Despre „U”


Recunosc că mi-e foarte greu să scriu despre Universitatea. Nu pentru că mi-ar fi teamă de reacția de strepezire pe care aș putea-o produce în masa suporterilor ceferiști, ci pentru că e al naibii de dificil să fii obiectiv când vorbești despre prima dragoste. Mă încumet totuși să scriu, pentru că nu-i sigur că va mai veni vreodată un moment mai potrivit.

Da, m-am născut „U”-ist, împușcați-mă! Așa cum Gabi Gădălean nu avea cum să se nască altceva decât ceferist (http://tribunacfr.ro/2012/03/19/m-am-nascut-cfr-ist/), așa și eu: m-am născut bebeluș clujean și am crescut „U”-ist. Nu era altă cale. De la etajul blocului din Grigorescu – în care am trăit sute de ani – se vedea până și tabela de marcaj, nu numai stadionul Municipal. În zilele în care eram bolnav sau nu reușeam să adun nenorociții de bani pentru nenorocitul de bilet de intrare, ascultam meciul de la fereastră, nu la radio, și-l priveam pe tabela de marcaj. Din erupția și mai apoi vuietul prelung al tribunelor știam că tabela se va schimba în curând în dreptul Universității. Din liniștea de ghețar ce se lăsa brusc peste cartier, simțeam că adversarii ne-au dat gol, mama lor!

Trăiam, însă, cu adevărat, doar pe stadion, nu la fereastră. Când tatăl meu nu mă putea duce la meci, ciupeam banii de bilet din poșeta mamei. Da, mă apropiam de Iad cu pași mici, de copil, furându-mi propria mama, deși o iubeam mai mult decât pe „U”. Cele mai oribile erau zilele când poșeta mamei nu era acasă. Drumul de un sfert de oră până la Municipal era pavat cu frică și neîncredere. Dacă nu reușesc să intru? Dacă nu-mi găsesc un „tată”? Inima-mi era cât o jumătate de inimă de purece. Aproape că-i sărutam mâinile Omului care mă adopta ca pe un cățel sfrijit și plouat, cu privire tristă, mă lua pe după umeri și mă trecea de filtrul de la intrare spunând: „E fiul meu!”…

Eram deja „U”-ist la Cutremur. Cam de atunci începe și memoria mea să funcționeze, din Divizia B. Încă eram destul de mic, nu mă pricepeam la tactică și teorie, la așezări și alte finețuri. Știam pe de rost portarii, fundașii, mijlocașii și atacanții, cine merită să fie în teren și cine pe bancă. Știam că „U” n-o să fie niciodată o echipă mare de fotbal, că n-o să fie lăsată decât să cânte Gaudeamus, nu și să devină o forță, să râvnească la trofee. Dar Gaudeamusul făcea mai mult decât orice trofeu și acoperea orice necaz, de la o simplă înfrângere și până la retrogradare. Spiritul lui „U”, echipa studențească, boemă, a existat, nu e o invenție! Vă garantează asta un martor ocular, total implicat sufletește în alte vremuri. Eram parte dintr-o familie extraordinară, ce se întindea de la punctul de la mijlocul terenului până sus de tot, la „mantinela” stadionului. O familie de care nu mi-a fost niciodată rușine.

Ciocan, Poraczky, Batacliu… erau eroii mei, iar Tim Câmpeanu era idolul. Nu doar idolul meu, de altfel. Trebuia să-l împart cu o întreagă suflare, cu un stadion întreg. Dezamăgirea tribunelor era cumplită la meciurile în care formația universitară era lipsită de Tim. Pe atunci, Câmpeanu II era „unicul”. Știam că e prea bun și va veni o zi când ne va fi răpit golgeterul și dus în „armată”, că așa era filmul pe atunci. Mut. Singura consolare era șansa lui Tim de a evolua la Națională. A și jucat, de altfel, contra Ungariei, la București, în acel 0-0 insuficient pentru calificare. Tim a avut o ocazie mare, dar lovitura sa de cap nu l-a învins pe portarul advers. L-am urât o viață întreagă pe bovanul de Cămătaru, cel care declara după meci că el ar fi dat gol.

„U” începea să capete din nou formă și fond în Divizia B. 4-0 cu CFR, 4-0 cu Gloria Bistrița și pentru mine toată lumea începea să pară studențească. Promovarea a venit ca un vis împlinit, în 1979. Începeam să pricep mai bine fenomenul, dar tot puteai să storci naivitatea din mine. „U” Cluj era cea mai puternică echipă din lume, cu cea mai tare galerie de fani! Am început perfect, 3-0 cu SC Bacău. În etapa a doua, urma deplasarea la București, pe „Republicii”, cu Sportul Studențesc. Eram acolo, mândru și emoționat, în prima deplasare din viața mea, chiar la „ei” acasă, bucureștenii. Golul lui Batacliu ne-a scos în stradă, până dincolo de Kogălniceanu, o mare de sute de clujeni (mii mi se păreau), cu steaguri în alb și negru. Alb și negru. Chiar dacă unii ar avea ceva penibil de comentat, Universității nu i-a lipsit niciodată culoarea.

Lumea s-a prăbușit pentru prima dată în 29 septembrie 1979. Ploua urât. Nici măcar locul de peluză pe care ședeam nu era uscat. Ploua prin mine. „Teleșpanii” plecau pe contraatacuri rapide, se îndepărtau de poarta lor (în care așteptam eu mingile) și ne băteau la noi acasă! Nu-mi venea să cred. Cum era posibil să piardă „U” acasă, împotriva Chimiei? Nu era un coșmar, era ceva mai mult: era imposibilul devenit realitate! Niciodată nu m-am obișnuit cu înfrângerile Universității, dar atunci am înțeles că fotbalul nu înseamnă doar victorie.

Înfrângerea cu Chimia a fost una curată, cinstită, muncită pe ploaie. Au urmat altele, mizerabile, pe timp frumos, pentru că așa era pe atunci sistemul. Maturii din jurul meu știau de multe ori, cu mult înainte de meci, ce o să se întâmple când vine Dinamo, de exemplu, și mă minuna calmul și înțelepciunea cu care priveau lucrurile. Se cânta la victorii, se cânta la înfrângeri. La unele înfrângeri se fluiera la nesfârșit. După un meci pierdut contra arbitrilor Sportului Studențesc, pe Municipal, am fost parte din revolta împotriva unui sistem „de joc” pe care nu-l mai suportam. Suporterii „U”-iști care au încasat atunci bastoane de milițieni pe spinare nu erau deloc huligani. Erau doar un început de Timișoara’89, oameni sătui să mai fie furați tovărășește.

„U” a rămas o echipă boemă, capabilă de orice rezultat. Capabilă să-i dea 3 goluri lui Vasile Iordache, fabulosul portar al României de pe Wembley, sau „capabilă” să retrogradeze după un sezon în care a învins toate cele 3 forțe ale momentului: Craiova, Steaua, Dinamo. „U” a coborât în B, tot „U” s-a întors în A. Au fost ani frumoși. Crescusem și învățasem să pun pe primul loc atmosfera, nu rezultatul. Micile amănunte luau fața planului de ansamblu. Mai important decât scorul (1-2) era revolta lui Florescu, cel care dădea gol pe Dinamo enervat că organizatorii nu-l lăsaseră să verifice starea gazonului înainte de meci.

Fotbaliștii care-mi deschiseseră apetitul pentru „U” s-au retras, pe rând, lăsând locul altora. Era în logica trecerii timpului. Nu conta dacă „U” e în B, doar acolo o cunoscusem, remember? Știam că vom promova din nou, odată și odată. Și viața în B era palpitantă. Țin minte o deplasare la Timișoara, rivala noastră la promovare. „U” a dominat categoric, a ratat cât a putut, iar meciul s-a terminat 4-1 pentru violeți. A fost ceva absolut fenomenal când, după meci, suporterii timișoreni au trecut pe la galeria lui „U”, ne-au bătut pe umeri, ne-au felicitat și au recunoscut că am fost mai buni, deși noi plecam bătuți măr. Ce vremuri! Ce obiceiuri!

Ultima mare echipă a lui „U”, cu Brătianu II, Mariș, Cioloboc, Dican, Maier și atâția alți fotbaliști talentați, a adus pe lângă satisfacții și primele semne de disperare, iar la final, deziluzia. O construcție frumoasă se dărâma, sub ochii suporterilor, ca un castel de nisip. Boemia sucomba în fața „farmecului” economiei de piață. Pentru „U” a urmat ceva mai mult decât anonimatul.

„U”, cel vechi, care mai păstra parfumul emanat din cartea lui Ioan Chirilă (aveam două exemplare din „Șepcile Roșii”- pe unul îl citisem de 4 ori, pe celălalt doar de 2, că era cam șubred), începea să fie luat de vânt. Plecam și eu din Cluj, pentru o perioadă de exil profesional nedorit și mă îndepărtam nu numai de „U”, dar și de fotbalul românesc la nivel de club, care mi se părea nespus de searbăd. După ani buni, la revenire, în afară de simbol, n-am mai găsit mai nimic din „U” Cluj. Era un meci gri cu Jiul, disputat într-o atmosferă gri. O mână de spectatori care urmăreau fără reacție meciul și o galerie de vreo 200 de fani foarte-foarte tineri, care scandau de mama focului trivialități, printre cântecele de încurajare. M-am simțit străin de acel „U” și de acei copii. Singurul familiar era stadionul, dar parcă și „Ion Moina” se pregătea să cadă, implacabil, precum o cortină, peste „U” Cluj al meu. Meciul s-a terminat cu un 0-0 gri.

