CFR, între baciul moldovean, Fürst, Melhthal și Stauffacher. [FC Basel – CFR Cluj]

”However we wouldn’t be real athletes if we wouldn’t aim for the highest achievable targets. If we wouldn’t we might as well stop playing football”. (Marco Streller, cpt. FC Basel)

În cunoscutul său periplu vest-european, titanul literaturii ruse, F.M.Dostoievski, a poposit într-o bună zi și la Basel, în nord-vestul Țării Cantoanelor. Scriitorul era în drum spre Geneva, unde – în toamna anului 1867 – urma să aibă loc Congresul Păcii și Libertății și unde avea să-l aștepte o mare nenorocire: decesul Sofiei, primul copil al familiei. Ținta popasului său la Basel era una foarte clară: vizitarea unuia dintre numeroasele muzee ale orașului, acolo unde avea în sfârșit ocazia să admire cunoscutul tablou al Răstignitului, al lui Hans Holbein. Soția scriitorului, Anna Dostoievskaia, mărturisește că n-a fost în stare să privească tabloul acela, pentru că suferințele neomenești de pe chipul Mântuitorului îi lăsau în suflet o rană prea dureroasă. Soțul ei însă, nu mai puțin impresionat de ceea ce a găsit aici, a rămas nemișcat în fața lucrării artistice vreme de zeci de minute. Impresiile produse de opera fostului pictor al Baselului n-aveau cum să nu lase urme adânci în sufletul scriitorului, și să nu-l inspire pentru viitor.

Tot în Elveția, și nu foarte departe de Baselul nostru, mai exact în apropierea Lacului celor Patru Cantoane, se înălța la un moment dat un munte impresionant, cu înfățișare stranie, în formă de sarcofag. Astăzi se numește Muntele lui Pilat, după numele guvernatorului care Îl judecase pe Iisus. Oamenii locului îți arată acolo o stâncă și îți vor spune bineînțeles tot soiul despre legende despre cel care Îl dăduse pe Mântuitorul spre răstignire. Lașitatea de care avea să dea dovadă cu ocazia celui mai celebru proces al său, avea să-l urmărească pe Pilat toată viața: la lacul acela avea să se ducă el mai târziu în fiecare zi, pentru a se spăla pe mâini de urmele trecutului și pentru a-și vedea chipul brăzdat pe veci de urmele lașităților trecutului…

ELVEȚIA. O țară din periplul nostru european spre care astăzi pășim și noi, ceferiștii, cu încredere. BASEL. Orașul în care CFR-ul nostru drag poposește pentru o zi, cu speranța că nu se va întoarce de acolo răstignită. ST.JAKOB-PARK. Stadionul de care vrem să ne aducem aminte mereu cu plăcere, oglinda spre care nădăjduim să privim și în viitor, fără să ni se facă rușine de faptele acestei zile. Țara, orașul, stadionul răstignirii ori a învierii noastre? Noi sperăm să fie măcar cele ale înălțării spre alte zări, mai bogate și mai luminoase.

Ce căutam acolo, noi știm prea bine: gloria, respectul, mândria. Gloria pe care ne-am câștigat-o deja în țară, dar pe care încă o mai căutăm peste hotare. Respectul, pe care l-am merita negreșit, din partea tuturor, dar care într-o țară plină de farisei și de spălați pe creier, încă nu îl avem. Avem însă altceva: MÂNDRIA. Mândria de a ști că iubim, de a ști pe cine iubim și de a ști pentru ce iubim. O iubim pe CFR 1907 Cluj, pentru că este una dintre cele mai frumoase echipe pe care sportul românesc le-a dat fotbalului de un veac încoace. O iubim, pentru că vedem și simțim că toți o vor răstignită, umilită, scuipată, hulită, batjocorită. O iubim, pentru că toți dorim să ștergem de pe crucea ei noroiul pe care o ceată de derbedei îl tot arunca asupra-i fără rușine și fără milă. O iubim, pentru că echipa asta n-a distrus cluburi, destine, campionate, ca să trăiască ea în locul altora, ori pentru ca să o ducă ea, și numai ea, mai bine. O iubim, pentru că ea este a noastră, a tuturor: a românilor, a maghiarilor, a secuilor, a sașilor sau a câtor Oameni, de diferite naționalități, or mai trăi pe meleagurile frumoasei noastre Transilvanii. Dar mai cu seama o iubim pentru că ea este mândria noastră, a tuturor ardelenilor. Mergem deci în Elveția pentru a le caută pe toate acestea. Mergem fără să șovăim, chiar dacă știm că acolo ar putea să fie ”Golgota” noastră. Mergem cu curaj, cu toate că înțelegem prea bine că ne vom lovi de o stâncă tare: FC Basel – o echipă frumoasă, dintr-un oraș frumos (și bogat), al unei țări minunate, cu un fotbal puternic, care nu o dată ne-a venit de hac.

