În aşteptarea lui Maradona

După ce în trecutul deloc îndepărtat gazonul stadionului „Dr. Constantin Rădulescu” a fost călcat de nume mari ale fotbalului european şi mondial precum Rooney, Van Persie, Lampard, Drogba, Totti, De Rossi, Blanc sau Mario Gomez, azi arena din Gruia se pregăteşte să primească un alt nume uriaş pe care fotbalul ni l-a dăruit nouă, celor ce-l iubim atît de mult: MARADONA. Da, aţi auzit bine, nu peste multe ceasuri, Maradona va călca pe gazonul echipei noastre dragi, CFR 1907 Cluj! Desigur, nu e vorba de marele Diego, de Butoiaşul Atomic pe care-l cunoaşte o planetă întreagă, ci de tizul său, Chiriac Maradona 🙂 , legitimat la FC Botoşani, echipă pe care CFR-ul o va întîlni în seara aceasta, de la 18.45,  în optimile de finală ale Cupei Romaniei…

După o introducere atît de neserioasă – furată parcă de pe la vreun prosportist sau gesepist – mă tem că vi s-o fi spulberat orice speranţă că veţi putea citi o avancronică „profesionistă” a partidei dispute în această seară. În optimismul meu debordant, sper însă că cei care veţi avea răbdare să-mi citiţi articolul pînă la capăt nu veţi regreta timpul pierdut, zicîndu-vă  în cele din urmă că v-aţi făcut o idee despre adversarul pe care echipa noastră îl va întîlni, adversar despre care probabil că în momentul de faţă nu ştiţi foarte multe. Aşadar, ce am putut afla pînă în momentul de faţă despre botoşăneni? Nu chiar puţine lucruri, şi nu foarte liniştitoare, deşi, după limpezirea apelor din ultimele 24 de ore, nu cred că ar trebui să întîmpinăm probleme prea multe în ecuaţia accederii spre Cupa pe care în acest an parcă ne-o dorim la Cluj mai mult decît oricînd.

Ştim întîi și-ntîi că va poposi în Gruia o echipă ambiţioasă şi incomodă, care în urmă cu o lună a realizat surpriza, eliminînd-o pe FC Vaslui, o echipă care aduce cu ea destule ambiţii de mărire. În cazul (nefericit) în care trupa lui Cristi Popovici ar reuşi calificarea în dauna echipei noastre, ar realiza cea mai mare performanţă din istoria clubului moldav, un club aflat în momentul de faţă în plină ascensiune. Dacă în trecut a adunat mai mult sezoane de „C” decît de „B” (şi niciunul de „A”), mulţumindu-se doar să arbitreze luptele care se dădeau an de an pentru promovarea în prima divizie, azi gruparea din nord-estul ţării îşi doreşte la modul cel mai serios promovarea. Şi nu fără argumente! Fotbaliştii legitimaţi în prezent la FC Botoşani se bucură de condiţii foarte bune pentru pregătire, terenuri de antrenament, echipament modern etc., dar reprezintă şi un lot valoros, cel puţin pentru nivelul celui de-al doilea eşalon fotbalistic de la noi. „Unşpele” de bază al moldovenilor numără în prezent destule nume de fotbalişti cărora arena campionilor de la CFR nu le va da cine ştie ce frisoane: Dinu Todoran (trecut şi pe la Petrolul, Rapid sau Unirea Urziceni), Valeriu Bordeanu (ex-Steaua, Craiova, Rapid, Dinamo, Kuban Krasnodar, Unirea Urziceni), Marius Croitoru (ex-Bacău, Steaua, Vaslui), Maghici (ex-Victoria Brăneşti, Voinţa Sibiu),  Ciprian Dinu (fostul echipier al Jiului Petroşani şi căpitanul echipei). Pe lîngă aceştia, e bine să mai reţinem, măcar pînă după acest joc, şi nume precum: Vaşvari (produs al fotbalului botoşănean şi omul nr.1 al echipei), Cîrjan (un atacant cu destule reuşite, adus de la Dunărea Galaţi), M’Bella ( un mijlocaş african împrumutat de la Pandurii Tg.Jiu), Poverlovici (trecut şi el prin prima ligă) şi, bineinţeles…  Maradona Chiriac. 🙂

După opt jocuri scurse din acest tur de campionat, FC Botoşani ocupă abia poziţia a cincea a clasamentului primei serii din Liga 2, cu 15 puncte adunate, cu 6 mai puţine decît liderul Sportul Studenţesc. Adversarele cu care se pare că va da lupta pentru cel de-al doilea loc promovabil sunt: Otopeni (17 puncte), Delta Tulcea (16) şi Săgeata Stejaru (15), Otopeniul şi Tulcea disputînd pînă acum cîte un joc mai mult.