***

Tatăl meu fusese mecanic de locomotivă în tinerețe, pe când eu nu inspiram-expiram încă. Avusese un accident și trebuise să abandoneze munca pe locomotivă, dar nu părăsise domeniul feroviar. Era „U”-ist, dar cu siguranță cotiza și la CFR. De la el am învățat respectul pentru echipa din Gruia. În etapele în care „U” juca în deplasare, mă lua la meci, să vedem CFR-ul, sus în deal. Tot farmecul era în urcușul abrupt pe Rosetti, o aventură pentru noi, puștii, dar care tăia respirația celor mai bătrâni. Eram prea „U”-ist ca să mă impresioneze CFR-ul. Era doar o echipă clujeană și prin asta merita din start respectul meu, izvorât din patriotism local. Dar atât, nimic mai mult. Nici memoria nu mă ajută prea mult să povestesc de CFR. Nu țin minte meciuri, nu țin minte goluri, victorii sau înfrângeri. Știu doar că atmosfera era calmă, caldă și primitoare. Mi-era drag să urc în Gruia, dar parcă urcam cu ochii închiși. Pe jucătorii CFR-ului nu-i cunoșteam din Gruia, ci tot de pe Municipal, din perioada când îmbrăcau tricoul lui „U”. Multă vreme am păstrat în arhiva cu programe de meci fotografiile lui Țegean și Manu, în tricourile vărgate ale CFR-ului. [Într-o altă arhivă, tatăl meu adunase aproape toate numerele din revista „Fotbal”. Erau ordonate în funcție de data apariției și reprezentau o cale minunată de întoarcere în trecut. Citeam orice articol, cât de mic, despre „U” Cluj și CFR.] Țin minte renumitul bloc din colțul stadionului, terenul de zgură și cabana, priveliștea deschisă spre Dâmbu Rotund și țâșnitoarea (albastră?) din spatele peluzei. Cam puțin, nu? Nu țin minte, însă, nici măcar o picătură de ură între suporterii celor două echipe ale orașului. Rivalitate exista, luare peste picior, la fel. Nimic ce nu se putea rezolva la o bere, ca între buni prieteni clujeni.

Am devenit ceferist din același patriotism local. Echipa era în Divizia B și se zbătea să redevină echipa de demult, a lui Rădulescu și Adam. Cu noroc de la un fost „U”-ist, Sabău, reușea promovarea și se pregătea să scrie istorie pentru orașul meu natal. Nu consider nici măcar o clipă că am înșelat sau trădat Universitatea. M-am transformat în ceferist dintr-un clujean rămas fără echipă, pentru care fotbalul românesc nu mai conta decât la nivel de Națională. Pentru mine „U” mai exista doar în inimă și amintiri, nu și în privire. „U” Clujul meu aparținea trecutului. Era destul loc liber în mine pentru CFR, însă n-ar fi fost niciodată loc pentru o echipă din altă parte a României. Deși la început i-am rezervat CFR-ului un loc doar în minte, odată cu trecerea timpului i-am dat voie să ocupe și o bucată din inimă. Și n-am niciun regret pentru alegerea făcută, nici măcar când mă enervează Paszkany sau Mureșan.

„U” Cluj de care vă povesteam are locul său aparte în inima mea. Clubul actual, deși poartă aceeași denumire, nu-mi mai spune însă nimic. Cei care aveau puterea să reînvie cu adevărat simbolul „U”, cea mai iubită echipă a orașului, n-au făcut nimic în afară de politică. Orânduirea capitalistă nici nu-i obliga foarte tare. E ușor pentru politicieni să-și declare dragostea, dar să paseze subiectul sectorului privat, când e vorba de partea financiară. Iar la Cluj, sectorul privat a cam zis „pas” Universității. Unul dintre politicieni a făcut recent un stadion controversat, dar un stadion nu ține loc de club. Acum mai bine de 10 ani, localnicul Paszkany n-a fost bun, iar acum e rău. Chiar foarte rău! Principalul rău, anti-„U”-istul suprem. Pentru unii, care nu și-au mai ridicat de un veac pastilele de la farmacie, Paszkany și CFR nici măcar n-au treabă cu fotbalul, ci cu Ip și Trăsnea. Sloganul la modă, cel care mă îndepărtează total de echipa de lângă Someș, e „afară cu ungurii din țară!”. Hațieganu se învârtește probabil în mormânt. „U” Cluj a fost gândit ca un mijloc de exprimare sportivă, nu ca o armă căzută în mâinile inconștienților. N-a fost bun Paszkany, dar au fost luați de buni alții, porniți în lume cu un nume și aterizați la Cluj cu altul. Se putea să iasă bine?

Nu mă îndoiesc că actualii suporteri ai Universității Cluj își iubesc echipa, cu disperare chiar. Ca și mine, mulți dintre ei s-au născut „U”-iști. Regret că mulți dintre ei sunt prea tineri pentru a fi prins Universitatea de pe vremea lui Tim Câmpeanu, așa cum nici eu n-am mai apucat Universitatea lui Ivansuc sau Petru Emil. Poate ar realiza diferența imensă. Cei mai bătrâni dintre suporterii Universității, dacă ar mai avea puțin suflu și curaj, ar putea să readucă „studențimea” pe calea cea bună. Înapoi la pasiune și sportivitate, nu la ură și invidie. Tinerii fani ai Universității au demonstrat chiar la ultimul meci din Gruia că pot mai mult, că pot depăși faza bordurilor.

Universitatea Cluj e un club care a căzut pradă viniturilor, cu toanele și interesele lor ascunse. De politicieni nici nu vreau să mai vorbesc. Lor le-a căzut pradă o țară întreagă, nu doar un simbol! Sunt zile dramatice, iar apele sunt tulburi. „Dinamo 2” Cluj pare acum un biet copil față de varianta Universitatea Buzău. În timp ce în tabăra alb-negrilor se simte disperarea, iar suporterii dau ultima luptă, unii dintre ceferiști nu-și ascund satisfacția. E răspunsul la zecile de lovituri sub centură primite în timp. Pot să-i înțeleg, dar nu pot să-i aprob. E cazul să răspundem cu altă monedă sau să păstrăm liniștea, cu eleganță. Noi suntem „altfel”, nu? Să nu uităm că lângă orice suporter ceferist poate sta în tribună un fost suporter „U”-ist, așa, ca mine! Din respect, consider că nu trebuie făcută nuntă la înmormântare. CFR trebuie să atragă, nu să respingă. Nimeni nu e perfect. Nu toți s-au născut ceferiști. Unii au fost „U”-iști, alții și mai rău, steliști!!!, înainte să devină ceferiști. Principalul e ca suporterii clujeni, ardeleni și chiar din alte părți ale țării să fie încurajați să vină alături de CFR. CFR e altfel văzut din interior! Magia CFR-ului este ascunsă celor care privesc din afară, supuși tirului mass-media, care numai de obiectivitate nu poate fi acuzată. Cei care reușesc însă să treacă peste prejudecăți și dezinformare și reușesc să pătrundă în familia CFR-ului, descoperă o lume fascinantă, neașteptată.

O echipă din orașul nostru e în suferință. Echipa cu care am împărțit zeci de ani fotbalul clujean, cu care ne-am împărțit jucătorii și antrenorii. Echipa pe care am bătut-o și care ne-a bătut, într-o rivalitate – până la un punct – sănătoasă. Clujul e mare și nu se va micșora degrabă. E loc pentru ambele echipe și nici măcar Sănătatea nu e în plus. E momentul să fim alături de vecini, chiar dacă par să ne refuze ajutorul. Nu-i vorba de mărinimie, ci de normalitate. Dragi suporteri ceferiști, în loc de dispreț și satisfacție pentru necazul altuia, încercați compasiunea! N-aveți nimic de pierdut. Și apoi, să nu mâniem soarta. Dacă în urmă cu 10-11 ani, Paszkany găsea ușa deschisă la „U” Cluj sau simțea că-i mai aproape de Europa Rapidul din Viena, oare câți dintre voi mai aveați șansa să fiți acum ceferiști?

PS – E posibil ca acesta să fie primul și ultimul articol despre „U” Cluj care apare în Tribuna CFR. Vă rog să-mi acordați întreaga înțelegere de care sunteți capabili pentru ideile exprimate, lungimea textului și eventuala incoerență. Scrierea materialului a fost suficient de obositoare pentru a mai avea resurse pentru corectare și finisare. Mulțumesc și aștept cu deschidere criticile (dar, vă rog, înjurăturile să fie blânde)!

Anunțuri

75 de comentarii

  1. Problema e ca U-ul de azi e practic echipa lui Becali. Faptul ca dintre orasele Romaniei, locul unde pana la urma s-a decis „mutarea” e exact Buzaul, e edificator.

    Apreciază

    • … care se simte ca a fost scris nu din condei ci din rarunchi. Cred si eu ca acum e momentul sa ne lasam concitadinii sa isi duca lupta si sa ne rezervam bucuria pentru acel (minim) 3-0 pe care li-l vom aplica in meciul din etapa a 17-a.

      Apreciază

  2. Dragă prietene 07, m-ai emoţionat cu aceste gânduri ! Subscriu la tot ce ai scris, mai frumos nici nu se putea ! Chiar îmi pare rău şi mie de situaţia celor de la „U”, cineva zicea : „e rău cu rău, dar şi mai rău fără rău..” Trebuie spus răspicat : după ’90 simbolul „U” a fost confiscat de nişte politicieni inconştienţi pentru promovarea naţionalismului (Funar nu-i străin de acest aspect), pe urmă au apărut nişte profitori de fotbal care au aliniat încet dar sigur acest brand în slujba „miticilor”. Dragă prietene, am fost şi eu în Cluj între 78 – 82, şi , înainte să ajung la Venus (cu Adi Mureşean, etc., unde eşti „romanescule” ?) în toamna anului 78 am fost chiar 6-7 săptămâni la „U”, în lot. Eram student în primul an, unul dintre profesorii mei avea o funcţie, ceva, la „U” şi m-a recomandat (înainte jucam în div.”C” ca junior vreo 2 ani la mine în „sat”). Făceam antrenamentele cu Ciocan (am tot respectul pentru el, era singurul care a încercat să mă sprijine !), cu Tim, cu Vidican, cu „Joska” Mureşan…Nu aveam calităţi pentru acel nivel, mi-am dat seama şi eu, şi a urmat aventura de 4 ani în judeţ, la Venus. Am o amintire chiar haioasă de la un antrenament : la sfârşit a venit la mine Florescu (uite, am şi uitat de el), şi mi-a zis aşa : „pune şi tu osul ca lumea, că poate ai şansă şi te bagă ăştia la vreo facultate”…pe atunci geografia era la modă pentru „băgatul” fotbaliştilor la facultate, parcă şi agronomia (acolo mai mult hocheiştii de la mine din „sat”). Ani frumoşi, nici urmă de violenţe, naţionalism cât se permitea de tovarăşi (oricum mult mai redus). Aşa zic şi eu : să nu jubilăm foarte tare pe necazul lor, cu toate că e foarte greu să te abţii la câte mizerii vin dinspre ei…Şi în final : oare când vor înţelege suporterii uişti , că nu şantajarea primăriei ( a statului ) este soluţia, soluţia este chiar peste gard, la CFR : privatizarea. Şi aici intrăm întrun cerc vicios : văzând comportamentul adesea naţionalist şi violent al ultraşilor uişti, chiar şi cei căţiva investitori mai serioşi se retrag, urmează subfinanţarea şi implicit scandalul, ş.a.m.d. Păcat…HAI CFR !

