Salvaţi de gong

Sunt ultimele momente ale confruntării. Adversarul este debusolat şi sleit. Este împins tot mai mult în corzi. Ştie că runda e pierdută şi e împăcat cu ideea. De-abia ţine garda sus şi nu mai face niciun pas în faţă. Doar şansa îl face să eschiveze câteva noi lovituri decisive. Clipele se scurg şi, într-un târziu, se aude gongul izbăvitor. A scăpat de K.O., are dezavantaj, dar măcar lupta continuă. Acum aşteaptă să-şi tragă puterile, să primească sfaturile tehnice esenţiale… Se va ridica şi o va lua de la capăt.

Aşa a arătat pentru cehi acest sfârşit de meci. A trecut doar jumătate din confruntare şi, deşi zdrobiţi clar pe alocuri, ei încă mai păstrează şanse. Iar pentru CFR? E bun acest 1-0, este un scor perfect pentru o echipă ce a jucat prima manşă acasă. Nu s-a luat gol, vom da tonul în deplasare, acolo unde un gol poate rezolva totul. Dar, la fel de bine (de rău), un asemenea avantaj minim se poate anula uşor. O clipă de neatenţie (aşa cum sunt prea multe în jocul nostru) şi totul reîncepe de la zero. Acest scor este probabil exact ce ne-am dorit, dar rămâne în urmă o părere de rău: i-am avut în mână! La cum s-au mişcat lucrurile, cehii nu trebuiau să plece din Gruia fără o diferenţă de 2-3 goluri. Să comparăm numai un „2-0”, faţă de „1-0” şi constatăm cât de mare este deosebirea din perspectiva returului. Au fost ocazii cu nemiluita, au avut şi ei, e drept, vreo 2-3, hai să zicem că puteam lua un gol, dar de dat… le umpleam poarta! Cred că i-am prins total descoperiţi şi, dacă aveam mai mult noroc, dar poate şi o idee mai mult curaj, rezolvam deja calificarea.

Într-adevăr, faţă de primele 3 meciuri oficiale ale acestui sezon, rezultatul şi impresia generală din această ieşire în Europa este peste ceea ce ne aşteptam, mai corect spus, peste ceea ce ne temeam. Mai adăugăm şi experienţele neplăcute cu echipele de prim rang din Cehia, din amicale şi cred că nici măcar cotele de la pariuri favorabile nouă  nu puteau să ne liniştească. Totuşi, după 20 de minute de mare sfială şi confuzie, lucrurile au început să se clarifice: adversarul ne era inferior.

Trăiesc o senzaţie destul de amestecată după această izbândă. Oare chiar acesta a fost Slovan? Atâta poate campioana Cehiei? Dacă da, atunci ai noştri merită felicitaţi pentru valoarea pe care o au. Un 1-0 şi un 7-3 la ocazii clare de gol, arată clar cine a fost mai bun. Dacă atât de mare este diferenţa atunci când CFR-ul turează la maximum, atunci probabil că putem aştepta destul de liniştiţi returul. Avem suficiente variante de abordare, putem spera în 1-2 sprinturi ale lui Sougou pe contraatacuri şi, inevitabil pentru cehi, confruntarea se va termina încă înainte de a începe. Bonus, putem spune că suntem în revenire şi că asta trebuie să înceapă să se vadă şi în campionatul intern. Aceasta este varianta pozitivă, grozav de optimistă. Ar fi prea simplu să fie lucrurile astfel, însă, tocmai de aceea, nu cred în ea.

Consider că sunt doi mari factori care au dus la acest decalaj valoric nespeculat de CFR pe de-a-ntregul. Pe de o parte câteva mari carenţe de lot ale cehilor, cu jucători de o lentoare inimaginabilă şi, în aceeaşi măsură, pe proasta pregătire a meciului din partea lor. Să luăm doar penalty-ul. A mai rămas vreun portar din România care să nu ştie cum trage Cadu de la 11 m? Tare şi pe centru, cu foarte mici excepţii. Portarul ceh, eroul meciului, n-a ştiut asta. Lipsa unui studiu în cele mai mici amănunte. Apoi, cehii au părut surprinşi de viteza lui Sougou şi Deac, nemaivorbind de faptul că până şi Kapetanos a părut mai rapid decât melcii din apărarea adversă. Probabil că dacă au studiat doar meciurile cu Gaz Metan şi Ceahlăul (ca puncte de reper), antrenorul advers nu şi-a dat seama ce se întâmplă real în jocul nostru. Acolo am întâlnit antrenori români care au avut ca principală grijă asigurarea flancurilor, ştiind ei foarte clar că cei doi mijlocaşi centrali ai noştri nu sunt în stare să atace pe centru. Ei bine, Slovan nu a părut pusă în aceeaşi formulă, nu a părut că are habar de ceea ce vrem şi putem să facem. Ai noştri au zburdat în voie pe laterale, au putut centra de câte ori au vrut. Nu cred că antrenorul advers nu ar fi avut la dispoziţie jucători mai buni decât are Pustai, de exemplu. Doar că, efectiv, nu cred că a văzut complet jocul CFR-ului.