Spuneam data trecută că vom întâlni în Elveția o echipă care ne seamănă întrucâtva. Da, ne seamănă, numai că a luat-o înaintea noastră cu mulți ani mai devreme. E adevărat că nouă, ceferistilor, ne seamănă mult mai mult decât altor cluburi de pe la noi, dar tot înaintea noastră este, și e bine să nu uităm asta! Poate că dacă n-am fi bătut pasul pe loc timp de vreo doi ani de zile, astăzi ne-am fi putut măsura cu ei, fără teama de a le fi inferiori cu ceva. Cu Steaua, însă, cu Dinamo sau cu întreg fotbalul românesc ”seamănă” FC Basel cam la fel cum aduc laolaltă cele două legende ale țărilor noastre. De Miorița n-o să vă povestesc acum, pentru că o știți prea bine cu toții. Chiar dacă n-ați fi învățat-o, și tot ați fi știut-o, pentru că tânguitul resemnat al baciului moldovean îl auziți răsunând zilnic dincolo de Carpați.

LEGENDA pe care copiii din Țara Cantoanelor o aud poate zilnic, despre întemeierea statului lor, este aceasta: se spune că trei păstori, veniți din trei cantoane diferite, au coborât într-o bună zi din munți, întâlnindu-se cu toții pe malul lacului Waldstetten. Aici, în ziua de 17 noiembrie (anul 1307, deci cu exact șase veacuri mai înainte de a se fi născut CFR-ul), s-au jurat să scape țara de tirania austriacă. Cei trei păstori (în realitate cei trei eroi naționali, Stauffacher, Fürst și Melhthal) au și declanșat revolta în ziua de 1 ianuarie 1308, revoltă soldată cu succes, deci cu eliberarea țării lor… Cam asta, diferența dintre legenda lor și Miorița noastră, mă tem că e și distanța de mentalitate dintre noi și ei, distanța dintre FC Basel și întreg fotbalul nostru românesc. Într-o discuție purtată cu Lucian Lipovan la puține minute după împărțirea inelelor de campioni, mă lăudam însă că CFR-ul nostru drag e singura echipă cu adevărat occidentală din fotbalul românesc. Sper deci ca meciul din seara asta să dea multă apă la moara teoriei mele.

Să vedem însă cam cum arată Occidentul. Wikitravel ne spune că Baselul e un oraș situat la frontiera celor mai civilizate (probabil) trei țări ale Europei: Franța (regiunea Alsacia), Germania (Pădurea Neagră) și nord-vestul Elveției. Are un centru medieval foarte frumos, dar și un carnaval (”al celor mai frumoase trei zile”) care poate concura oricând cu cele de la Veneția sau Rio. Baselul înseamnă artă, înseamnă cultură, înseamnă civilizație: aici se împletesc cu succes arhitectura nouă cu cea veche, clădiri moderne cu muzee (peste 40 la număr) și catedrale impunătoare. Orașul acesta, care nu l-a lăsat indiferent nici pe marele Dostoievski, i-a găzduit și pe alți titani pe care Dumnezeu i-a hărăzit omenirii: matematicianul Euler (născut aici), umanistul Erasmus din Rotterdam (înmormântat în catedrala gotică a orașului), pictorul Hans Holbein, de care am mai pomenit și care ne-a lăsat portretul lui Erasm, sau Ion… Borcea 🙂 – fondatorul oceanografiei românești. Tocmai aici și-a găsit Sorinaccio al nostru să se facă de râs acum doi ani, răzbunându-se pe acea bancă nevinovată! Orașul este și un foarte important centru al industriei farmaceutice elvețiene, dar și un port foarte important al Rinului, râu care de altfel îl și traversează și-l împarte în două: la sud – Marele Basel, iar la nord – Micul Basel. Al doilea sau al treilea ca mărime între orașele elvețiene, numară cca. 166.000 de locuitori, zona metropolitană cuprinzând aprox. 690.000 de vorbitori ai unei variante de germană (germana de Basel). Ce bine ar fi ca, măcar astăzi, să se vorbească acolo o germană de Cluj! 🙂 Tot în cantonul Basel, la Schaffhausen (acolo unde după revoluție jucase ani buni și sătmăreanul meu, fostul internațional Gabor Gersjtenmejer), se poate vedea Cascada Rinului, obstacolul major pe care-l ridică Rinul în calea navigatorilor. Aici, nu departe de cascada aceasta celebră, se va ridica și-n calea echipei noastre un obstacol extrem de greu de trecut: FC Basel 1893.