    Apreciază

  3. Augustin Tegean a jucat cu succes la ambele echipe clujene. Drumul lui spre performanta a inceput pe terenul cu iarba (Portelanul) din Iris unde copiii aveau scris pe un tenis Pele sau Eusebio iar pe celalalt Zoli (Ivansuc). Elevii mergeau dupa ore la antrenamentele lui ,,U,, (mereu erau spectatori) pt. ai vedea pe titulari,inclusiv pe Ivansuc .Nu era o problema, copiii aveau regim special la intrarea pe stadion si in cel mai rau caz te puneai in fata unui adult ce intra pe poarta sau pierdeai vreo 15 min. de la start desi, trebuie spus, ani in sir la capatul potcoavei-trib.I intrarea era libera pt.copii.Cu Dinamo si Steaua erau excluse ,,amicalele,,(s-au mai facut:ex.cu UTA) iar Craiova 80 (maxima) a pierdut si cu tandemul Tim-Suciu/U si cu furnica CFR (e drept,a plouat). In acele vremuri dupa ce treceai de poarta puteai bea o bere (sau mai multe) iar inaugurarea stadionului CFR (cu echipa olimpica a Cubei) a semanat cu o sarbatoare de 1 Mai. Tot in acele vremuri trebuia sa fi prezent la meciurile juniorilor lui U care au dominat ani in sir competitia interna care avea proportii de masa (ierarhiile la juniori nu prea respectau esalonarea seniorilor).Citez din articol ,,În timp ce în tabăra alb-negrilor se simte disperarea, iar suporterii dau ultima luptă, unii dintre ceferiști nu-și ascund satisfacția.Pot să-i înțeleg, dar nu pot să-i aprob.,, si adaug ca intr-adevar U e un simbol dar cati mai stiu oare ce simbolizeaza? Pt. ai menaja pe clujeni vom numara ziaristii (pe degete…le de la o mana).

    Apreciază

    • Eram pe Municipal, juca ,,U,, iar la statia stadionului s-a anuntat un rezultat final din ,,B,, ce echivala cu promovarea CFR-ului (prima) in divizia A. Intregul stadion a izbucnit in urale.

      Apreciază

  4. Pare rau pentru situatia in care se gaseste „U”. Echipa, nu suporterii. La inaltimea la care ne aflam (atentie, gravitatia), putem sa ne uitam cu condescendenta la ei. Dar ne vine greu sa uitam comportamentul galeriei lor. Oricum, ar fi mare pacat sa dispara sau sa fie mutata echipa. Dar cum zice Badea (Mircea adica): „traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”…

    Apreciază

  5. Ioi, multe amintiri imi rascoleste acest articol 🙂 Uneori mi-e ciuda ca nu m-am nascut cu vreo 30 de ani mai tarziu :), iar alteori imi pare rau pentru multi ca nu au prins atmosfera acelor tribune. Stewarzi erau 2-3 pensionari, jandarmii si mascatii erau inlocuiti de cativa militieni, dar nu prea era nevoie nici de astia. Din cate am auzit, nici macar la Bucuresti. Nu exista dusmania de acum dintre suporterii diferitelor echipe. Am mai scris intr-un comentariu, aici pe Tribuna, cel putin jumatate din spectatorii de pe stadionul din parc mergeau si la meciurile din Gruia, sau invers, cum doriti 🙂 Cand am ajuns cu scoala la Cluj, timp de doi ani (74-76) am stat aproape de gara, si de la acel meci al CFR-ului cu Steaua din ’74 mi-am facut astfel programul incat atunci cand juca acasa CFR-ul ramaneam in Cluj, iar la sfarsitul de saptamana cu meci in deplasare plecam acasa. Apoi, dupa aceasta perioada, s-au rarit “plecarile acasa” si am inceput sa merg si la meciurile lui U. Erau si CFR si U in divizia B, nu mai tin minte exact, dar parca primul meu meci vazut pe Municipal a coincis cu ultimul jucat pentru U de Werner Pex. Tot pe atunci prin ’76, ’77, la un meci, in deschidere au jucat niste pusti si l-a remarcat tot stadionul pe unul cu o claie alba in cap care a driblat toti adversarii si coechipierii :), nu se mai putea opri 🙂 Nici nu va spun numele lui, dar a ajuns fotbalist 🙂 Tin minte si acel meci cu Sportul, Grigore Boca (franar din Teuis, parca :)) a dat un gol de 1-1 iar arbitrul (Vasile Ianul!) l-a anulat pe motiv de hent. N-am prins circul de dupa meci, am tulit-o sa prindem cantina deschisa :), dar am auzit o gramada de grozavii, multe legende au circulat prin Cluj dupa acel meci. Cica a fost scandal in parc, niste militieni au fost aruncati la Chios in lac, alti spectatori s-ar fi baricadat in hotelul Sport aflat in constructie si au aruncat de sus cu placi de beton 🙂 Zice-se ca, a doua zi, militia umbla prin fabrici si uzine, si controla la piele oamenii muncii si la care gasea urme de baston… Alt lucru de neuitat, era o perioada in care tot stadionul sarea in sus si striga goool 🙂 adversarii se uitau nedumeriti, era doar o simpla lovitura libera de la 18-22 de metri. Dar era Tim Campeanu pe teren… Si mie imi pare rau de situatia lor actuala, dar acest U n-are nicio treaba cu ala pe care il stiam eu. Sunt urcusuri si coborasuri in viata, dar, din pacate pentru ei, coborasul lor dureaza de mai bine de 15 ani.

    Apreciază

  6. La sase sapte ani ma uitam la filme cu cowboy si indieni si il divinizam pe John Wayne si totodata tineam(normal!) cu cei mai tari .Apoi, la noua zece ani am citit Winnetou , Ultimul Mohican, dar intre timp am inceput dus de tatal meu sa merg si la meciuri… atat in Gruia cat si pe Municipal… si daca intr-o prima faza(8-9 ani) hai sa zicem ca „tineam” si eu cu U odata ce am citit cartile mai sus mentionate am inceput sa vad si sa ma revolt in sinea mea impotriva celor de la U…Mereu luau jucatorii CFR-ului mai buni,mereu prin diverse directive de mai sus ei trebuiau sa promoveze… In fine,la „revolta” mea prietenii radeau de mine, nu eram in trend…si ba de nevoie, ba din anumite obligatii am mai mers si eu pe Municipal…Niciodata nu mi-a placut sincer si nu am simtit nimic dar mai mult decat atat,am fost cu ei si in doua deplasari . La Alba si la Campia Turzii dar efectiv eu adolescent fiind atunci m-am ingrozit de ceea ce am vazut. La Campia Turzii era sa luam o bataie cu moartea de la localnicii din Livada (parca asa se numea satul dintre Campia si Turda) fiindca asa zisii suporteri universitari au facut ceea ce au facut cei de la Steaua in deplasarea de la Medias de saptamanile trecute. Iar la Alba-Iulia galeria a devastat efectiv un magazin …se uita lumea la noi ca la circ iar mie imi venea sa intru in pamant de rusine… noi cica „universitarii” din marele oras Cluj-Napoca ! si va rog sa retineti ca asta se intampla la inceputul anilor „80… In fine ca sa inchei, ultimul meu meci pe Municipal a fost un U Cluj-U Craiova la care am mers doar si numai ca sa vad echipa de aur a Craiovei de atunci… Si acum ca si concluzii : Mie echipa asta nu imi starneste nici o emotie am crescut cu ei partial anii 70-80′ ,i-am urmarit si in anii ’90 inca ii urmaresc si acum dar din ceea ce am constat eu de-a lungul acestor ani ei sunt mereu aceeiasi .Pe vremea comunistilor erau slugi la „imparatie” ieri (anii ’90) se prostituau pentru Bagiu si Sima in anii 2000 celui de la Oncos iar anul de gratie 2010 a pus capac la toate ce sa mai vorbim de AMP cea care e de fatada e azi. Stiu ca nu e bine sa te bucuri la necazul altuia stiu ca nu e crestineste dar de cand cunosc eu echipa asta nu cred ca a facut nimic bun,pentru nimeni…cu toata parerea de rau dar asta e parerea mea iar daca se scufunda definitiv cu siguranta nu imi vor starni nici un fel de emotie

    Apreciază

    • Eu mai tineam (anormal) si cu cei slabi si marturisesc cu sfiala ca am mai citit si alte carti, dupa Winetou si Ultimul mohican, chiar daca inaintea oricaror romane am fost mai intai la un U-Dinamo (2-0) de neuitat. ,,Concluzia,, ca pe vremea comunistilor erau slugi la „imparatie” o pot gusta cetitorii mai tinerei dar eu o consider neintemeiata.Nu contraargumentez pt.ca nici ,,concluzia,, (concluziile) Dvs. nu e precedata de vreun argument iar postarea Dvs.,per total, e cam tendentioasa si cam schematica, auzindu-se scartaitul diafan al limbajului de lemn.
      Oricum,miza ,,cazului U,, e mult mai mare si chiar daca precedentul ar exista deja (Poli,Stiinta), s-ar putea ca mersul lucrurilor pe acest fagas sa faca dezgustator pt. toata lumea (moral,sportiv) fotbalul spertar/semimafiot din Romania, chiar si pt. cei care nu se zbat (inca) in plasa aruncata azi peste U.
      (Mai vad/aud uneori ca mari echipe din lumea civilizata pe care le urmarim/admiram pt. fotbalul etalat mai au si asa zisi suporteri ce se dedau la unele fapte reprobabile dar nu m-a napadit nici o ,,concluzie,, care sa includa nimicirea acelor cluburi.E drept, aici e vorba de o echipa din Cluj fata de care putem fi,ca tot romanul,impartiali… pana la indiferenta.)

