UCL seria a III-a, episodul 3: Galatasaray Istanbul – CFR Cluj

Nu ne mai despart prea multe ceasuri de ceea ce eu socotesc a fi – desigur, după meciurile din play-off cu Basel – cea mai importantă dublă a sezonului competiţional 2012-2013. Pe Turk Telekom Arena, în faţa a (probabil) 50.000 de turci fanatici, băieţii noştri vor da piept cu echipa cea mai populară a Turciei (42% dintre microbiştii turci ţin cu Galata, în timp ce Fener are doar 36 de procente, Beşiktaş 16, iar Trabzon 4 şi ceva).

Echipă înfiinţată încă în timpurile Imperiului Otoman (anul 1905), în vremea lui Ali Sami Yen (primul preşedinte al clubului de pe Bosfor), Galatasaray se laudă azi cu o Cupă UEFA, o Supercupă a Europei, nenumărate titluri de campioană a Turciei în palmares, dar şi cu cîţiva fotbalişti celebri trecuți pe la club, între care i-aş aminti pe METIN OKTAY (311 goluri înscrise în 339 de jocuri), CUNEYT TANMAN (cele mai multe jocuri în tricoul galben-roşu, 342), TANJU COLAK („Gheată a Europei” în 1988, în detrimentul lui Victor Piţurcă), sârbul SIMOVIC sau albanezul PREKAZI (ultimii patru fiind şi vedetele echipei în aprilie ’89, cînd Galata o întîlnea pe Steaua in semifinalele Cupei Campionilor, după o dublă nebună cu Neuchatel Xamax – 0-3 în Elveţia şi 5-0 la Istanbul!). La numai un an distanţă, imediat după Coppa del Mondo 1990, Iosif Rotariu deschidea şirul fotbaliştilor români înregimentaţi de către ieniceri. La vremea aceea, părăsirea campionatului românesc pentru cel din Turcia era socotit a fi un pas înapoi, Rotariu chiar imputîndu-şi mai tîrziu că a piedut echipa națională din cauza transferului la Galatasaray… Cît de mult s-au schimbat între timp lucrurile: astăzi privim cu jind înspre vedete precum Kuyt, Alex, Simao Sabrosa, Felipe Melo sau… Culio, fără să putem spera că în viitorul apropiat vom legitima şi noi fotbalişti de talia lor, dar şi cu pretenţii financiare pe măsură… Azi, campionatul primei ligi din Turcia, apropiat de cele ale Olandei, Rusiei şi Ucrainei, poate fi socotit cu certitudine între primele zece ale Europei. Asta cu siguranţă şi pentru că aici au poposit între timp fotbalişti precum: Hagi, Taffarel, Jardel, Hakan Sukur, Gică Popescu, Adrian Ilie şi încă atîţia alţii.

Spuneam încă dintru început că ne stă înainte o dublă deosebit de importantă. E crucială dubla aceasta cu Galatasaray, pentru că la finalul ei am putea afla multe dintre răspunsurile pe care le tot aşteptăm de atîta vreme vizavi de participarea noastră în UCL. La finalul ei am putea (măcar în teorie) să fim calificaţi deja în primăvara Europa League, cu şanse mari chiar pentru primăvara Champions League. Pentru această performanţă însă, am avea nevoie de patru puncte reuşite în cele două meciuri disputate cu Galatasaray, puncte care, la situaţia în care suntem acum, par aproape imposibil de cucerit. Că nu ne va fi deloc uşor să realizăm o astfel de performanţă, o ştie prea bine fiecare dintre noi. Cu siguranţă că turcii vor trage tare în aceste meciuri disputate împotriva noastră, conştienţi de faptul că, în cazul cuceririi a şase puncte cu noi, îşi vor asigura practic ei prezenţa în primăvara europeană şi vor privi cu mult mai mult optimism meciurile cu Braga şi Manchester United, în care vor putea lupta chiar pentru optimile UEFA Champions League. Nici chiar patru puncte n-ar fi de lepădat pentru turci, pentru că ele i-ar aduce în postura de favoriţi pentru cucerirea locului trei din grupă, păstrând şanse reale chiar pentru un loc doi.