Aspectul care ne interesează pe noi mai mult, şi la care am dorit să ajung, este acela că CFR-ul nostru s-ar putea bucura în această fază a grupei de norocul pe care l-a avut Steaua în jocul de Europa League cu norvegienii de la Molde, cei care-şi menajaseră cu Steluţa cei mai importanţi oameni, în vederea meciului din campionat cu Rosenborg. Similar, pe adversarii noştri moldoveni îi aşteaptă în viitorul foarte apropiat un program infernal, cu patru etape consecutive în care îşi vor juca practic promovarea. În aceste etape, Botoșaniul le va întîlni pe toate cele patru echipe situate în prezent deasupra în clasament: Săgeata şi Otopeniul – în deplasare, Sportul şi Delta Tulcea – acasă! Nu ştiu însă dacă şi moldovenii vor urma exemplul nordicilor şi îşi vor menaja măcar o parte dintre titulari sau vor alinia împotriva noastră cel mai bun 11 de care dispun. Eu aş miza, totuşi, pe cea de-a doua variantă, caz în care formula lor de start ar putea suna cam în felul următor: STAMATIN (va juca sigur în dauna accidentatului Curileac, titlularul obişnuit al postului de portar) – MAGHICI, CIPRIAN DINU (cpt.), POVERLOVICI, BORDEANU – MARADONA (II), VAŞVARI, CROITORU, DINU TODORAN – BOGHIAN, CÎRJAN. Antrenorul lor, CRISTI POPOVICI, ţine să-şi asigure fanii că „nu vom veni la Cluj cu autobaza”, că vor căuta să joace fotbal pe terenul campioanei (ceea ce pe noi ar trebui să ne bucure) şi că le va cere elevilor săi să joace cu bucurie pe gazonul pe care nu demult au păşit Rooney, Ferdinand sau Van Persie.

De partea cealaltă (sau mai bine zis de partea asta), CFR-ul ar putea miza pe următorii: FELGUEIRAS – PINTO, CADU, MAFTEI, CAMORA – G.MUREŞAN, L.ALBERTO – HORA, RUI PEDRO, VALENTE – KAPETANOS.

Cum ar trebui să abordeze DICAN (încă interimar la meciul acesta) partida? Nu-mi face deloc plăcere să-i tot pomenesc pe aici numele antrenorului de la Steaua, mai cu seamă pentru că ştiu că destui dintre voi nu-l aveţi deloc la inimă, însă după jocul echipei lui de la Iaşi (din urmă cu cîteva săptămîni) mie-mi tot revin în cap cuvintele lui. Nu că ar fi pus el coada la prune prin ceea ce a spus atunci, prunele aveau coadă şi mai înainte să se fi născut Reghecampf, dar cred că antrenorul Stelei a rostit atunci un adevăr de care ar trebui să ţină cont absolut toţi antrenorii din lumea asta atunci cînd abordează un joc cu o echipă net inferioară: „Mulţi spun că Iaşiul e o echipă mult prea slabă şi pentru asta i-am bătut pe ieseni atît de uşor. Eu nu cred însă deloc aşa, pentru că orice echipă te poate încurca dacă nu o iei foarte tare de la început. Cu echipele astea mici trebuie să începi jocul mereu în forţă, ca să simtă încă din start că în meciul cu tine nu au absolut nicio şansă. Aşa îţi faci meciul uşor. Alfel, te poţi trezi pe parcursul jocului că îţi pun probleme serioase, cărora nu mai şti cum să le răspunzi”.