      Apreciază

      • Dragul meu eu nu incerc sa polemiez eu am relatat niste fapte care s-au petrecut atat in era comunista cat si in trecutul ceva mai apropiat si crede-ma, sunt adevaruri, nici un fel de inventii si daca ai fi impartial ai recunoaste ca ce spun eu e adevarat. Oricum ca si concluzie la acest articol minunat scris cu sufletul si din suflet poti sa te uiti la replicile celor care cica sunt mari uisti azi…Mie efectiv imi e scarba ,tie?

        Apreciază

      • Din câte am apucat să-l cunosc pe Dantesc (oare am apucat?! 🙂 ), chiar dacă are despre ”U” exact imaginea pe care ne-a împărtășit-o, nu e genul de om care să facă paradă din asta. E destul de bătrân încât să stea în banca lui, cât timp nu e provocat. Nu-i el cel care se va bucura primul și în gura mare de necazul celorlalți clujeni.

        Apreciază

  7. Sa stiti ca imi pare foarte rau de situatia in care se afla „vecinii” nostri. Nu e normal ca cineva sa vina sa fure o echipa din oras, chiar daca multi dintre suporterii respectivei echipe merita tot ce patesc. Daca suporterii lor erau mai rationali, probabil ca acum aveau si ei parte de o conducere rationala si nu s-ar fi ajuns ca tot felul de bucuresteni mafioti sa conduca clubul respectiv.

    Apreciază

  8. In primul rand intelegere pt. echipa am ca aia pana la urma din acest sport traiesc si isi iau banii de paine,dar suporterii……e alta treaba,e foarte bine ca sufera,asta e parerea mea,acei asa zisi ultrasi ai lor ar merita toti batuti legati si chinuiti,mereu cand au batut CFRisti se laudau peste tot dar cand CFRistii ii bateau si asta s-a intamplat de multe ori,ei neaga si zic ca defapt ei i-au batut pe ei,mi-e sila de ei,cand bat un uist il bat cu ce-a mai mare placere,ma simt implinit.
    Forza CFR!!!

    Apreciază

    • Tu, cel care ai scris ca bati un uist cu cea mai mare placere nu inteleg de ce comentezi la acest articol? Tin cu U de la 4 ani, de cand m’a dus tata prima data pe stadion si voi tine toata viata cu U pentru ca pe stadionul acela am crescut, pe terenul de zgura faceam antrenament, acolo auzeam Gaudeamus asa cum nu credeam ca o sa il aud vreodata! Multi copii (ca asta sunt) din galeria Universitatii nu stiu ce inseamna U, nu stiu ce inseamna acest simbol al orasului, ei stiu doar de rivalitatea cu Cfr pentru ca asa au fost „instruiti”. La meciul de anul trecut cand biletele in peluza celor de la U au fost 150 de lei, au fost 1000 de oameni, dar cine a fost la meci stie cum au cantat, iar acea galerie „mica” mi’a adus aminte de vechia galerie. Foarte frumos acest articol si sper ca U sa nu dispara vreodata si CFR sa faca cinste acestui frumos oras in cea mai prestigioasa competitie inter-cluburi!

      Apreciază

  9. Sunt „U”-ist dar trebuie sa recunosc ca ai scris frumos…Rivalitatea aceasta e absurda. O rivalitate fair-play ar face mult mai multa cinste orasului…Succes in grupe!

    Apreciază

  10. Incredibil de adevarat scris. Cand ma gandesc ca abia asteptam sa ajung pe Ion Moina cu steagul si cu binoclul ca sa-i pot vedea zambetul lui Tim Campeanu dupa ce dadea goluri:)…sau ranjetul unui jucator genial Man ce nu prea alerga insa la lovituri libere era magistral….Nu pot uita cum Florescu si Batacliu alergau si cand sareau la cap avea elan prea mare si sareau si peste jucatorul advers….sau cum am incasat un baston in cap de la un militian dupa un meci cu Dinamo doar ca in invalmaseala mi-am pierdut umbrela si am ramas s-o recuperez:))….Da au fost vremuri ce scriau acea traditie a echipei U chiar daca niciodata aceasta nu a urcat mai sus de locul 4-5. Eram in inima galeriei un simplu student si tin minte precis ca tot stadionul trimitea doar arbitrii in origini doar in cazuri extreme de furt. …anii au trecut si dupa reintoarcerea mea acasa dupa stagiatura facuta pe meleagurile straine am remarcat ca acel spirit studentesc a murit, echipa juca anonim in divizia a 2-a….degeaba incercai pe copii sa-i faci sa nu injure ca erai privit ca un paria….
    U Cluj a fost o stare de spirit care a murit cu mult inainte de a se darama Ion Moina. Actuala echipa nu merita sa poarte numele de U atat ca spirit cat mai ales ca suporteri..
    Orice echipa e definita si de oamenii ce merg la stadion, o incurajeaza si se manifesta in stil propriu….Deci nu va mirati ca CFR-ul creste si ca suporteri datorita sigurantei si lipsei fanatismului negativ al suporterilor…
    Sunt convins ca daca suporterii echipei U erau cei din anii 70-80 toti CFR-istii faceau front comun cu ei:)

    Apreciază

    • Eu am urmarit cu multa atentie si indeaproape relatia dintre U si CFR, la nivel de suporteri in ultimii 12 ani. Cat timp CFR se scalda prin C si B era pace si armonie, nimeni n-avea de impartit ceva cu nimeni, dimpotriva, era un spirit de solidaritate, ceferistii asistand deopotriva si la meciurile lui U si viceversa, era SUPERB, practic ambele echipe erau sustinute in mod egal, fara rezerve.Dar totul s-a rupt exact in momentul in care a venit Arpi si a adus performanta in Gruia.TOTUL! Aceasta relatie de cohabitare, de simbioza chiar s-a scindat odata cu acel moment, iar prapastia s-a adancit pe masura ce alb-visinii progresau de la an la an cu rezultate ce lasau in umbra universitarii(deveniti intre timp „asa-zisi universitari”).Explicatia e banala si e la indemana oricui sa o enunte: performanta unui club micut a nascut frustrare in inima unui club mult mai popular cum era U(e imperios necesar sa folosim timpul trecut, „a fost”, pentru obiectivitate), incapabil sa accepte aceasta lovitura a realitatii.Aceasta frustrare a nascut antipatie, ura, dusmanie, violenta(suporterii U au atacat la un moment dat un autocar intreg de fotbalisti CFR, fara sa mentionez incidentele din campionatul recent incheiat), si aproape moarte(cameramanul jandarmeriei, ce a fost la un pas de o executie in direct).Am ajuns intr-un punct in care armonizarea si reluarea unei relatii macar la nivel diplomatic intre cele doua grupuri de suporteri este imposibila pe fondul acestei agresivitati criminale intretinuta de fanii de pe Somes(ultrasi sau nu).Am scris un comentariu mai sus, din pacate a trecut mai degraba neobservat, insa mesajul este profund: U Cluj a fost in trecut spiritul clujean imaginat de Iuliu Hatieganu la fondarea acestui club(“Scopul nostru nu e de a crea campioni, ci oameni sanatosi, nu recorduri, ci armonie, nu ura, ci camaraderie, nu specula, ci jertfa.”) dar care in prezent a poposit la CFR, club de fotbal care astazi, 2 septembrie 2012 arboreaza cu fala stindardul orasului Cluj-Napoca pretutindeni in lume.Suporterii, simpatizantii, fanii Universitatii Cluj care au trecut Rosetti si Racovita pentru a se bucura de fotbal au facut-o in primul rand pentru ca in Gruia au regasit valorile orasului. FORTA CLUJ-NAPOCA !!!

      Apreciază

  11. Un „U”-ist niciodata nu devine franar. Te-ai nascut „U”-ist, mori „U”-ist. Cu inima nu te poti juca. Dragoste cu forta nu se poate. Tu esti un caz special ai tinut cu 10 echipe, si toate le iubeai pana la moarte, „U” Cluj, rapid, sibiu, national si mai stiu eu care. Cazul meu, am 24 ani, daca „U” dispare, nu ma mai intereseaza fotbalul.

    Apreciază

  12. Draga ––, in primul rând pot sa-ți spun ca nu-mi pare rău de timpul pierdut cu cititul articolului. Îmi pare rău ca sufletul tau a fost la un moment dat atât de bulversat si a cedat in fata „oportunitatii”. Si eu sunt U-ist, merg la meciuri la CFR, de dragul „microbului”, insa sufletul mi-a rămas „SUFLET”. Poate e deplasata si mult exagerata comparatia, dar: dacă mama ta era cea mai frumoasa din lume la un moment dat si erai foarte mândru de ea, iar pe urma a ajuns „curva” politicienilor, miticilor, etc., nu o mai considera mama ta???…eu zic ca tot mama ta este, doar ca nu mai ai cum si nu mai poți sa fi așa mândru de ea…se numește CARACTER!!! Succes in liga, concentrati-va pe „satisfactia” voastra! Si acum sa fiu si eu puțin rău, :), –– nu am avut cum sa-l scriu cu litere mari, deoarece am majusculele limitate si am preferat sa le folosesc pentru cuvântul CARACTER

    Apreciază

    • Ți-l poți imagina pe Tim Câmpeanu (ca să nu mă întorc până la Ivansuc) pregătindu-se să celebreze un gol contra CFR-ului purtând pe sub tricoul de joc maieul lui Gicu Grozav? Gicu Grozav purta tot tricoul cu ”U” și era un idol al tribunelor. Eu am rămas cu alți idoli, sorry!

      Apreciază

  13. Mai stiu un individ care a procedat asemanator. Tot prin Grigorescu locuieste si e „stalpul” unei anumite factiuni din galeria voastra. In fine, am 26 de ani, am absolvit o facultate, singura amenda primita in toti acesti ani a fost de la RATUC (hai, se mai intampla 🙂 ), dar NU CONCEP sa-mi las echipa la greu! Daca, Doamne fereste, sectia de fotbal nu ar mai fi, as sustine cu placere toate celelalte formatii clujene care au vocala pe piept. Har Domnului, sunt destule.

