Pe urmele tatălui

În toată viața lui pe crampoane, „bătrânul” adunase, în 10 meciuri, 777 minute „celeste”. Aproape 13 ore pline de satisfacția și mândria de a îmbrăca tricoul țării sale. Însă vremea petrecută la lot cu siguranță avea să fie umbrită și de regrete. În 1987, la Buenos Aires, privise doar de pe bancă cum băteau coechipierii săi Chile, cu 1-0, în finala Copa América, și câștigau trofeul. O finală cu adevărat sudamericană, cu 4 eliminați, din care nu știu ce jucător de pe continentul acela latininizat ar fi vrut să lipsească. Șansa n-a fost atunci de partea sa. Oare să fi fost de vină și numărul pe care fundașul îl purta pe spate, 13? Ce mai contează? Totul e istorie. Fundașii nu cred în lacrimi nici cât Moscova…

Așadar, minute (sau ore) decente a bifat Óscar pentru Uruguay, nefiind un răsfățat al lotului național: 5 meciuri amicale, 4 meciuri în preliminariile Campionatului Mondial și – cireșuca de pe tort – o partidă de turneu final la Copa América 1995 (4-1 cu Venezuela, la meciul de debut), într-un moment când vârsta nu-i îngăduia să mai aspire la statutul de mare speranță. Daniel Fonseca, Gustavo Poyet sau Ruben Sosa erau bieți copii pe lângă el. Doar Enzo Francescoli era mai potrivit pentru un sfat al bătrânilor.De altfel, Óscar avea să evolueze ultima dată pentru Uruguay în 1997, când avea deja 38 ani! În 2000, când se retrăgea definitiv din fotbal, la matusalemica vârstă de 41 ani, aceste 10 partide disputate în echipamentul Uruguayului aveau să devină parte din moștenirea fotbalistică transmisă urmașilor. Acum un an, exact pe vremea asta, clasamentul jucătorilor cu cele mai multe partide disputate pentru Uruguay începea cu Diego Forlan (84), iar pentru pozițiile 291-309 se încolonau jucătorii cu 10 partide, în spatele fostului fundaș, Óscar Aguirregaray (Óscar Osvaldo Aguirregaray Acosta).

Óscar Aguirregaray n-a abandonat fotbalul, ci s-a apucat de antrenorat, ajungând la un moment dat antrenorul secund al naționalei Peru. Dintre alte „performanțe” demne de remarcat, aș evidenția una singură. În ciuda faptului că se știe că fotbaliștii profesioniști sunt ocupați până peste cap cu meciurile, antrenamentele, cantonamentele, schimbările de antrenori și iar antrenamentele, Óscar a reușit să-și facă timp și pentru urmași și bine a făcut! Nu-i nicio păcăleală de întâi aprilie: în 1989 s-a născut viitorul jucător al CFR-ului din Cluj, Matías Aguirregaray (Matías Aguirregaray Guruceaga).

După câteva traversări dus-întors, pe ruta aeriană Europa-America de Sus, obositoare, care nu s-au soldat cu succes, acum două zile, pe tărâm european – mai precis polonez – Matías Aguirregaray a devenit, în sfârșit, fotbalist „celest”! După 25 ani, un alt Aguirregaray cu numărul 13 pe spate n-a mai luat loc resemnat pe banca de rezerve, ci a fost aruncat în luptă încă din primul minut de joc, să vadă și Óscar Tabárez ce fotbalist a dat lumii Óscar, tatăl.

Matías Aguirregaray a adunat primele 59 minute sub tricoul Uruguayului și a fost schimbat înainte să fie introdus Alvaro Pereira. Nu-i nimic; cu siguranță vor mai avea ocazia să evolueze împreună. Dacă Uruguayul reușește să aterizeze în Brazilia, nu m-ar mira să aibe o grămadă de susținători în Gruia. Dar, s-o lăsăm mai încetinel. Toate la timpul lor…

Ca suporteri ai echipei al cărui tricou îl îmbracă în viața de zi cu zi, nu puteam trece cu vederea peste acest eveniment. Nu puteam să nu-l felicităm pe Matías – fotbalist tânăr, dar foarte hotărât și cu vână, a cărui valoare s-a simțit încă de la primele atingeri de minge pentru CFR – și să nu-i urăm baftă și de acum încolo!

Matías, îți dorim să-ți depășești „profesorii” și, de ce nu?, tatăl! Fac pariu că nu s-ar supăra. Dar nici nu cred că ar lăcrima. V-am spus doar: fundașii nu cred în lacrimi.

*****

Nu este o reclamă la Coca-Cola, în care poate oricine juca, ci miuța de dinainte de meci. Luis Suárez strigă la cei mai tineri să paseze mai repede vedetelor echipei.

Copilul a crescut mare! Unii de pe la noi cumpără meciuri amicale cu echipe pline de sud-americani, ca să apuce să le dea la picioare în viața asta. Un jucător al CFR-ului a ajuns să stea de aceeași parte a baricadei cu Cavani sau Suárez. Pentru o astfel de imagine merită să-i revedem până și mutra nesuferită a lui Muslera…

Matías Aguirregaray (jucătorul cu numărul 13, pentru cei care încă nu-l cunosc) a debutat la naționala Uruguayului în timpul contractului său cu CFR. Asta înseamnă că nu suntem o echipă chiar atât de rea, nu credeți?