Două ceasuri în Rai

După ce o toamnă întreagă ne-am tot obişnuit să vorbim despre meciuri importante disputate de echipa noastră prin Europa, iată-ne acum pe toti frînarii în faţa unui meci crucial, CFR – Galatasaray, pe care fiecare îl aşteptăm cu înfrigurare. Un meci care cu siguranţă va cîntări foarte greu în stabilirea clasamentului final al grupei, cu toate consecinţele care vor decurge de pe urma lui: fixarea strategiei pentru sezonul de primăvară, bani mai mulți, mai puţini sau deloc veniţi de la UEFA, achiziţii sau plecări de jucători etc. Un meci înaintea căruia se pot face deja, nu fără temei, destule calcule. Calcule pe care poate că n-ar fi rău să le începem încă de pe acum, pînă să ne punem berea, pălinca sau whisky-ul la rece…

Să începem aşadar cu CFR-ul, pornind însă de la premisa (eu sper că realistă) că Manchester United  nu va pierde în confruntările cu Braga şi Galata care îi stau acum înainte. United îşi va dori cu siguranţă primul loc, care i-ar scoate în cale la primăvară un adversar probabil mai accesibil, venit de pe poziţiile secunde ale celorlalte grupe de UCL. Va dori deci să-şi securizeze cea dintîi poziţie a clasamentului, şi asta cît mai devreme, mai cu seamă pentru că în campionat, pentru titlul din Premier League, are de dus o luptă foarte aspră cu Chelsea şi Manchester City. Pe concitadina City o va întîlni în chiar week-endul de dinaintea meciului retur cu CFR, deci sunt toate şansele ca partida cu noi să o abordeze cu multe rezerve în primul unsprezece, dar şi cu gîndul îndreptat mai mult înspre marele derby local. Pentru asta însă vor trage tare ca pînă atunci să fie şi din punct de vedere matematic cîştigătorii grupei noastre. Iată de ce eu cred că echipa din Manchester se va întoarce neînvinsă din deplasările ei din Portugalia şi Turcia, realizări pentru care noi frînarii n-avem decît să le ţinem pumnii strînşi, pentru că ne-ar ajuta foarte mult. Desigur, cu condiţia ca noi înşine să ne ajutăm mai întîi, prin jocul prestat, dar mai cu seamă prin rezultatele pe care le vom realiza în următoarele confruntări europene.

Aşadar, eu socotesc că un egal scos mîine seara de echipa noastră n-ar fi un rezultat deloc rău. O eventuală VICTORIE realizată împotriva ienicerilor ar fi însă de aur, pentru că ne-ar aduce nu numai certitudinea primăverii europene, deci atingerea celei mai mari performanţe externe din istoria clubului nostru, dar şi postura de favoriţi pentru ocuparea poziţiei secunde a clasamentului, care ar trimite-o pe CFR  în optimile Champions League. Cu o victorie am fi deci favoriţi la locul doi, asta pentru că noi am acumula 7 puncte, în timp ce portughezii n-ar aduna decît 4 (cele 3 care stau în dreptul lor în momentul de faţă, plus 1 cu Manchester). Cu un egal scos pe urmă în Gruia – din meciul cu Braga, de peste două săptămîni – am fi deja matematic calificaţi de pe locul doi, pentru că am păstra cele trei puncte avans faţă de lusitani, iar în caz de egalitate de puncte scorul meciurilor directe ne-ar avantaja pe noi. Dacă mîine îi învingem pe turci, pe urmă chiar şi o înfrîngere la limită în faţa portughezilor n-ar fi capăt de ţară, pentru că încă ne-ar păstra pe locul doi (la egalitate de  puncte, dar cu golaverajul superior şi cu rezultatele meciurilor directe de partea noastră). Acest loc doi însă ar trebui apărat pe urmă, la Manchester (probabil cu echipa a doua a englezilor, cum spuneam şi mai sus), în timp ce Braga şi-ar juca calificarea acasă, cu  Galatasaray.

Nici cealaltă variantă, EGALUL CU TURCII, n-ar fi însă tocmai de lepădat: nouă ne-ar aduce al cincilea punct în clasament, turcilor abia al doilea, în timp ce braghezii n-ar avea decît cel mult patru. Am avea nevoie însă de un alt egal, cu portughezii, în timp ce turcii ar putea chiar să o învingă pe Manchester la Istanbul, pentru că tot n-ar avea decît 5 puncte, la fel cît portughezii, în timp ce noi am fi tot pe doi în clasament, cu 6 puncte (victoria de la Braga plus cele trei egaluri). În felul acesta, înaintea ultimei etape de Champions League, am fi cu certitudine calificaţi măcar în primăvara Europa League, cu şanse reale însă chiar la locul doi (victorie a noastră la Manchester,  sau meci pierdut de noi în Anglia, dar egal în războiul turco-portughez de la Braga). În cazul acesta din urmă, cu CFR, BRAGA și GALATA avînd toate cîte şase puncte, cel mai bine clasaţi am fi noi, datorită clasamentului meciurilor directe: 1 – CFR – 6 puncte; 2 – BRAGA – 5 puncte; 3 – GALATA – 3 puncte.