    P.S: Sper ca TGV-ul sa-i „loveasca” asta seara pe „lupi”. Merita! 😉
    P.P.S: Succes in grupele UCL. Si eu locuiesc in Grigo ;).

    Apreciază

  14. Oameni ca tine imi provoaca greata,ahtiati dupa „succesuri”, fara nici un fel de probitate morala, la cat te-ai intins cu textul cred ca ti-o dat lacrimile,99% dintre ceferistii de azi se regasesc in textul scris de tine,nu meritati nici un fel de respect..de aia sunteti „altfel”.Viata asta tin cu „U”!

    Apreciază

    • Motto-ul uistilor: „Mama, te iubesc dar nu ca pe U” spune multe. Cand pui iubirea pt un club DEASUPRA iubirii fata de parinti, inseamna ca SISTEMUL DE VALORI MORALE iti este alterat. Cu toate consecintele de rigoare. Valorile promovate sunt, in aparenta, dintre cele mai nobile si, in numele lor, uistii se dedau la fapte diametral opuse acestora (de cata probitate morala au dat dovata baietii aia care au batut cu BESTIALITATE cameramanul jandarmeriei plus altele si altele?). Cei mai multi „navetisti” de la U catre CFR nu au fost atrasi atat de performante cat au plecat scarbiti de comportamentul fanilor uisti si de managementul catastrofal al diferitelor conduceri de la U.

      Apreciază

  15. in momentele grele se „cern” suporterii. caracterele tari raman, la greu se cunosc. caracterele slabe, trec prin sita. Numai „U”!
    Pe voi doar rezultatele, binele si trofeele, va aduc la stadion. Cand dispar astea dispareti si voi. Noi nu am avut parte de asa ceva si totusi am fost alaturi de echipa mereu. Asta e dragoste adevarata.

    Apreciază

    • Există și la CFR suficienți suporteri (unii deja au o vârstă respectabilă) care au trecut prin momente grele. Știi bine că nici în Gruia n-a curs mereu lapte și miere. Uneori, o bere le ținea locul. Acum nu poți avea pretenția ca suporterii CFR-ului să strâmbe din nas că echipa lor a devenit importantă. Sufrimiento, sufrimiento, dar nici bucuria nu trebuie interzisă. În plus, la CFR vin din urmă copiii de 9-10 ani. Așa cum unii dintre clujeni sunt ”U”-iști, așa sunt ei ceferiști de mici. Ei ce vină au?

      Apreciază

    • Momente grele ati avut voi cam de cand va stiti. Prima data ati fost slugile celor de la Dinamo respectiv ale partidului „U”nic, apoi ati incaput pe mainile lui Bagiu si ale lui Sima, pe urma Oncos v-a fost sponsor principal, iar in final a venit Bucse… Si uite cum am rezumat eu repede ultimii 30 de ani din istoria Universitatii. Spune-mi cand v-a fost voua usor in acesti 30 de ani? Dar stii ce concluzie trag eu de aici?!? Ca pe voi nu va mana in lupta telul nobil pe care il invocai mai inainte, nu!, ci frustrarea si pana la urma de ce sa nu o recunoastem si gena bolnava a acestui popor care de cele mai multe ori neputincios fiind de-a lungul istoriei a preferat ca in loc sa construiasca ca sa ii mearga bine, sa se uite si sa blesteme capra vecinului. Teluri mici, realizari pe masura…

      Apreciază

  16. Am gasit emisiunea asta la Transilvania Look, cu tema de dezbatere soarta clubului de fotbal U Cluj. La minut 35 intervine telefonic Arpad Paszkany si povesteste despre problema stadionului si a celor care gestioneaza Universitatea doar in spirit electoral (in speta Alin Tise)> link

    Apreciază

  17. FORMIDABIL!!! Ce să zic eu, atunci, care m-am aflat în situaţia paradoxală de a fi crescut şi format în Gruia, dar cu ambii părinţi lucrând în Universitate? (în primii ani 1963-1976 am locuit şi noi în Grigorescu Lamă E, dar pe atunci fotbalul nu mă interesa)
    Povestea mea seamănă parţial cu a ta, o redau aici CTRL C-CTRL V de pe cfrmania şi se referă doar la perioada 1978-2007…
    De ce CFR Cluj? Pentru că am crescut în Gruia şi prima dată am mers la un meci CFR-Gloria Bistriţa 0-0, stadionul fiind arhiplin, în 1978 se întâmpla asta, dar CFR a ratat atunci promovarea, au amintit alţii cum, o contribuţie aducându-şi şi concitadina U. Apoi, jucătorii de la CFR au fost „transferaţi” la U, pt că „aşa a vrut muşchii” judeţenei de partid. A promovat U şi, sincer să fiu, am început să merg şi la meciurile lor, pt că mi-a plăcut atmosfera din tribune de atunci şi divizia A era o altă provocare. Era frumos, dar totdeauna am simţit o distanţă faţă de ei şi la propriu şi la figurat, uşoare aere de superioritate şi adversitate faţă de CFR. Mulţi ani am mers la meciurile amândurora, cu o afinitate în plus pt CFR, tocmai pt că am simţit mereu că sunt nedreptăţiţi de diriguitorii comunismului, U fiind, totuşi, simbolul sportiv (nu neapărat fotbalistic) al Clujului. Apoi, cam din 1996, am mers mai rar, dar ascultam la radio şi citeam presa. În anul 2001, dl. Paszkany a preluat echipa mea dragă şi am realizat că vrea să schimbe ceva în fotbalul clujean. În anul 2002, la 3 mai, am mers la „marele derby” Sticla Turda – CFR Cluj, la noi era o galerie cam de 50 de oameni, iar galeria Sticlei era serios „întărită” cu cei din galeria lui U, care tot timpul meciului au înjurat sistematic pe cei de la CFR. Se întâmpla în Vinerea Mare, dar oare are importanţă? Din acel moment am ştiut că am să merg la meciuri numai la CFR, U ieşindu-mi total din suflet, deşi nu era o treabă simplă, pt că părinţii mei lucraseră în universitate, eu însumi fiind student cândva. Cred că am procedat corect şi demn. Nu mă gândeam la divizia A, dar bucuria mea a fost fără margini la promovarea spectaculoasă în dauna Jiului. A meritat să aştept o viaţă de om (fotbalistic vorbind), pt zece minute incredibile, trăite într-o intensitate maximă, până la fluierul final al partidei de la Petroşani. Am intrat şi eu în galerie, chiar dacă sunt mai în vârstă, dar ce să fac dacă nu m-am putut bucura la maximum de echipă în tinereţe? Pe atunci era la modă U, deşi se ştia că era împinsă de la spate de comunism şi de Dinamo, cu ajutorul căreia mereu se salva de la retrogradare in extremis. De 6 ani fotbalul clujean e dominat de CFR şi chiar poate obţine titlul de campioană, um prim titlu pentru clujeni, lucru care îi irită teribil pe cei de la U. Cei de la U şi-au pierdut orice urmă de demnitate, vezi conducerea lor, vezi site-ul oficial al lor, cu steluţe în loc de numele corect al echipei CFR. De „suporterii” lor ce să spun? Nişte golani fără ocupaţie, care mai există doar pt că, paradoxal, CFR e pe locul 1, dar ei vor „să ne arate nouă” cine face „legea” în Cluj. Furia şi disperarea lor au atins cote paroxistice, ei încearcă, folosind nişte mijloace nedemne nici măcar de comuna primitivă, să împiedice bucuria noastră. Galeria noastră arată ca o familie, cu femei, copii, bătrâni, căsătorii mixte etc. La noi se poate. Să nu ne mai întrebe uistii unde eram acum 5 ani, pt că întoteauna rezultatele sunt susţinute, nu sunt aşteptate. Dacă U a dominat fotbalul clujean aproape 80 de ani, era firesc ca să aibe mai mulţi suporteri. Ei se mobilizează doar când joacă cu CFR sau cu Steaua, datorită urii lor faţă de aceste echipe, şi nu datorită iubirii faţă de U. „Dacă ne băgaţi în B/ Vă rupem picioarele” – exemplu sugestiv de „u”nică iubire. Să sperăm că CFR va câştiga campionatul (de ce nu Eventul?) şi ne va produce o mare bucurie! Hai CFR! La Mulţi Ani! (scris la 27 dec. 2007)
    Hai CFR!!

    Apreciază

  18. felicitari,07,tot ce ai scris este perfect adevarat si toate ideile si subtilitatile tale sint corecte.Intre cele doua echipe intotdeauna au fost schimburi repetate de jucatori incepind de la juniori pina la echipa mare,rivalitate exista la toate nivelele,dar batai intre suporteri niciodata.Imi pare chiar rau de aceasta intorsatura nefasta a Universitatii, club care de-a lungul timpurilor a fost o pepiniera extraordinara de talente.Sa nu uitam ca la CFR au evoluat numerosi fosti componenti ai Universitatii,si am sa-i pomenesc pe cei pina 1975,anul in care eu am plecat din Cluj.Deci,incepind de la portari trebuesc mentionati,Nagel,Moldovan,Cristea,Gadjea,Albu,apoi Tegean,Szoke,Penzes,Al.Vasile,Petru Emil,Stincel,Sorin Bretan,Uifaleanu,Adam,tot unu si unu si nu cred ca cineva i-a apostrofat dintre clujeni pt faptul ca urcau pt antrenament in Gruia si nu mergeau prin Setater la stadionul Municipal.Sa speram ca acest experiment ii va trezi la realitate pe fanaticii din Manastur,cu toate ca nu prea am sperante.

