Oare se poate și mai rău?

Un prim 11 neobișnuit, cu Rada fundaș stânga, unul parcă scris pe foaie de Sorin Cârțu. Felgueiras – Ivo Pinto, Cadu, Piccolo, Rada – L. Alberto – Sougou, Rui Pedro, Bastos, Camora – Kapetanos, împreună cu rezervele: Stăncioiu – Panin, Buș, Hora, Godmeche, Valente, Vass, încercă să păstreze în Gruia cele trei puncte. Sarcina nu este una ușoară, o demonstrează primele minute în care posesia e urmată de pasele lungi și imprecise ale lui Rada. Abia minutul 8 aduce o fază spectaculoasă, o combinație reușită între Sougou și Ivo Pinto, urmată de finalizarea pe lângă a lui Rui Pedro.

Primul sfert de oră ne arată un joc de posesie, de mișcare al vișiniilor, cu probleme în zona Rada, care, ajuns în stânga, pare a fi preluat meteahna lui Nicoară, efort mult-minte puțină, joacă periculos o minge ce trebuia lăsată în aut de poartă, iar în faza următoare lasă în aut, la mijlocul terenului, o minge simplă ce asigura posesia într-o fază în care Astra era dezorganizată. Al doilea sfert nu ne arată decât greșeli la transmiterea balonului, lipsă de idei, lipsă de încredere și peste toate lipsă de omogenitate. A trebuit să vină sfertul ultim al primei reprize ca să vedem o nouă ocazie în dreptul CFR-ului, la șutul lui Rada din lovitură liberă. E sfertul care ne aduce primele emoții și care relevă slăbiciunea Luis Alberto, a cărui absență din anumite faze îl obligă pe Cadu la ieșiri din dispozitiv. Vedem un flanc stâng lipsit de forță și viteză, după cum vedem și că prezența simultană a lui Bastos și Rui Pedro nu folosește la nimic.

Minutele de prelungire ne aduc cadoul brigăzii de arbitri: un gol din offside în dreptul Astrei. Aceleași minute ne-au arătat lentoarea de care suferă apărarea la faza imediat următoare, o fază la care Astra putea da lovitura.

Am avut parte de un pic de dăruire din partea jucătorilor, dar și de pană de mentalitate, pană de soluții, de epuizarea mentală a unui lot care seamănă cu un insectar. Probabil politica finanțatorului de a aduce jucători cu toptanul, fără a corela lotul cu necesitățile antrenorului, face să avem mereu o echipă dezlânată și nu una construită, o echipă fără soluţii în faţa unui adversar care se apără pe două linii.

Minusurile la construcţie sesizabile în epoca Andone se perpetuează şi-n repriza secundă. Paulo Sergio nu arată că este capabil să remedieze ceva, să aducă prospețime, ingeniozitate și aplomb în jocul CFR-ului. Astra își continuă cu meticulozitate și răbdare munca de tranșee, astfel că prindem minutul 68  pentru a consemna o ocazie adevărată la poarta giurgiuvenilor, ocazie ratată de Rafael Bastos.

Minutele trec, presiunea vișinie se intensifică, dar parcă devine minut cu minut tot mai haotică. Paolo Sergio încearcă și soluția Vass, una care a era cât pe ce să rezolve meciul. Adam a reușit o pasă decisivă, iar Fatai și-a bătut joc de șansă. Ideile ofensive nu s-au înmulțit, ba dimpotrivă.

Minutele trec, Astra trage de timp, faultează tactic. Între timp intră Hora, iar realizarea sa majoră este stricarea unei mingi perfecte adresate lui Kapetanos. Astra ripostează cu mingi aruncate pe contraatac, tactica funcționează, iar cu largul concurs al lui Ivo Pinto și mica contribuție a lui Felgueiras scorul devine 2-0.

Un meci pierdut într-un moment prost. Un meci la finalul căruia Kapetanos a pus bomboana pe colivă, răpind și o minimă bucurie fanilor care au îndurat în tribune gerul. Grecul și-a bătut joc de un 11 m care n-a prea fost, obținut de Rui Pedro. Un joc care a arătat atât de multe minusuri încât mi-e greu să le înșir în cronica de față. Cert trăim greaua moștenire a autosuficienței din era plm. Sergio are de lucru la modul serios și cred că a încercat prea repede să treacă la un fotbal pozitiv. Spun asta pentru că în două săptămâni nu poți remedia tot ce nu s-a lucrat tactic în precedentele 3-4 luni. Poate momentul schimbării pe banca tehnică a fost prost ales, încercările antrenorului de a organiza jocul pare să fi bulversat automatismele jucătorilor, reflexele pe care le știm toți de a arunca mingea în față. Poate că dacă se acorda și acel 11 m la hențul din careu al Astrei ar fi fost șanse. Să rămânem totuși în final cu singurul lucru pozitiv, evoluția lui Bastos și cu speranța că după un eșec lamentabil vine un succes lăudabil. Poate tresărirea de orgoliu ne va da câștig de cauză cu Braga, să sperăm că dorința de afirmare a jucătorilor noștri va avea drept rezultat triumful calificării în primăvara europeană. Să credem în minune, doar așa minunea se poate întâmpla.