CE ȘTIM DESPRE ECHIPA ASTA? Știm că este sora mai mare (n-o să vă vină să credeți!)… a BARCELONEI! Da, soră cu Barca (n.1899), chiar dacă vitregă, pentru că ”tatăl” lor este unul și același: Joan Gamper/Hans Kamper, cum vă place să pronunțați. Gamper a fost nu numai cel care le-a dat viață amândurora, îmbrăcând-o pe mai frumoasa Barca în vechile straie azulgrana purtate de Concordia (celălalt nume al echipei) helvete, ci și fostul președinte și jucător (că fotbalist nu știu dacă a fost 🙂 al echipei din capitala cantonului Basel. FC Basel, născută în 1893, este cu șase anișori mai mare decât mai celebra și mai norocoasa ei surioară catalană, și cu 14 ani mai mare decât dușmanul din această seară: CFR 1907 CLUJ. Când echipa noastră plângea că trebuie să vină pe lumea asta în care o vor urî atâția mitici, rivala ei din Basel se făcea deja frumoasă, se aranja, pentru că mergea să-și facă (sau să-și primească) buletinul. Și în privința rudeniilor, CFR e ”puțin” mai sărac: dacă FC Bebbi Rot Blau (cum mai e poreclită echipa din Basel) se fălește cu celebrul ei tătic (Hans), în schimb frânara noastră a crescut fără că să-i spună cineva care îi este tatăl. O supoziție însă tot am, fundamentată pe măcar ultimul ei deceniu de existență printre mitici: cu siguranță că pe tăticul ei nu-l cheamă Păun, și nici n-a fost acar! 🙂 Pentru asta bag eu mâna în foc!

Să trecem însă la analiza mai serioasă a lui FC Bebbi Rot Blau: pe scurt, mă tem că ne e superioară mai la toate capitolele! Casa ei este frumoasa arenă St.Jakob-Park (37.500 locuri pentru meciurile internaționale de fotbal), inaugurată în 2001, și gazdă a câtorva partide disputate la C.E. de fotbal din 2008. Până acum, în cele trei partide disputate în campionat în sezonul acesta (cu Lucerna – locul 9 din 10, Thun – 6/10 si Laussane – 8/10), Basel (locul 2, la 4 puncte în spatele liderului Sion), a adunat o medie de exact 27.768 de spectatori, totalizând deci 83.304. Cam cât adunăm noi în Gruia într-un sezon întreg, minus etapa de decernare a inelelor de campioni! 🙂 . Rezultatele de până acum: 3-0 și 2-0 cu Flora Tallin, 1-0 și 1-1 cu Molde (acestea în UCL), 2-2 cu Lucerna, 3-1 Thun și 2-0 Laussane (toate trei acasă), plus 1-0 (Servette), 2-2 (Grasshopper) și 1-1 (Sion) în deplasare. Per total deci, 6 victorii, 4 egaluri și 0 înfrângeri. Golaveraj: 18-7. Singurele înfrângeri suferite au fost doar în meciurile amicale: 0-1 cu Standard și 2-4 cu… oaia care e numai una, dar acest din urmă rezultat a fost ”reușit” în chiar primul joc de pregătire al elvețienilor, deci nu e prea concludentă victoria războinicilor lui jiji.

Printre figurile acre pe care le-am întâlnit pe site-ul lor oficial se numără și una pe lângă care n-aveam cum să trec nepăsător: ADRIAN KNUPP (”member of the board”), fostul coleg al lui Chapuisat din atacul Elveției de la World Cup’94. Vă mai amintiți de el? Pasadena… Pontiac Silverdome… 1-4… goluri înscrise de el în minutele 66 și 72… Stelică al nostru la pământ … 😦 Asta așa, ca să vă mai întărât puțin înainte de meci!