Un adevăr dureros de simplu pentru noi, ceferiştii, dar pe care l-am ignorat, din păcate, şi încă-n atîtea rînduri! Unde am fi fost oare acum dacă am fi ţinut cont de el?!? Eu l-aş fi formulat mai pe scurt, ajutîndu-mă vîrtos de fraza favorită a lui Caligula: „Loveşte-l în aşa fel încît să simtă cum moare!”. Aşa au început steliştii nu numai la Iaşi, dar şi în meciurile cu Oţelul, Ceahlăul, U Cluj, Molde, Trnava (retur), Ekranas (tur şi retur) şi FCM Târgu Mureş. Noi, în schimb, prin lejeritatea cu care abordam meciurile cu adversarii consideraţi facili, ne complicam singuri situaţia, pierzînd în cele din urmă nenumărate puncte, care ar fi fost atît de preţioase acum! Singurul joc  pe care am ştiut să ni-l facem uşor şi în care am făcut scor în campionat în faţa unui adversar modest, mă tem că e numai cel cu Gloria Bistriţa, pe care l-am început exact aşa cum ar fi trebuit să mai abordăm încă multe altele: în forţă. La fel (sau chiar mai bine) am început şi jocul de la Severin, numai că acela n-a avut şi o continuare pe măsură. Iată de ce, dacă aş fi  în locul lui Dican 🙂 , cu siguranţă că  le-aş cere  acum  jucătorilor noştri să înceapă jocul cu Botoşaniul tare, neslăbindu-i pe moldoveni pînă în clipa în care, vorba lui Caligula, vor simţi cum mor,  pe arena noastră din dealul Gruii.

***********

MEMENTO:

Cred că puţini dintre noi ştiu că la Botoşani şi-a prezentat ultimele numere de magie probabil cel mai mare fotbalist pe care ţara asta l-a avut vreodată: GICU DOBRIN. A fost trimis în nordul Moldovei de către partid, şi încă în două rînduri. Prima dată nu a stat în oraş nici măcar o zi, dar a doua oară, la insistenţele influentului preşedinte botoşănean Colibaba (un fel de Jean Pădureanu al acelor ani), „Gîscanul” a acceptat să-şi încheie acolo cariera de fotbalist, începînd-o pe cea de antrenor. Era sezonul 1985-1986, ultimul în care „vrăjitorul” din Trivale avea să-şi mai încînte fanii cu magiile sale…  Azi se împlinesc exact cinci ani şi cinci zile de cînd, pe 26 octombrie 2007, Dobrin părăsea lumea aceasta. Iată de ce, dacă tot avem meciul acesta cu Botoşaniul – acum, în preajma Luminaţiilor şi a celor cinci ani scurşi de la plecarea sa – cred că nu vă veţi supăra dacă în final voi mai aşterne cîteva rînduri închinate acestui uriaş fotbalist roman. Fie şi numai pentru penalty-ul acela de pomină bătut cîndva în Gruia şi tot merită rîndurile acestea din partea noastră.

„Poţi prelungi cît vrei, tot dăm un gol mai mult ca ei!” (Dobrin, către arbitrul sătmărean Otto Anderco, în meciul Dinamo-FC Argeş 3-4, din iunie ’79)

„Domnule, eu am avut două mari bucurii în viaţa asta! Una a fost să fiu coleg cu Dobrin şi cealaltă să fiu antrenat de Dobrin… Cunoscîndu-l pe Dobrin, am înţeles de ce nu s-ar fi transferat niciodată la Real Madrid. Lui îi plăcea prea mult la Piteşti. Şi cînd era la noi, fugea de două ori pe săptămînă acasă”. (Vasile Epure, fost fotbalist la CS Botoşani)

„A fost o perioadă fantastică! Lumea umplea tribuna de pe „Municipal” la antrenamente pentru a-l vedea pe inegalabilul Dobrin, iar la meciuri oamenii pur şi simplu înnebuneau cînd atingea el mingea”. (Paul Cucu, fost coechipier)

„Pentru acest oraş, venirea lui Dobrin a fost o adevărată minune. Nimeni nu va putea uita vreodată perioada petrecută de el la Botoşani”. (Cornel Şfaiţer, patron FC Botoşani)

Dumnezeu să-l aibă în paza Sa!

Autor: Florinaccio