Cu punctele furate…

CFR-ul nu intră în lupta pentru titlu pentru că nu-l lasă un arbitru hoțoman: Cristi Balaj. Majoritatea fazelor judecate în favoarea Pandurilor nu dovedesc altceva decât intenție și nu orice fel de intenție ci intenția de a fura, iar pe alocuri din șmecheresc furtul a devenit grosolan. Două lovituri de la 11 metri indiscutabile refuzate, două acordate, regulamentare dar discutabile ambele (pandurul Grigoraș adaugă o doză serioasă de simulare la ținerea timidă a lui Sepsi, iar la Mureșan intenția de a juca mingea cu mâna e cu desăvârșire absentă), au îndesat în tolba Pandurilor cele trei puncte. Loviturilor de pedeapsă li se adaugă o mulțime de furtișaguri, unele penibile. Penibilă a fost faza de atac oprită în repriza secundă pentru offside. Imposibil de înțeles tupeul individului. Bastos primește mingea de la adversar, tușierul lasă jocul să curgă, balonul ajunge la Aguirregaray, centralul fluieră, oprește jocul nejustificat și acordă balonul gazdelor. Discutabilă eliminarea lui Andone, ea a venit ca urmare a unei decizii inverse la un duel Rada-Al. Grigoraș. L-am urmărit pe Ando pe reluări, a dat din buze, dar n-am reușit să identific injurătura. Nu vreau să vorbesc despre cornere și alte decizii cel puțin ciudate.

Dincolo de fazele discutabile care sunt greu de enumerat, Balaj a reușit să irite echipa, să scoată jucatorii din meci, să le distrugă concentrarea. Au fost momente lungi în care CFR-ul a jucat cu oameni în minus, au fost jucători anihilați de arbitri, jucători care în loc să joace s-au străduit să-și controleze nervii.

Am avut un meci în care ticăloșia arbitrului a fost peste limitele imaginabilului, fapt care, mărturisesc, mă impiedică să vorbesc despre jocul în sine, mă împiedică, acum, la cald, să vorbesc despre Ando, să vorbesc despre tactică și despre soluțiile tehnice, despre evoluțiile individuale.

La tactica adoptată de Ando voi reveni într-un articol viitor, mă obligă criticile pe care i le-am adus în analizele mai vechi, mă obligă soluțiile pe care le-a găsit, mă obligă apărarea de handbal foarte aproape de poartă. Mă rezum la a remarca iarăși soluția Bastos, mă rezum la a spune că reinventarea brazilianului, redescoperirea lui Sare, revitalizarea lui Rada îi întăresc lui Ando aura de artist al mobilizarii psihice, de artist al relațiilor interumane la nivelul unui lot prea numeros și de aceea greu de stăpânit. Adaug o remarcă specială pentru uruguaianul Aguirregaray, un jucător care compensează prin numărul, încă necunoscut pentru noi, de plămâni suplimentari, saltul pe care l-a făcut peste perioada de integrare. E încântător prin travaliu, prin voință, prin dăruire, îmi imaginez cât discomfort îi provoca lui Balaj, dacă-și cunoștea coechipierii după nume, cert îi era greu fluierașului să-l anihileze. Remarca a doua, cred eu, se cuvine acordată lui Luis Alberto, exact în intervenții, corect în plasament și, nu lipsit de importanță, posesor al unui șut devastator; nu rămâne decât să sperăm că o să-i iasă des.

Despre lupta la titlu, ce rămâne de spus? Devine utopică, culmea, acum când CFR-ul chiar are echipă. Intervenția lui Gigi la televiziuni, după meciul de astăzi rezolvat de Balaj, ne arată de unde se trag sforile. Ne-o arată și selecția lui Pițurcă și mai sunt semne. Sunt însă și zvonuri care zic că urmează și etape la DNA pentru unii.