Un joc mai altfel

Un meci așteptat. Un meci în care nu știi ce e mai important. Pentru evitarea retrogradării, desigur, cele trei puncte; pentru debutul lui Paul Sergio, tot cele trei puncte; pentru revenirea moralului, tot cele trei puncte; pentru exersarea minimală a unor noi relații, tot cele trei puncte; pentru relația jucătorilor cu fărașul de iarnă, tot victoria contează. Multe motive pentru a fi convinși că e un joc important.

Paulo Sergio, la debut, ne oferă surpriza încă din primul minut. Titularizarea lui Valente în banda dreaptă nu cred că a fost anticipată de cineva. Am auzit voci care l-au cerut în centru, dar aripă dreaptă nu l-a văzut și nu l-a propus nimeni.

A doua surpriză a fost una negativă și total nedorită, accidentarea lui Bastos. Nu ne rămâne decât să credem că s-a automenajat pentru miercuri, prefăcându-se accidentat, dar ar fi o bucurie tristă, gestul în sine fiind inacceptabil.

A treia surpriză a venit tot dinspre antrenor și a fost una plăcută. Echipa n-a mai părut lăbărțată, n-a mai părut dezlânată, ruptă și peticită. S-a văzut organizare, s-a văzut că s-a lucrat intens la sincronizarea unor triunghiuri de pase. L-am văzut Mureșan, dar și pe Alberto, oscilând în zona centrală de la dreapta la stânga, în funcție de fază, pentru a asigura triungiuri de pase și, implicit, superiorități zonale care să surprindă și să obosească adversarul. E adevărat că după ieșirea lui Bastos a apărut o ușoară dezorganizare, dar ea a fost remediată după pauză. Culmea este că mișcarea și poziționarea corectă a mijlocașilor a asigurat și o densitate bună la recuperare. Am văzut ceva ce nu cred că am mai văzut la CFR, trecerea la apărare agresivă imediat după pierderea mingii.

Cheia jocului cred că s-a aflat la Mureșan, care a excelat la mișcare și demarcare, asigurând astfel superioritate pe faza ofensivă. Aceasta a fost a cincea supriză oferită de Paulo Sergio. Jocul lui Muresan, prin poziție – una mai mult de mijlocaș ”box to box”, cu urcări foarte dese în atac – a făcut diferența, a asigurat superioritate în zonele de joc. Nu cred că a mai fost folosit atât de ofensiv de nici un antrenor, iar din proprie inițiativă cred că Mureșan a jucat așa de ofensiv doar când scorul trebuia decis în ultimele minute.

Jocul a avut dinamică, spectaculozitate și ritm, iar CFR a arătat că și-a trăit coșmarul, că s-a trezit. Sper ca nimeni să nu ne mai adoarmă lotul, iar răzvrătiților – dacă există – să nu le mai vină idei de sabotaj. Ar fi păcat ca mereu sabotajul să fie o piedică pusă pasului spre un nivel superior, spre ”the next level”.

Ceața face ca meciul să se desfășoare pe ascuns. Probabil Iuliu Mureșan a purtat negocieri intense cu natura spre a ascunde ochilor turci desfășurarea tactică a jocului, mai ales că, acolo, pe partea îndepărtată de tribuna oficială, evoluează arma secretă Diogo Valente. Noua poziție pare a nu-l incomoda prea mult, din moment ce portughezului i-a ieșit cel mai bun joc de când e la CFR. Una peste alta, Diogo Valente a făcut dovada valorii care l-a recomandat pentru transfer, iar pentru a fi pus în valoare era nevoie de un antrenor care să-i fi cunoscut calitățile.

Un 5-0 sec, care fără câteva ratări monumentale putea fi mai mare. Un debut fericit, care sper să fie și de bun augur. Un joc în care câțiva jucători păreau a fi redescoperit plăcerea jocului, iar tribuna bucuria fotbalului. Un joc care ne dă speranțe că noul antrenor va reuși încet, încet, prin organizare corectă, să rezolve problemele defensive care încă se văd, pentru ca mai apoi, prin trasee bine gândite, îmbinate cu fantezia lui Bastos sau Rui Pedro, să facă din CFR o echipă cu adevărat puternică.