Cele două meciuri disputate pînă acum în grupele UCL  i-ar putea îndreptăţi să spere la mult mai mult, chiar dacă şi cu United şi cu Braga au sfîrşit învinşi: 0-1 cu Manchester şi 0-2 cu Braga. În meciul din Anglia, echipa lui Terim a reuşit o posesie de 48%, un scor al cornerelor de 7-7, peste toate acestea mai fiind şi „ciupită” (ca să nu spun furată) de arbitru și faultată de englezi de 21 de ori (faţă de numai 11 faulturi ale turcilor). După aceste date, ca şi după aspectul general al jocului, măcar un rezultat de egalitate ar fi fost mult mai echitabil, înfrîngerea înregistrată la final pe tabelă fiind una cu totul nedreaptă. Cu portughezii de la Braga lucrurile par a fi stat şi mai bine în exprimare, chiar dacă scorul înregistrat la final a fost mai sever, 0-2 . Posesie: 61%-39%, şuturi: 13-9, cornere: 7-2, 15-26 scorul faulturilor. Dacă la toate acestea mai adăugăm şi lipsa foarte probabilă a lui Sougou din garnitura CFR-ului (am văzut în ultima vreme cît de mult poate cîntări absența senegalezului din echipă), mă tem că nu avem prea multe argumente care să ne ajute să sperăm la foarte multe de la acest meci, ca şi de la manşa retur de la Cluj, de peste două săptămîni, fără să apelăm și la șansă.

Din fericire, au şi turcii punctele lor slabe. Pe lîngă faptul că din primul lor „unşpe” va lipsi internaţionalul brazilian Felipe Melo, care a şi adunat deja două cartonaşe galbene, echipa nu este pe un trend tocmai ascendent. În ultimele şase partide disputate în campionat şi în UCL, turcii n-au reuşit decît o victorie, două egaluri şi trei înfrîngeri (deci cinci puncte în şase meciuri jucate). Dacă mai socotim şi aspectul că, în general, turcii sunt jucători de moral (vezi şi înfrîngerea recentă a Naţionalei lor în meciul de la Budapesta, imediat după înfrîngerea în fața României), poate că nici un rezultat pozitiv scos de fotbaliştii noştri (în formă bună) la Istanbul nu ar trebui socotit chiar o minune.

Pe cine va introduce Andone la fluierul de start al italianului Tagliavento? Eu aş miza pe următorii: Felgueiras – Pinto, Cadu, Piccolo, Camora – Aguirregaray, Gabi Mureşan – Bastos, Valente, Nicoară – Kapetanos.

Echipa lui Fatih Terim: Muslera – Eboue, Semih Kaya, Dany Nounkeu, Hakan Balta – Hamit Altintop, Selcuk Inan, Emre Colak, Amradan – Umut Bulut, Elmander. Rezerve care ar putea figura oricînd în primul unsprezece: Sabri, Cris, Ujfalussi, Riera, Aydin Yilmaz, Burak Yilmaz. Pe lîngă Muslera, titularul din poarta Uruguayului, Eboue, Riera, Elmader, Melo şi ceilalţi „stranieri” cu nume sonore din lotul Galatei, mai trebuie reţinute neapărat încă cîteva, chiar dacă la prima vedere s-ar putea să nu spună foarte multe:

1 – SELCUK INAN – internaţional turc adus în urmă cu un an de la Trabzon (deja unul dintre căpitanii echipei şi cel care a executat penalty-ul decisiv prin care Galata a egalat-o pe Besiktas în etapa a doua), este cel mai bun pasator al echipei turce, un fel de „Xavi” de Istanbul. Pe site-ul oficial al UCL apare ca al 11-lea pasator de pînă acum al Ligii Campionilor, cu 149 de pase, dintre care trei sferturi sunt reuşite! Spre comparaţie, adevăratul Xavi, cel al Barcelonei (locul 1 în acest top), are 266 de pase, din care 89 % corecte, Busquets 196 – 92 %, Messi 121 – 81%…  GABI MUREȘAN, primul de la noi – locul 147!!! – cu 84 de pase şi un procentaj de doar 64%!