    Apreciază

  19. Felicitari! Articolul acesta inseamna o piatra la temelia acelei forme de ”rivalitate constructiva”, rivalitate fair-play, pe care cu toti clujenii ar trebui sa o cautam. Multi dintre noi chiar nu realizeaza cat de mult bine poate face orasului o asemenea rivalitate constructiva bazata pe fair-play si respect. Din pacate insa, de vreo 7 ani, cand fotbalul clujean a inceput sa insemne cu adevarat ceva in Romania, ceea ce caracterizeaza relatiile ”U” – CFR sunt mai degraba de ”rivalitate distructiva, bazata pe invidie, ciuda si frustrare! Ce frumos ar fi sa ajungem si noi ca Inter si AC Milan; Arsenal si Chelsea, Real si Atletico. Cum sa nu admiri asemenea orase in care echipele se vor embleme ale oraselor respective (de aceea si realtiile intre echipe sunt inspre binele comun – vedeti schimburile de jucatori, meciurile pe acelasi stadion, etc).
    Trebuie sa realizam ca dincolo de simpatii si pasiuni, dincolo de CFR sau ”U” conteaza CLUJUL !!! Altminteri la fel de bine am putea fi suporterii oricarei alte echipe din lume…

    Apreciază

  20. Am copilariit pe strada Masinistilor, intr-adevar in anii 70 a fost o atmosfera de vis in orasul nostru, am mers de multe ori la ambele meciuri, dar inima mea a fost intotdeauna alaturi de Cfr. Copil fiind stateam la poarta si asteptam cu sufletul la gura sa ma lase sa intru la meci, gratis…, deobicei dupa 15-20 de minute asteptare ne lasau sa intram, in cel mai rau caz la pauza. In timpul saptamanii intram pe stadion, ne jucam pe iarba, escaladam tribuna I, acest stadion era locul nostru de joaca, a doua noastra casa. Imi aduc aminte, acolo langa tasnitoarea din spatele peluzei (care era verde ;)))))) am fumat prima mea tigara si mi s-a facut rau, carpati fara filtru de sf. Gheorghe… Revenind la U cred ca orasul are nevoie de o astfel de echipa, desi n-as suferi daca ar pleca la Buzau, pt. Refularea fanilor. Daca nu vor mai avea aceasta supapa vor gasi alte cai si tare ma tem ca rezultatul va fi si mai dezastruos. Trebuia lasata sa retrogradeze in divizia C si nu era nici o problema astazi, in schimb a fost sustinuta artificial, iar astazi in aceasta situatie economica nu mai sunt fonduri pentru 2 echipe in acelasi oras, cine sa investeasca intr-o echipa care este surclasata de rivala la toate capitolele. Foarte putine echipe din tara vor putea tine piept Cfr-ului, am devenit o forta, sunt sigur ca, cu aceasta calificare am trecut la acel „next level” dorit de toata suflarea visinie, iar viitorul Universitatii se regaseste in ligile inferioare !

    Apreciază

  21. Eu sunt CFR-ist convins! Nimic nu ma intereseaza decat sa stiu ca CFR-ul o duce bine pe toate planurile. Gandind logic nu am cum sa nu iau in calcul faptul ca singurul capitol la care nu dominam in Cluj este numarul de suporteri. Si asta imi displace.
    Un eventual exil sau faliment al echipei alb-negre in timp, cu siguranta ar face ca rivalitatea banala cu batai de strada si ura sa dispara de pe strazile Clujului.
    Din asta Clujul ar avea mult de castigat dar CFR si mai mult. Potentiali suporteri, cei care sunt acum copii, tineri, iubitori ai fotbalului neutri, nu vor mai fii impartiti in doua tabere ci se vor alatura automat CFR-ului. In concluzie sper sa plece cu echipa si tot cu suporterii lor de rahat cat mai la est posibil!

    Apreciază

  22. Frumos articol!!! Dar totusi omul iarta,dar nu uita…Nu uit vacantele din anii 80-90… Cand copil fiind ne-am petrecut vacantele la bunici… Ai mei locuiau tocmai in zona cordos( zona aceea care este intre Taietura Turcului pana la intrarea in Baciu).Acolo am avut un vecini… maghiar… Care avea un baiat de varsta mea…Tibi Poraczki… Marele Tibi Poraczki care a fost ca un tata pentru noi acei copii care toata vara bateam mingea pe strada in fata portilor… El a fost omul care ne-a invatat sa iubim sportul, fotbalul…ne ducea la antrenamenta si la meciuri… Majoritatea la U, dar sa stiti ca din pasiune pentru sport tot asa ne ducea si la Cfr care era foarte aproape de noi… Pacat de acel U si de acei clujeni suporteri al lui U dar si Cfr in general al sportului… Desi eu stiu: cat traiesc inima mea bate in ALB si VISINIU!!!

    Apreciază

  23. E pentru prima oara cand intru aici si iti dau mare dreptate. Sunt un fost suporter al Universitatii Cluj, spun fost pentru ca aceasta echipa pentru mine nu mai exista cel putin la fotbal. Iar cauza nu e lipsa de performanta, aia chiar ma atragea la „amaratii” mei, sau faptul ca a fost patronata de toti dubiosii pamantului. Nu, nu mai e echipa mea pentru ca eu nu pot sa consider frati o armata de primate primitive. Nu ma identific cu o banda de drogati si analfabeti. Au reusit „performanta” de a indeparta oameni care chiar au suferit pentru „U” si vor continua pentru ca atata pot. Si am incercat sa folosesc cuvinte usoare pentru a-i descrie. Te salut si respect.

    PS: Nu voi sustine niciodata nici CFR-ul, prin simplul fapt ca mi se pare lipsit de respect si coloana vertebrala sa te dai suporterul unei echipe pe care candva ai urat-o.
    PS: Pentru agitati, nu sunt nici un postac, mesajul este autentic si reprezinta intocmai trairile mele.

    Apreciază

  24. Problema Universitatea Cluj! Este de analizat din prisma efectului pe care-l are asupra imaginii Clujului si implicit, asupra CFR-ului. Daca ne luam dupa un principiu filozofic: „Fenomenul este manifestarea dinamica a Esentei”, ar trebui sa ne dam seama de unde vin acesta „fulgere si trasnete” pe cerul civilizatiei si convietuirii orasului nostru. Deci, daca nu exista doi nori cu diferenta de potential (Esenta), nu pot aparea fulgere si trasnete (manifestarea dinamica a Esentei = Fenomenul). Se clameaza obsedant (de catre unii) dreptul de „posesori ai Istoriei”. Sigur, la inceput, Universitatea Cluj a fost infiintata pentru ca studentii, profesorii sa faca sport, sa practice jocul acesta placut si asa au devenit „fotbalisti”. Apoi, lucrurile s-au schimbat; „fotbalistii” profesau acest sport pentru a deveni „studenti” (ca profesori, ingineri, medici, prea putini dintre ei au ajuns si stiti de ce). Trebuie sa fim constienti de realitatile vietii si anume ca: multimea are nevoie de „refulare psihica” , de acea i se ofera „Panem et Circens”. Lucruri cu care o poti manipula, o poti folosi in diferite scopuri. Ei, cunoastem cu toti conditiile sociale ale regimului socialist. Atunci, clubul universitar a fost folosit de Securitate, PCR in diferite ocazii si multi dintre conducatorii clubului au colaborat pentru diferite motive. CFR-ul a fost afectat atunci prin schimburile de jucatori si alte oprelisti. Dar, n-au fost probleme (mari) de ordin social or civic intre cluburi sau grupuri de suporteri, deci urbea nu a avut de suferit din punct de vedere imagistic. Ei, acum, in timpurile noastre, sistemul social este total diferit, ceea ce implica conditii speciale pentru a oferi „Circens” (ca „Panem” nu ofera). Noi, CFR-ul, am avut norocul sa ne „adopte” TATA ARPY. Aici cred ca apare „Esenta”. Ascensiunea CFR-ului deranjeaza mult, chiar se invoca faptul ca-i „periculoasa”. Spun asta pentru ca aceasta ascensiune este asociata ideii politice de „Separare a Ardealului”. Cei afectati, cluburile bucurestene (mai ales Steaua), partidele politice, au cautat diferite metode pentru a contracara CFR (coruptie cu valize, presa subiectiva si orientata…). Dar si acolo „circensul” este folosit de partidele politice. Stim bine ca Herebenciuc, vagyn-tudor sunt implicati la Steaua. Acestia l-au „invatat” pe „desteptu’ desteptilor din cartea cartilor” (becali) ce sa faca: „Divide et impera” (dar in stil securist). Au creat diversiunea „calul troian”, adica l-au trimis la Cluj pe ualtar, cica sa dezvolte orasul si clubul universitar (misiunea principala fiind: distruge CFR-ul!). Lucrurile s-au complicat, costurile sunt mari pentru intretinerea unei echipe de nivel ridicat, plus alte afaceri ratate. Si-a luat valiza si a plecat. Momentul actual se poate descifra altfel, daca privim in profunzime: becali (in perfidia lui) si-a dat seama ca pierde o arma otravita impotriva CFR-ului, aplicand a doua varianta a diversiunii „calul troian”, „iapa troiana”. Este ca si cum Paszkany ar trimite-o pe nevasta lui Andone ca si Presedinte la Dinamo. Femeia asta (AMP), nu-i vinovata! Ea spune ce-i invatata sa spuna si presa bucuresteana o ajuta, publicand numai discursurile ei, aplicand o tenta populista. Insa mai rau este faptul ca apar cu aceasta ocazie tot felul de manifestari care manjesc imaginea urbei noastre de oras civilizat, Central European. Aici vreau sa spun ca o mare parte de vina o au suporteri Universitatii. Chiar daca am fost student al Universitatii Babes-Bolyai, pentru mine, Clubul Universitatea Cluj nu inseamna nimic. Imi este indiferent! Totusi, pentru binele Clujului, „numele nobil de Universitatea Cluj” NU TREBUIE SA DISPARA!! Eu asa vad!!

    Apreciază

  25. nu te poti naste u-ist si sa mori CFR-ist. te-ai nascut ceva mori acel ceva. nu te poti lasa de echipa din cauza unor oameni, asa cum nu poti sa ai sangele de la mama vitrega. oameni ca tine nu iubesc nici o echipa ci doar iubesc fotbalu si performanta. sa scri articol tu ca CFR-ist (cum pretinzi) si in loc sa scrii „CFR-ist” tu scri ceferist (cu litere mici)… oameni ca tine la greu nu ar fi la protest cum is u-istii la protest acuma, oameni ca tine si-ar gasi o alta echipa (as mai scrie dar am ceva mai important de facut). sper sa nu se duca in alt oras u-isti vreau sa mai luam cateva campionate la ei „acasa” vreau sa simt atmosfera de derby al CLUJULUI.