Echipa condusă de pe bancă de către neamțul Vogel joacă, se pare, 4-4-2. Acuma, după niște bătălii, așa cum îi șade bine unui războinic oștean neînfricat ca mine, o să vă divulg și un secret: dacă veți privi cu puțină atenție cealaltă analiză a mea a echipei helvete (”Cum se vede Baselul de la Satu Mare”), acolo aveam eu niște vagi bănuieli că neamțul folosește tot un 4-4-2, la fel ca nea Ando al nostru prin pregătiri. Însă, după toate criticile de pe Tribuna din vara asta, crezând că doar ”nea Ando” e singurul antrenor de pe fața pământului care mai folosește ”țărănescul” 4-4-2, recunosc că mi-a fost puțin teamă s-o spun direct, ca să nu mă fac de rușine, așa că m-am mulțumit doar să așez 4-4-2-ul lui Vogel într-un șir de alte sisteme care au la bază patru fotbaliști pe linia de fund. 🙂 Se poate însă să nu fi greșit nici atunci prea mult: poate că uneori ”nea Vogel” se decide să devină și el ”Mister”, și-și pune băieții să o imite pe surioara catalană și să joace și FC Bebbi 4-3-3 sau mai știu eu ce altceva. Vom vedea. Eu, însă, după cum se vede, în stilul lui miticădelaligă, mi-am luat toate măsurile de precauție și v-am înșirat toate tacticile posibile. Așa că nu mă mai puteți prinde, așa cum m-a prins Caneto cu primul 11 din meciul cu Iașiul! 🙂

PRIMUL ”UNȘPE”, după minutele jucate până acum în cele zece meciurile oficiale: SOMMER – 810 min., 9 jocuri, 0 goluri – ; STEINHOFFER -695,8,0- , SAURO -720,8,0- , DRAGOVIC -859,10,0- , PARK JOO HO -718,8,0- ; D.DEGEN – 683,10,2 – , CABRAL -730,9,0- , DIAZ -675,9,1- , STOCKER -540,8,1- ; ZOUA -477,10,3- , STRELLER -861,10,4-. Rezerve: p.VAILATI -90,1,0- , f.Ph.DEGEN -105,3-0- , KOVAC -225,3,1- , VOSER -270,3,0- , m.FAB.FREI -92,3,0- , YAPI YAPO -635,8,1- , a.SALAH -201,2,1- , ALEX.FREI -375,2,2-. Dacă am greșit vreo cifră, vă rog să mi-o semnalați! 🙂

Risc și un PRIM 11 pentru deseară: SOMMER – STEINHOFFER, SAURO, DRAGOVIC, PARK – D.DEGEN, CABRAL, DIAZ, STOCKER – SALAH (Zoua), STRELLER. Cu echipa lui Ando nu mă mai joc, pentru că m-am fript o dată, și oricum, oricare dintre voi veți nimeri mai mulți jucători decât mine.

VEȘTI BUNE: Se pare că vor lipsi (”ohne”): ALEXANDER FREI!!!, PH.DEGEN, AJETI și prima rezervă de portar, VAILATI, toți accidentați (”alle verletzt”). Suspendați nu știu să aibă, singurii care au câte două cartonașe galbene până acum sunt Stocker și Sauro.

GOLGETERII echipei: STRELLER (4), A.FREI (4), ZOUA (3), SALAH, YAPI, D.DEGEN, DIAZ, STOCKER, KOVAC (toți cu câte un gol înscris).

În general, echipa din N-V Elveției are în componență fotbaliști care își fac datoria la locul de muncă: atacantii înscriu, portarul apără, mijlocașii aleargă și pasează, iar fundașii… adună cartonașe (nu însă prea multe; încă n-a primit niciunul vreun roșu. Gabi Mureșan, se aude ?!?).

IMPORTANT: Meciul se va transmite (și) pe postul național de televiziune (TVR1), începând cu ora 21.45! Pentru altele nu bag mâna în foc. Am vrut să vă spun și sfinții zilei, dar mă tem că în loc să le cereți ajutorul, numai veți păcătui. Așa că am renunțat. Am verificat însă altceva: sunt cei mai mulți pe luna august. Așa că trebuie să se simtă. Elvețienii nu prea sunt credincioși; în Basel aproape toate bisericile au fost transformate din păcate în muzee, restaurante, pizzerii.

PRONOSTICUL MEU. La meciul cu Iașiul am spus așa: 2-0 pentru frânari. Am nimerit cifra noastră, (2), dar am greșit-o din păcate pe cea din dreptul moldovenilor (a fost tot 2). Acum, în speranța că de data asta voi nimeri cifra lor și o voi greși pe a noastră, îmi doresc un 0-0. 🙂 HAI DRAGĂ CFR!

Autor: Florinaccio