Posesia după Andone

Suntem la un prim meci fără Ando pe bancă. El rămâne responsabil pentru trecut, pentru ce a fost. E timpul să ne lămurim dacă echipa l-a săpat sau nu. Ne va lămuri nivelul de determinare. Vor juca ai noștri cu dăruire, așa cum ar trebui să joace acum când au scăpat de Ando? Nu e cazul să uităm că după fiecare meci bun în ligă am avut parte de dezastre în campionat: după victoriile cu Basel au urmat un 2-3 în Giuleşti, cu Rapid, şi un 2-2 acasă cu Petrolul, excepționalul succes, 2-0 cu Braga, a fost prefața altui eşec intern, 1-2 la Pandurii, e adevărat, contribuția lui Balaș a fost mai mult decât decisivă. Jocul respectiv a cântărit greu la moral și ne-a privat de prezența lui Aguirregaray la meciul cu Steaua. E adevărat că în actualul format al Champions League, nici o participantă a României în grupele competiţiei n-a putut să recîştige titlul și doar Urziceniul a avut o comportare meritorie. În acest an, declarațiile oficialilor, ale antrenorului, lotul de jucători ne-au făcut să visăm. Am căzut de sus, ne-am trezit și mulți am fost tentați să-l învinovățim pe Andone. Poate am exagerat, poate am scăpat din vedere alți vinovați, poate n-am evaluat situația suficient de obiectiv. Personal am trăit între sentimente, îmi părea rău după omul Andone, dar mă revolta tacticianul, îl voiam în continuare măcar până în iarnă de dragul continuității și dintr-un sentiment de recunoștință. Simultan simțeam că nimic nu se va îndrepta, că se pierde un an.

Punctele sunt vitale, în timp ce echipa pare decimată, cu mulți jucători epuizați de cumplita batălie în neajlovul Istanbulului. Echipa pare aleasă de Feri Dican, pare în regulă, corectă, fără improvizații, fără fantezii inutile: Felguieras – Aguirregaray, Cadu, Piccolo, Sepsi – Mureşan, Godemeche – Diogo Valente, Rui Pedro, Hora – Kapetanos. Debutul e o surpriză, lotul construit pentru contraatac oferă un prim 11 mai de posesie decât echipele tradiționale de posesie. Combinații rapide, presing avansat, acțiuni variate, verticalizări și… absența ingredientului principal din jocurile de până acum, pasa lungă. După o primă repriză echipa arată bine, scurtă, pare a fi alta, nu se simt absențele lui Bastos sau Sougou, de ceilalti absenți nici nu mai vorbim. Jocul combinativ, presingul eficient în terenul advers, organizarea și disciplina tactică (parcă se vede tactica), fantezia ofensivă, ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva presa miticilor vorbea după surse reale atunci când semnala revolta grupului împotriva excesului de defensivă practicat de Andone. Să reținem un amănunt: în primele 30 de minute am avut o posesie de 84%. Tiki taka care l-ar face să tacă și pe șovinul căruia nu-i mai ajungi la nas.

Da, echipa poate juca fotbal. O să-mi spuneți că adversarul a fost slab, eu am să vă spun că am mai avut și-n cupă un astfel de adversar. Restul, adică aprecierile făcute acelui joc, le știți. Nu calitatea adversarului contează, ci important este că avem jucători de calitate, jucători cărora nu le este străină pasa, driblingul, un-doiul, verticalizarea, mișcarea și demarcarea, avem jucători care știu ține mingea, care știu accelera, au capacitatea de a surprinde adversarul cu multă mișcare.

Am închis prima repriză cu un 2-0 spumos, chiar dacă grecul nostru a jucat cam de 4,5, fiind total neconectat, chiar dacă Valente a greșit toate centrările, smulgând cu greu un cinci, strict pentru efortul de la recuperare. Am văzut o lecție de posesie și recuperare rapidă care, sub Andone, nu ne-a fost arătată niciodată. Am văzut o echipă care se organiza defensiv extrem de rapid, o echipă judicios așezată în teren, astfel încât era suficient ca jucătorii să-și respecte pozițiile pentru a putea crea urgent pungi de recuperare. Poziția ofensivă includea în ea virtual poziția defensivă, am văzut fiecare jucător cum imediat după ce-și încheia contribuția la atac își căuta poziția defensivă. Repriza s-a încheiat cu 2-0 și a fost doar atât pentru că a existat o nonșalanță dezarmantă în risipirea ocaziilor.

Repriza a doua, în loc să văd meciul, mă străduiam să aflu cum naiba a revenit Andone! Am încasat un gol penibil după ce, cu câteva secunde mai devreme, tușierul a avut o intervenție salvatoare. Probabil Cadu a vrut să corecteze eroarea omului cu steag. Celor care zic că am fost avantajați, le spun că nu, n-am fost, dimpotrivă, dacă cumva arbitrul lăsa jocul să continue și încasam golul, nu-l încasam pe al doilea, pur și simplu faza în care Cadu a gafat mai ceva ca un debutant n-ar mai fi avut loc. Faultul din final a fost fault, s-a văzut asta după cât de mult s-a întins tricoul lui Nicoară și a fost prilej pentru căpitan să se spele un pic. În final, nu pot decât să vă reamintesc ceea ce știți: golurile vișiniilor au fost semnate de Hora ’12 (joc bun în startul meciului, după care s-a stins; oare mai iese ceva din el?), Rui Pedro ’15 şi Cadu ’90+2. O constatare suplimentară, Aguirregaray a ajuns pentru prima dată la locul lui și se pare că poziția i se potrivește ca o mănușe.

3-1 cu reprize diametral opuse: în prima am aflat ce-am putea juca pe viitor, în a doua, în schimb, am revăzut coșmarul. O echipă jucând de parcă Andone era pe bancă, au reapărut mingile lungi, au reapărut gafele inexplicabile. Cert este că meciul ne-a arătat un CFR care are nevoie de un antrenor riguros care să aducă disciplină și responsabilitate, indiferent de adversar și indiferent de scor. Echipa trebuie făcută să trateze serios toate fazele jocului, fără momente de delăsare.

Finalul meciului ne aduce și o confirmare din partea boss-ului: antrenorul este Sergio Conceicao. Telenovela s-a terminat, începe hora pentru calificare. Cine este noul antrenor? Un fotbalist care mi-a plăcut, mare jucător, acest Conceicao, iar CV-ul, ce să zicem?, impresionează. Ne-a impresionat și CV-ul lui Costa… Sergio Conceicao are deficit de experiență în meserie. Pe ambii i-a recomandat Porto. Ce are în plus Conceicao? Școala de antrenori din Italia, la care se adaugă disciplina și rigoarea tactică dobândite la Inter sunt argumente considerabile. Pe Costa l-am luat din fotoliu, după ce, conform afirmațiilor sale, abandonase fotbalul. Conceicao abia s-a apucat de antrenorat, îl motivează setea de perfornanță mai mult decât banii, ca și Costa a câștigat suficient în cariera de jucător ca să nu-l mai gonească sărăcia la muncă în această existență. Ce atuuri are față de alți antrenori care ar fi putut ocupa banca ceferistă? Cunoaște deja o parte din jucători. În etapa anterioară, Olhanense (echipa care-l va elibera pentru noi) a încheiat jocul din deplasare, cu Braga, cu scorul de 4-4! Deci își cunoaște bine viitorul adversar din CL, iar acest fapt este un atu pentru el și o șansă pentru noi! Este un argument deloc neglijabil atât timp cât principalul nostru obiectiv este ”primăvara europeană”

Succes Sergio Conceicao!!! Forza CFR!!!