Bătălia din Gruia

Azi, 29 august 2012, în Gruia, sus pe deal, va fi război! Da, ați citit bine, război! Un război cum n-a mai fost văzut, nici auzit, de multă vreme. Austerlitz, Borodino, Waterloo… mă tem că toate la un loc au fost nimic pe lângă ceea ce va vedea azi Clujul!

Când umbrele înserării se vor întinde și peste strada Mașiniștilor, în Gruia va poposi o adevărată fiară: FC Basel 1893. O fiară rănită, aproape turbată, care de data aceasta nu va mai avea deloc chef de joacă. Nu se va mai îndura deloc de prada sa, nici nu o va mai păsui, nu va mai amâna nicio secundă să-i aplice lovitura de grație. De data aceasta va veni hotărâtă să o răpună încă din start pe CFR. Și o va răpune, o va sugruma, de-ndată ce i se va ivi prilejul. Pe urmă, o va sfâșia și o va călca în picioare, lăsând-o pradă hienelor și șacalilor din jur, care visează  de atâta vreme să se ghiftuiască din trupul ei bătrân…

Cam asta s-ar putea să fie, dragi frânari, priveliștea care să ne aștepte pe toți în astă seară, desigur, în varianta ei cea mai sumbră (dar nu imposibilă). Cred că tuturor ne e teamă ca soarta aceasta tragică să n-o atingă tocmai pe CFR și tocmai acum. Cu toții ne rugăm ca nu noi să fim aceia care să trebuiască să bea până la fund cupa cu venin.

Despre deznodământul celălalt, cel fericit, pe care ni-l dorim cu toții, nu vreau să vă vorbesc acum, pentru că încă nu e cazul. E prea devreme. Sunt convins că ceilalți tribuniști vă vor răsfăța la momentul potrivit cu analize savuroase, pe care le veți merita din plin. Ne vom bucura atunci împreună pentru izbânda băieților noștri și-i vom înălța până la cer pentru faptele lor de bravură. Cred totodată că vremea șacalilor și hienelor din fotbalul românesc ar cam trebui să apună, iar ziua de 29 august ar putea să le dea o zdravănă lovitură tuturor peste botul adulmecând, și să le închidă, măcar pentru o vreme cât o vecie, gurile spurcate. Până atunci, însă, va trebui să mai suferim puțin, să mai tremuram, să mai strângem din dinți.

Poate că v-am obișnuit până acum cu analize lungi, cu avancronici care se doreau a fi cât mai bine documentate, muncite pentru voi, ca să înțelegeți cât mai bine cu cine vom da piept. Acum, însă, nu cred că este momentul pentru astfel de analize. Acum este momentul mai nimerit pentru câteva cuvinte izvorâte din suflet, destinate altor inimi care bat numai pentru CFR. Aveam în plan să vă țin pe această cale un mic ”speech”: voiam să vă vorbesc puțin despre încrederea pe care trebuie să le-o arătăm până la capăt băieților noștri, despre dragostea pe care le-o purtăm, despre speranța că vor izbândi în cele din urmă. Doream să vă îndemn apoi să nu încetați să scandați din minutul 1 până în minutul 90-93-96 (poate chiar mai mult?!) pentru ei, să cântați până răgușiți, să strigați pentru alb-vișinii atâta cât vă va ține coșul pieptului, să-i iubiți, să-i încurajați, să nu vă fie lene să-i aplaudați, să-i tratați cu încredere! Să-i faceți pe elvețieni să regrete c-au fost nevoiți să treacă prin Cluj în drumul lor spre Europa (League), să-i faceți să-și dorească să cadă mai bine peste ei tribunele arenei noastre decât să mai fie nevoiți să ne mai suporte încă puțin! Cel mai mult îmi doream însă să vă îndemn să nu murmurați nicidecum după primele nereușite ale ceferiștilor noștri din teren, pentru că socotesc că merita și ei, măcar o dată, să ne simtă 100% alături de ei până la final. M-am oprit însă atunci când mi-am adus aminte de cuvintele pe care Garibaldi le-a spus odată soldaților săi, înainte de cucerirea orașului Neapole. Socotesc că ele ar trebui să ne fie tuturor de ajuns: ,,Nu vă ofer, dragii mei, nici plată, nici cazare și nici pâine; vă ofer doar foamete, sete, marșuri forțate, neodihnă, lupte și, în cele din urmă, chiar moartea. Dar cei care vă iubiți țara și cu inima, nu numai cu gura, urmați-mă!”.

Știu sigur că mai mulți Garibaldi veți avea astăzi, alături de voi, prin tribune, și că ei au ce să iubească și pentru cine să lupte. Dacă ei vă vor avea alături și pe voi, dacă toți veți dovedi în seara asta că vă iubiți echipa atât cu inima, cât și cu gura 🙂 , atunci Frei și ceilalți băiețași din Basel nu vor avea în Gruia absolut nicio șansă! Așa să fie!

Autor: Florinaccio