    Apreciază

    • Presupun ca tu nu ai luat ca ad-literam nascutul in culoarea zebrei, adica cfr-07 s-o nascut om, cu trasaturi de om si cu minte de om! E un fel de-a zice ca te nasti uist sau ca mori chiajnist ori altceva pentru a-ti etala pasiunea si atasamentul fata de valorile echipei in care crezi.Dar tocmai ala-i baiu…cand valorile, principiile si tot sistemul moral-etic se neantizeaza redus la haos, violenta, agresivitate atunci pleci dracului de-acolo si-ti vezi de viata! E chestia aia…cand trebuie sa faci compromisuri pentru a face pe plac altora inseamna ca a venit momentul sa te indepartezi de ei.Simbolul U e azi simbolul NUL.Cand lucrurile se vor schimba, cand veti invata sa nu mai suduiti meci de meci patronul CFR si echipa CFR, cand veti intelege ca v-ati dezonorat traditia creata de altii inaintea voastra, cand veti matura, spala, face curat si ordona „gradina” atunci sa asteptati musafiri, pana atunci Rosetti si Racovita vor deveni tot mai neincapatoare de la o zi la alta, cu oameni ce vor sa se scuture de ce e urat, bucurosi ca in Gruia au sansa unui zambet.

      Apreciază

  26. 07, ma bucur ca ai scris despre acest subiect, eu cel putin o jumatate de ora nu mi-am putut opri lacrimile… cred ca nu sunt multi cu aceste trairi … e greu de inteles mai ales pt. tinerii u-isti de azi.
    Sper sa ne intalnim o data sa povestim pe indelete… poate la Manchester in dec…. sau mai stii cu City in optimi… Doamne Ajuta ! Hai CFR Uuu ! (cum se striga odata, pe la inceputul anilor’80 cred, in tribuna la U, cand maj.jucatorilor de la u erau din deal}

    Apreciază

  27. Oameni buni. Oricat m-ar interesa „U”, oricat de decent as incerca sa fiu, ma intereseaza „o tara” mai mult, soarta CFR-ului. Rogu-va, asta a fost un site dedicat ei si nu lui „U”. Ne-am exprimat parerile, trairile, respect tuturora, acum putem sa ne intoarcem „horrible dictu”, la oile noastre?

    Apreciază

    • Oricum am incerca sa ne intoarcem la oile noastre (cred ca acele oi de care vorbesti nu sunt in turma ciobanasului semi-vrancean), nu cred ca o sa putem sa o facem foarte usor, raportat la problema in discutie. Ptr ca ,,Agentul” a sintetizat perfect trairile a 90 +/- 5% dintre clujenii care au peste 40-45 de ani. Sigur, la ora aceasta, cand CFR-ul domina fotbalistic ardealul este foarte usor sa te lepezi de trecut si sa spui ca esti CFR-ist de mic. Dar nu este chiar asa. Ardealul inseamna mult mai mult decat ura unor retarzi-frustrati, copii care nu cunosc istoria lui U (dar urasc echipa aceasta ptr ca ultrasii ei urasc tot ce este CFR-ist – si, similar, tinerii CFR-isti urasc tot ceea ce este U-ist) dar care sunt in stare sa sara oricand la bataie cu alt tanar imbracat in alb-negru. Suntem oare mai buni decat ei? Sunt ei oare mai fanatici/salbatici decat noi?… Eu cred ca nu. Iar postarile de la articolul ,,Agentului” imi spune ca avem inca de lucrat ptr a avea niste suportri europeni… Din pacate!

      Apreciază

  28. Prin ’95-’96, pe cand aveam 14-15 ani, avand de suferit o operatie la picior parintii nu m-au lasat pe mana macelarilor din Satu Mare ci m-au dus la Cluj, la clinica din cartierul Zorilor. Pentru ca operatia nu era una foarte grea si nici urgenta si pentru ca aproape ora de ora apareau tot felul de urgente rezultate din fel de fel de accidente f. grave, eu am avut de asteptat o zi sau doua pana cand am intrat in operatie. Din clinica aceea tin minte ca se vedea nespus de frumos aproape intreg Clujul, iar Ion Moina, din clinica din Zorilor imi parea doar la o aruncatura de bat. Stiind ca se apropie meciul lui ”U” cu Dinamo, am vrut neaparat sa stiu cum se ajunge la stadion, iar intr-una din acele doua zile libere am mers intr-acolo. Drumul pe stradutele acelea incurcate a fost insa foarte lung, totusi in cele din urma am ajuns sa vad Ion Moina, iar la cateva zile dupa operatie am vazut si meciul de prima divizie dintre ”U” si Dinamo. Datorita atmosferei extraordinare create de suporterii lui ”U” m-am atasat si eu de aceasta echipa si m-am bucurat la cele doua goluri inscrise in poarta lui Prunea, mai ales ca la clujeni activau si doi satmareni de-ai mei, Ritli – titular si idolul meu de la Olimpia, cheliosul Paul Levente, parca rezerva la acel meci. Datorita acestei partide de prima divizie pe care am avut ocazia sa o vad si care mi-a mai indulcit putin suferinta operatiei, m-am atasat de ”U” si pot sa spun ca aceasta echipa nu mi-e nici azi chiar indiferenta. De destule ori chiar am regretat candva ca Paszkany a preluat-o pe CFR si nu pe ”U” pentru ca ”U” cu suporterii ei imi ramasesera aproape de inima de la acea partida vazuta pe viu si pentru ca trebuie sa recunosc, ”U” avea un alt brand, mai bine pronuntat decat CFR. Anii au trecut, CFR-ul mi-a devenit tot mai draga, iar ”U” tot mai indiferenta. Suporterii ei care m-au incantat candva acum ma ingrozeau de-a dreptul pentru ca le stiam antecedentele, iar CFR lupta pe Cluj Arena pentru cel de-al 3-lea titlu. Din lasitate sau din teama, spuneti-i cum vreti, dar si dintr-o farama de iubire si pt. aceasta echipa, m-am ”inarmat” in stadion cu un fanion de-al lui ”U” purtand insa pe sub geaca si un fular alb-visiniu. Pentru ca la unele faze mai fierbinti m-am cam dat de gol ca sunt franar, incepeam deja sa-mi fac probleme ca nu voi ajunge teafar acasa, de aceea incercam in tot acel vacarm sa-mi aduc aminte de componentii acelei frumoase echipe a lui ”U” din anii ’90, gandindu-ma ca poate intr-un moment de ananghie, numele jucatorilor acelora ma vor salva. Si imi ziceam in gand: Ritli,- … fundas dreapta cine era oare ? Nu mi-l aminteam oricat de mult m-as fi framantat eu. Reluam in gand echipa lui ”U” cu fanionul in mana tinut cat mai la vedere si incercand sa-i spun pe toti u-istii din ’90 de la stanga la dreapta de aceasta data. Asadar spuneam in gand: Ritli, – Pojar, Jula, Bratianu 2, pe dreapta tot nu-mi aminteam cine era titularul (: . Merg mai departe, la linia de mijloc si zic: Radu Sabo, Ov.Maier, Dican, Cioloboc,- Predatu si Casoltan in atac, plus M.Popescu / P. Levente rezerve. Hai ca stau binisor cu echipa lui ”U” ma gandeam eu, sunt sigur ca pustanii din tribuna care injura necontenit echipa ”bozgorilor”, nu o stiu atat de bine nici pe cea actuala (acum fosta), cu ”printul” Cristea si pustiul teribil gicu grozav preferatul primatelor din acel tarc. (prietenii stiu de ce). Noroc cu Tudor ca a oprit meciul in celebrul min. 27 si mi-a scurtat suferinta, 🙂 ca nu stiu cum duceam la capat toate cele 90 de minute plus inevitabilele prelungiri. La rejucare recunosc ca nu am mai mers cu fularul alb-visiniu pe sub haina, (: dar nici cu fanionul lui ”U” la mana, simpatia pentru aceasta echipa si mai ales pentru sustinatorii ei disparandu-mi aproape total. Am schimbat acum si locul in tribuna pentru a fi sigur ca pot ajunge teafar la familia mea si mai ales la cei doi copilasi ai mei care sunt mult prea mici pentru a ”gusta” un astfel de derby de Cluj. Chiar si florinaccio cel care se aratasera mult mai curajos decat mine la meciul de box intrerupt inainte de limita, s-a lasat induplecat destul de usor atunci cand, la rejucarea partidei, i-am propus sa ne mutam in alt sector de pe Cluj Arena. Nu mai era acum nici el atat de dispus precum la primul meci, ca la nevoie sa-si verse putin sange pentru culorile alb-visinii, asa cum si-au varsat altii prin inchisorile comuniste ca sa-l parafrazez. Se vede asadar ca ”frica e rusinoasa, dar e sanatoasa” si ca ”paza buna trece primejdia rea” :). Felicitari CJ 07 pentru articolul asta, cu siguranta cel mai lung, dar cred eu si cel mai bun. Se poate citi lesne printre randuri sufletul pe care l-ai pus in fiecare cuvintel aparut aici.

