efort, dar mai ales pentru că a fructificat cu sânge rece tot ce era de fructificat și, pentru ca tacâmul să fie complet, a scos și o minge de pe linia porții) și…  cine să creadă??? 2-0!!! Folosirea lui Bastos pe postul de vârf a fost surpriza perfectă, a adus un plus de tehnicitate și, mai ales, un plus de mobilitate, acel plus suficient pentru a face diferența pe tabelă. Păcat că antrenorii CFR-ului sunt obsedați de utilizarea lui Camora pe postul de mijlocaș și de utilizarea lui Sepsi sau Rada ca fundaș. Slăbiciunea a fost taxată și de astă dată, după 2 greșeli succesive săvârșite de Rada, Alan reduce din handicap: 2-1.

La fel ca la meciul cu Astra, s-a văzut dezechilibrul ofensiv între banda stângă și banda dreaptă. Organizarea este însă mult mai bună, echipa e așezată corect pe teren, iar Braga, în pofida tuturor celor care nu vor să vadă schimbarea adusă de Paolo Sergio, nu mai domină categoric, nu mai șutează o dată la două-trei minute. Hattrick-ul lui Rui Pedro nu face decât să consfințească dominarea tactică. Luis Alberto a fost marea surpriză la Braga (o notă de 8 i se cuvine și lui și lui Ivo Pinto, Cadu, Piccolo, Camora sau Felgueiras, Mureșan fiind și el pe aproape ca evoluție), acolo unde a făcut cel mai bun joc de când îmbracă tricoul vișiniu, acum aproape și-a repetat evoluția. N-am să înțeleg niciodată cum de în restul meciurilor e un neadaptat.

Secretul primei reprize a fost clar: retragere Bastos, pătrundere Pedro, forfecarea fundașilor de încrucișări frecvente la care se adăuga al treilea om al triunghiului, Sougou, ca o năuceală indusă de un vânt aprig de pe partea dreaptă.

Bomboana pe tort vine pe final de repriză, când Douglao vede cartonaș roșu, ca urmare a unui cot aplicat fără temei lui Rada. Rezultat la pauză 3-1 și 11-10. Este rezultatul dăruirii din teren și a inteligenței tactice de pe bancă. A fost suficientă o repriză pentru a demonstra că mare parte din victorie este meritul antrenorului. Dovada a fost făcută de Douglao, un fundaș care ar fi trebuit să-l anihileze pe Kapetanos, numai că grecul nu era pe teren, iar masivul fundaș a trebuit să joace ce nu putea sub nici o formă, adică să joace iute. Greșind mereu, prins pe picior greșit de viteza atacanților noștri, brazilianul, socotit cheia de boltă a apărării de către Peseiro, a acumulat frustrare peste frustrare până când a cedat, lovindu-l fără minge pe Rada. În locul vârfului masiv pe care să-l domine fizic, s-a trezit asaltat de fâșneții care i-au stârnit otita. Paulo Sergio – Peseiro, mat, un mat fără replică, superioritatea unor jucători a fost neantizată subit de imaginație, de gândire, de logică. Felicitări Paulo Sergio pentru o primă repriză excepțională, poate cea mai bună a CFR-ului din meciurile europene! O repriză în care s-a muncit cât în tot meciul din debutul de la Roma.

Repriza secundă debutează cu Braga dornică de remontare, dar primele 10 minute înseamnă doar luptă de uzură, fără ocazii, fără istoric chiar, dar cu greșeli vișinii, greșeli la preluare, greșeli la transmiterea balonului. După acalmie se remarcă Beto, cursă devastatoare Bastos, urmată de reflexul sclipitor al fostului nostru portar, faza, în loc de gol liniștitor, se încheie doar cu un corner.

Repriza ne mai aduce două superbe acțiuni plecate din piciorul lui Bastos, ambele finalizate cu bară de Camora. La una dintre ele a fost din nou salutar Beto. Putea fi cinci-șase la unu, dar a fost să fie 3-1, așa cum s-a stabilit în primele 45 de minute. A fost cum am anticipat, poate chiar mai bine.

A urmat multă, multă tensiune, mulți nervi și nedorite cartonașe galbene. Ocazii mai clare, poate chiar mai multe, chiar dacă UEFA prezintă alte cifre. A fost o victorie a inteligenței tactice, iar mâna antrenorului chiar s-a văzut. Au fost și clipe în care am avut senzația că s-a întors Andone, dar au trecut repede, au fost puține. A primat fantezia și știința tactică, a primat dorința de victorie. Felicitări pentru dăruire, felicitări pentru victorie! Primăvara e a noastră. Poate fi primăvara CL. E moment de bucurie, e și moment de iertare, e momentul ca toți să se strângă, toți să ne strângem în jurul echipei și să o susținem. Să-i susținem și pe cei care uneori joacă sau au jucat mai slab, să admitem că nu e vina lor pe de-a întregul pentru prestațiile slabe. Încă o dată, felicitări! Felicitări Felgueiras, Ivo Pinto, Cadu, Piccolo, Rada, Mureşan, L. Alberto, Sougou, Rui Pedro, Camora, Bastos, Kapetanos, Aguirregaray, Godemeche, felicitări tuturor celor care au contribuit la energia pozitivă a echipei! O victorie și calculele noastre continuă!