2 – BURAK YILMAZ – şi el internaţional turc, a explodat la Trabzon, unde a înscris 55 de goluri în 74 de meciuri! Şi la Galata are deja 5 reuşite în 8 etape, chiar dacă nu în toate a evoluat titular. Juan E. Culio, fostul nostru idol din Gruia (și de pe Olimpico), spunea să fim foarte atenţi la el, pentru că este „un veritabil golgheter”, iar ziarele vorbesc despre un interes al lui Liverpool pentru internaţionalul turc, pentru care ar fi dispusă să ofere 17 mil.(nici nu mai contează dacă de euro sau lire), chiar dacă Burak are deja 27 de ani.

3 – UMUT BULUT – împrumutat de turci de la Toulouse, colegul lui Yilmaz din ofensiva Galatei şi a reprezentativei Turciei, este al doilea golgheter al echipei, cu patru reușite.

4 – SEMIH KAYA – este fundaşul central cu cele mai multe prezenţe în primul 11 al Galatei, cei 21 de ani ai neîmpiedicîndu-l să-i ţină pe banca de rezerve pe mult mai experimentaţii Cris şi Ujfalussi. A jucat recent şi împotriva României.

5 – EMRE COLAK – mare speranţă a fotbalului din Turcia, descoperit şi el (dacă bine ştiu eu) de Gică Hagi, în timpul ultimului mandat la Galatasaray al „Regelui”, socotit urmaşul lui Emre Berezoglu și al lui Arda Turan, cu care are destule în comun. Nu ştiu să fie vreo legătură de rudenie între acest nou diamant al turcilor şi fosta „Gheată de aur”, Tanju Colak.

6 – HAKAN BALTA – căpitan al echipei, internaţional turc, ca de altfel toţi ceilalţi cinci enumeraţi de mine mai sus. El sau Inan execută penalty-urile de care beneficiază echipa. Chiar în ultima etapă, Galata a scos remiza cu Genclerbirligi (3-3), după lovitura de pedeapsă reuşită de Balta.

7 – HAMIT ALTINTOP – fostul jucător al lui Bayern şi al Realului nu cred că mai are nevoie de prezentări.

8 – NORDIN AMRABAT – internaţional din Maroc, a fost coleg cu Afellay, Dzsudzsak, Toivonen la PSV Eindhoven, pe vremea în care echipa olandeză o învingea pe CFR fără drept de apel, chiar în Gruia. Golul de 2-0 l-a înscris atunci chiar marocanul, transferat în vara aceasta de echipa turcă în schimbul a 8,6 milioane euro.

9 – DANY NOUNKEU – fundaş camerunez, 17 selecţii în reprezentativa leilor neîmblînziţi, a fost transferat, tot în vara aceasta, în schimbul sumei de 4,4 milioane euro.

Și, ca să le mai dau apă la moară contestatarilor de pe „Tribuna CFR”, voi mai aminti că echipa de pe Bosfor a cheltuit în vara aceasta, pentru transferuri, 24 milioane euro! Probabil cam de zece ori mai mult decît CFR-ul nostru…

La aceştia nouă amintiţi aici, mai socotiti-i şi pe Felipe Melo (ex-Juventus), Riera (ex-Liverpool), Eboue (ex-Arsenal), Muslera (ex-Lazio), Elmander (ex-Bolton), Cris (ex-Lyon) sau Ujfalussi (ex-Atletico), Baros (ex-Lyon) şi veţi înţelege de ce stîncă tare se vor lovi ai noştri marţi seara. Însă până și în Champions League mai sunt seri în care nu doar valoarea de piață a jucătorilor e decisivă. Să le urăm succes ceferiștilor şi să credem în ei pînă la capăt! HAI CFR!

Autor: Florinaccio