    Apreciază

  29. Ziua de astazi s-a incheiat rusinos ptr echipa ardealului. Si asta, nu ptr ca a facut (din nou) un egal pe teren propriu cu o echipa de peste Carpati. Ci ptr ca cei care se numesc suporteri alb-visinii (cca 3-4 sute in galerie) au fost surclasati minute in sir de cei cca 70-80 de gazari veniti in Gruia… O performanta, rusinoasa totusi. Apoi, daca stau sa privesc postarile voastre dupa meciul cu vaslui-ul, Slovan, Basel… si cam atat, vad ca sunteti foarte activi. Unde sunteti insa acum, suporteri CFR?? In Gruia, nu… (ptr ca locuiesc la 30 m de stadion si nu va observ), in centru, nu (ptr ca nu aveti motiv), la coada la bilete, nici atat (ptr ca stadionul a fost 60% gol)… Sunteti oare in magazin sa cumparati tricouiri, fulare, batistute sau scobitori cu CFR? Cu siguranta, NU!… Macar de a-ti fi pe ,,Tribuna”… Dar nu sunte-ti nici aici. Unde esti, Saul, cel care ma faci ‘nesimtit’ ptr ca nu am fost de acord cu tine cand spunea-i ca suntem ‘ca o echipa mica’ dupa rezultatul cu CSMS-ul? Unde sunteti suporteri CFR? La bere nu sunteti, ptr ca nu va vad. In peluza nu a-ti fost, ptr ca nu v-ati facut auziti. Pe tribuna nu va gasesc… Atunci, de ce sunte-ti supatati pe articolul lui 07?…

    Apreciază

    • Eu am fost la sectorul 20, sus, ultimul rand, la parapet dand ture in stanga si dreapta, gesticuland non-stop. :))))))))))) Eu stau in picioare la meciurile CFR-ului, decat daca tribunele sunt pline. Campionatul a fost pierdut aseara, din pacate.Dar mai trist mi s-a parut ca spectatorii n-au avut intentia sa aplaude si sa incurajeze CFR-ul dupa cum galeria a sperat. Era un moment exceptional sa ne sustinem favoritii, in ciuda rezultatului nedrept de pe tabela. Probabil putini au fost cei din tribune care au stiut ca Sougou a refuzat o oferta foarte buna din Anglia, de dragul de a ramane la CFR. Ce pacat ca am jucat rolul nemultumitului in loc sa-i rasplatim pe acesti baieti care fac istorie la clubul nostru. Asta e…

      Apreciază

  30. Te respect pentru tot ce ai scris dar din punct de vedere fotbalistic mi-e mila de tine ca nu sti ce vrei! Un adevarat suporter nu-si tradeaza echipa niciodata! Esti ca un papagal atras de stralucirea tinichelelor din vitrina! (ca si 90% din colegii tai de tribuna). Daca tinichelele apar maine la alta echipa veti fi acolo. Oricum te asteptam printre noi daca visul vostru se va destrama vreodata pentru ca al nostru este vesnic. citeste aici ce a inteles o domnisoara, care nu are nicio treaba cu fobalul, despre suporterii lui U: link Cu stima si respect va doresc succes in CL.

    Apreciază

  31. Felicitari pentru eseu maestre, cu privire la sectiunea de fotbal a clubului U, club la care am prestat si eu in perioada 1980-1986 la cu totul alt sport decat fotbal, s-au inconjurat, de mai multa vreme, de oameni dubiosi atat la nivel de conducere cat si la nivel de suporteri. U Cluj (echipa de fotbal) are nevoie de un purgatoriu, de un loc sau o vreme in care sa se curete de ura, in sport ura si exclusivismul nu au ce cauta. Iubesc CFR-ul dar nu i-as mai sta un moment in preajma daca prin afise sau alt tip de propaganda ar sadi ura pentru adversari.

    Apreciază

  32. Bravo, 007. Chiar si de pe mobil, am sorbit acest articol, stiind/simtind cum esti tu atunci cand ai ceva de spus. Acum, vazand si reactiile pe care le-a suscitat, inteleg si mai bine situatia, sunt amuzat total de patetismul ridicol al celor ce „iubesc din vorbe”, un gablonz, plin de frustrarea celor ce nu inteleg valorile prioritare in viata. Promisiunile, declaratiile inflacarate, istericalele nu intregesc decat imaginea unei relatii capricioase. Din afara, de la Sibiu, departe de alegerile grele pe care trebuie sa le faceti voi, clujenii, imi dau seama tot mai clar ca U-ul de azi nu mai inseamna decat un amarat „anti-CFR”. Ce mai au valoros? E de-ajuns sa vezi ca doar 1-2 din 7-8 care au tinut sa comenteze acest articol au inca o atitudine, o conduita. Restul sunt doar cartite, de ale caror vederi nu cred ca trebuie sa ne interesam/stresam prea mult.

    Apreciază

  33. Bine zis Alex, dar atitudinea, conduita, constiinta se cimenteaza odata cu inaintarea in varsta, cu conditia sa ai ceva in bostan ca sa poti rationa.
    Si eu nu pot spune ca nu mi-a ramas intr-un colt de suflet „vechiul U”, cu idolul meu, minunatul Tim Campeanu, dar acum pasiunea pt.CFR (tresar la orice stire, pe Tv sau net…sau articol de pe Tribuna) este mult mai profunda, iti da acea siguranta ca poti trai intr-o lume civilizata, intre niste oameni normali.
    Apropo in pauza meciului cu Basel, pe stadion, la Tribuna I (unde stau de obicei), am intrebat vreo 10 suporteri care mi se pareau a fi „tribunisti”, dar n-am dat de nici unul.(mi-a parut rau ca nu mi-am pus o pancarta pe spate, ca-n filme cu „CALLING MR.ALBUSIBIU, caci stiam ca vii la meci.
    Si tot apropo am auzit ca ai vizitat Maramuresul (daca ai stat in Vadu Izei), sper ca nu ai fost si in Viseu de Sus, sa te „dai” cu Mocanita pe Valea Vaserului, caci mi-ar parea rau ca poate ne-am fi putut intalni. (placerea de partea mea)… dar timp mai este caci dragostea pt.CFR nu moare.

    Apreciază

  34. Io zic…că bine zici… oricum cine este suporter CFR trebe sa-si ascuteasca rabdarea cand vine vorba despre injuriile venite de la U-isti.
    Asta numai asa ca sa se faca diferenta…daca mai trebuie.
    Asta este la prezent, stiu sa tu ai scris despre un trecut cand totul era diferit si frumos datorita dozei de naivitate de atunci.
    Atunci nu eram influentati de occident pentru ca accesul dincolo de granite nu era permis,acum accesul este liber si se aduc de dincolo pe langa lucruri bune si mentalitati de tip exclusivist.Adica daca tin cu o echipa N-am CARACTER daca o admir si pe cealalta.
    Bullshit…Ca parca nobletea unui caracter sta in sustinerea unei echipe de fotbal.
    Un adevărat CARACTER trebuie sa se ridice deasupra animozitătilor de acest tip ,pentru ca viata in sine este mai presus de orice dar ni sa dat.
    Daca esti gata ca pt.ati sustine echipa sa treci de limitele umanului ,injurand si fiind oricand gata sa iei cateva beregăti atunci fotbalul nu mai este ce ar tebui sa fie dar nu ca fenomen general ci ca interpretare personală.
    Io zic RELAXATI-VĂ !!!
    Mai zic ceva HAI CFR!!!!!!!!!!!!!!
    La Bună Vedere.ciao.pa

    Apreciază

  35. M-am regasit in articolul d-voastra. Si eu am fost dusa de tata pe Ion Moina de mic copil.Tin minte vremurile in care lumea era pana si pe pista de atletism. Diferenta e ca eu nu m-am rupt de U, m-am indepartat usor cu timpul, frecventa meciurilor urmarite a scazut (deh’am crescut, alte prioritati). Ajung rar la meciuri, dar ajung. Inca nu m-am obisnuit cu Arena din Cluj, am nostalgia batranului Moina. Tanara galerie mi-e cumva straina si totusi stiu ca iubesc U. Cel de fata injura,destul de mult. Se intoarce: „- doamna, sa nu va speriati de mine, asa fac eu cand sunt pe stadion”. Atunci imi zic: „si tu esti de-al meu”.

    Apreciază

    • mda Ina, cred ca esti foarte impresionata de ceva cu care astazi nici nu mai merita sa te mandresti. Toti vorbesc de nostalgie si traditie la U Cluj. Nostalgie… da,TRADITIE – imi pare rau, traditie nu exista. Nu te poti mandri cu ce altii au facut candva. Ce a fost a fost atat la U cat si la CFR. Pleiada de jucatori talentati atat la U cat si la CFR a fost mare. Multi au disparut asa cum au si aparut. Astazi, e absolut trist. Tot asa ca si acum 30 de ani. Multi copii talentati care sunt nevoiti sa renunte la performanta caci patronul sau altcineva prefera un jucator strain adus pe bani (nu putini) Dr. Georgescu, Petru Emil, Solomon, Cretu, Pexa, Adam, Barbu Dorin, astia au fost cu adevarat buni jucatori si adevarati U-isti. Altii care s-au format mai tarziu au fost niste pseudo fotbalisti si U-isti. Tegean de la CFR a fost dupa parerea mea cel mai bun produs al Clujului. Asta a fost un jucator complet, pacat ca cei de la nationala nu si-au aruncat ochii asupra lui. Dar asa e soarta unora. Deci renunta la a mai vorbi de traditie, traditie nu exista. Ce a fost, a fost, astazi e altceva.

      Apreciază

  36. „oare citi dintre voi ati avea sansa sa fiti CFR-ist” cam asa suna ultimele tale cuvinte. Sint Clujean si CANADIAN… CFRist din TATA in Fiu. NU a trebuit sa fur bani din poseta lui Mama pentru ca dr. Radulescu personal ne-a dat abonamente la galerie pt cei sub 14 ani. Asa cum am fost noi galeria CFR… cirip cirip cirip papa asta e echipa mea… Poate mai sunt unii de virsta mea care-si amintesc de aceste versuri. 🙂 EU personal NU am fost pe MUNICIPAL, numai la munca patriotica si o data cind CFR a jucat cu STEAUA in 16-imile Cupei Romaniei, scor 7-1 pt echipa lui Boloni. Ca sa prelungesc vorba … EU personal NU pot sa fiu asa de crestin sa ma doara de echipa ta, de echipa g”U”noilor si fr”U”stratilor. Personal doresc din toata inima ca aceasta echipa sa aiba cel mai greu drum catre desfiintare!!! Pt. mine U Cluj NU a spus nimic nici atunci cind jucatorii nostri au fost transferati fortat la echipa lui TIM (golgeterul campionatului facut din flori, ca si DUDU, Camataru, Lacatus si altii pt acel pantof de aur) ca sa promoveze in liga UNU. Si noi am picat in C in urmatorii ani… VRETI compasiune fata de echipa aia murdara, de echipa aia SCIRBA care are un singur ideal sa faca rau CLUJENILOR, prin forta municipalitatii sa va sustina din banii saracilor, batrinilor, din taxele tuturor clujenilor… NU MA INTERESEAZA DE U Cluj din 70-80, acea echipa NU mai exista… Aceasta echipa este RUSINEA Clujului!!!

    Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s