CONCLUZIA pe care o trag eu de pe urma acestor calcule ar fi că ar trebui să jucăm la egal meciurile care ne stau acum înainte – atît acesta cu Galata, cît şi cel cu Braga de peste două săptămîni – căutînd însă să punem probleme serioase, aşa cum ştim noi mai bine: pe contraatac în primul rînd. Dacă Bastos şi Sougou vor fi apţi de joc, aşa cum se aude, atunci cred că jucînd în felul acesta avem şanse mari să scoatem chiar patru puncte din confruntările cu Galata şi Braga, ceea ce ar fi aproape echivalent cu o calificare în primăvara Champions League! Ne va avantaja, în ambele meciuri, disperarea cu care vor juca adversarii noştri, obligaţi să cîştige pe terenul nostru pentru a-și realiza obiectivele.

Nu ne va fi însă deloc uşor: din declaraţiile lui Terim eu n-am citit altceva decît asta: victorie, victorie, victorie! „Clujul e cel mai important obstacol, dar  încă nu ne-am spus ultimul cuvînt în Ligă”- spunea antrenorul Galatei. Iar eu nu am niciun motiv să nu-l cred pe cuvînt: are la dispoziţie aproape o echipă întreagă de internaţionali turci, plus nume mari ca Muslera, Eboue, Felipe Melo, Riera, Amrabat, Elmander și nu numai!

Cu șansă pentru noi, din confruntarea cu CFR-ul vor lipsi brazilianul F.Melo (suspendat) și suedezul Elmander (accidentat pentru 6 săptămîni), cel care în urmă cu cîteva săptămîni contribuise din plin la meciul acela memorabil al Suediei, 4-4 cu Germania, de la 0-4 prin minutul 65! De colegul lui Ibrahimovici din atacul Suediei ne-a scăpat însă Luis Alberto, acum două săptămîni, prin minutul 35 al meciului de la Istanbul. De atunci, Elmander nu a mai apărut în echipa lui Terim şi sunt toate şansele să lipsească şi în meciul de la Cluj. Pe lîngă cei doi, cred că din primul unsprezece aliniat împotriva noastră la Istanbul va lipsi acum şi internaţionalul turc Semih Kaya, dar acesta din urmă din considerente tactice. În locul său va juca cel mai probabil Cris, fostul căpitan al Lyonului.

Aşadar, dacă CFR-ul ar putea începe cu Felgueiras – Ivo Pinto, Cadu, Piccolo, Camora – Gabi Mureşan, Luis Alberto – Sougou, Bastos, Valente – Kapetanos, la turci i-am putea vedea în teren pe următorii: Muslera – Eboue, Cris, Nounkeu, Riera – Hamit Altintop, Selcuk Inan, Kurtuluş, Amrabat – Umut Bulut, Burak Yilmaz. Cu aceştia unsprezece  a început Terim ambele partide jucate în campionat de la ultima noastră confruntare şi nu văd de ce i-ar înlocui cu alţii, pentru că n-ar prea avea de ce: au învins-o acasă pe Kayserispor, cu 3-0, scor stabilit încă din minutul 36 (goluri Bulut, Cris şi Yilmaz) şi în deplasare pe Istanbulspor, cu 3-1 (cu goluri înscrise de… staţi să caut… Bulut şi Inan, plus autogolul lui Zayatte). Rezervele turcilor: Ufuk, Hakan Balta, S.Kaya, Emre Colak, Sabri, Aydin Yilmaz, Serkan Yildirim. Parcă toţi şapte internaţionali turci, poate cu excepţia portarului.

O observaţie importantă, cred eu, ar fi aceea că – odată cu accidentarea lui Elmander şi cu forma slabă prin care trece Milan Baros – turcii nu vor avea pe bancă prea multe soluţii de atac. Poate doar tînărul Şerkan, dar acesta n-a adunat pînă acum decît trei prezenţe în echipa turcă.

O altă notă importantă ar fi aceea că turcii par o echipă în care nu înscriu decît atacanţii: din 26 de goluri înscrise pînă acum în campionat şi Ligă, 8 le-a reuşit Umut Bulut, 7 Burak Yilmaz, 3 Elmander, 1 Şerkan, 1 extrema Amrabat, plus două autogoluri şi două sau trei goluri înscrise din penalty-uri (H.Balta și Inan). Singura excepţie de la regula acesta ar constitui-o golul înscris de fundaşul Cris, în ultima partidă de campionat. Nu că la Cluj n-ar putea înscrie şi vreun fundaş sau mijlocaş, dar poate că e bine să ştim de unde poate veni pericolul mai cu seamă.

Arbitrul de centru va fi scoţianul William Collum, iar la meci sunt aşteptaţi şi 1.000 de turci fanatici, dintr-aceia care se lăudau la meciul tur cu următorul mesaj „de bun venit” pe Turk Telekom Arena: „NU TREBUIE SĂ MORI, CA SĂ AFLI CUM E ÎN IAD!”. Nu ştiu cum a fost pentru ai noştri în infernul otoman, însă eu unul abia aştept să-i văd la lucru şi pe suporterii turci, nu numai pe jucători. Nu de alta, dar ca să nu fiu nevoit să mor pentru a afla şi eu cum e în iad. 🙂 Sper, în schimb, ca jucătorii noştri, prin evoluţia lor de mîine, să ne facă să spunem la întoarcerea de la stadion ceea ce Nazarineanul şi Dostoievski ne tot zic de sute sau mii de ani deja: că raiul poate (şi trebuie) să înceapă încă de aici. Poate „îngeru” nostru, Rafael, să se simtă bine în ajunul sărbătoririi celorlalţi doi îngeri ştiuţi după numele lor (Mihail şi Gabriel), şi să ne facă, prin jocul său, ca la sfîrşit să le spunem şi noi otomanilor: „NU E  NEVOIE SĂ MORI, CA SĂ AFLI CUM E ÎN RAI”.

HAI CFR!!!

Autor: Florinaccio