Nu în ultimul rând, un alt mare factor ce a făcut diferenţa a fost condiţia fizică. Primele 20 de minute (şi chiar toată prima repriză) i-am alergat temeinic pe cehi. Pressing destul de avântat, pe care au încercat să-l dejoace cu un joc de pase elaborat, metodă care cere destul de multă mişcare în teren şi ieşiri la a primi mingea. Apoi a fost evident faptul că, treptat, rezerva de energie li se termină. Pe final de meci, cu toate schimbările, numai ai noştri alergau. Factorul fizic a fost cel care a delimitat complet forţele de pe teren. Acesta cred că este singurul element care nu se poate schimba la distanţă de o săptămână.

Capitolul tactic însă va fi complet diferit. Acum sunt sigur că ne ştiu tactica, că ne ştiu şi frica şi că vor juca altceva în retur. Ne putem aştepta la mari surprize la Liberec, important va fi ca și noi să-i surprindem cu ceva. Cel mai important va fi să-i obosim din nou. Am putea să încercăm din nou pressingul. Dacă ne va ieşi, e destul o dată, o fază, să facem 1-0 şi să rezolvăm calificarea. Dacă nu, cu grijă şi fără scăpări în apărare, măcar îi vom obosi bine de tot. Dacă mergem în ideea să ţinem de 0-0, la ce erori masive apar în apărarea noastră centrală, cred că le vom face agenda. După 1-0 în primul meci nu avem voie să pierdem calificarea. Diferenţele de lot sunt prea vizibile şi miza este prea mare ca să facem paşi greşiţi. Trebuie doar să fim inteligenţi şi, foarte important, să ne temem în continuare. Cred că doar frica ne face să fim foarte concentraţi, îi face pe ai noştri să pună osul cu adevărat.

Laureaţii acestei partide pentru CFR cred că ar trebui să fie fundaşii laterali. Ei au fost pistoanele de pe margini şi tot ei au fost cei care au blocat desăvârşit în apărare. Atât Camora cât şi Ivo Pinto merită toate felicitările pentru felul cum aleargă, cum se bat pentru fiecare minge şi, până la urmă, pentru valoarea lor incontestabilă. Învăluirile lor au fost cele care au dezechilibrat apărarea celor din Liberec, nepregătită pentru aşa o presiune în acele zone. Cu un pic mai mult grijă din partea lui Sougou (în două rânduri) sau cu un alt portar la loviturile lui Kapetanos, din 3 centrări perfecte ieşeau 2 goluri. CFR-ul ne-a obişnuit astfel, să dea cam un gol la două ocazii mari, deci e neaşteptat să se rateze atât.

Eroul meciului însă nu este ceferist. Este portarul ceh, Bicik. La cei 31 de ani, portarul acesta ar trebui urmărit serios de clubul nostru. A fost într-adevăr extraordinar! Parada din prima repriză la lovitura de cap a lui Kapetanos este una de pus în ramă sau măcar pe antologiile youtube-ului! Iar dacă privim cu atenţie şi desfăşurarea ocaziei lui Valente de pe final, vom vedea cum portarul îşi lasă piciorul în spate, tocmai pentru a întinde cursa, pentru a bloca. Cred că doar din penalty putea fi executat, la ce zi a prins. Nu-i vorbă, nici Felgueiras nu a fost de lepădat. A avut acea intervenţie decisivă la situaţia 1 la 1 imediat după marcarea golului nostru. Acolo se putea complica rău de tot treaba. Ce gafă a comis atunci Rada, cel care s-a scos singur din joc şi, poate, pentru următoarele partide, din lot! Felgueiras a fost capital acolo dar, la fel, mi-au plăcut acele multe mingi lăsate de fundaşi către portarul nostru. Este semn bun, că din poartă se comunică, se vorbeşte tot mai mult! Unde a greşit însă Super Mario de Cluj este în prima repriză, la şutul în bară a lui Sural. A fost un şut pe colţul scurt, dintr-un unghi foarte închis. Ar fi fost un gol impardonabil, dar poate fi un semn bun, că portarul nostru are şi noroc.

Lucruri foarte bune se pot spune despre Kapetanos, cel care a fugit mai mult ca niciodată. A scos acel penalty la o gafă teribilă a slovacului Toth. Ce i-o fi trebuit să-l ţină pe Kape? Mingea ajungea oricum la portar. Un cadou de zile mari pentru noi, pentru care trebuie să-i mulţumim. Kapetanos a fost însă extrem de bătăios pe tot parcursul meciului, a şi ratat, a şi încasat crampoane în arcadă (ce noroc că nu a fost mai rău acolo!), dar, în ansamblu, a arătat ca un jucător pe care ne putem baza. Deac şi, mai ales, Sougou, au vârât groaza în cehi cu viteza lor (vezi declaraţiile acestora de după meci). Pe ei m-aş baza cel mai mult în retur, tocmai fiindcă nu am văzut niciun jucător ceh capabil să le facă faţă… Poate doar portarul, bineînţeles. A fost bună trecerea lui Deac în stânga, a fost utilă şi titularizarea lui Bastos (cel care, chiar dacă e cam îndrăgostit de minge, tot face lucruri bune – cineva trebuie să mai şi dribleze!), cât şi constanta mişcare şi rocadele dintre posturile celor 3 jucători iuţi ai noştri. Graţie efortului colectiv putem spune că s-a jucat şi 4-2-3-1 şi 4-4-2, totul fiind asigurat de cei 3 din spatele lui Kapetanos. Valente, din păcate, mai are nevoie de timp de acomodare. Şi, cum spuneam, din cauza lipsei sale de viteză, nu-l văd de niciun folos în flanc (lucru pe care l-a arătat şi miercuri seara – a fost singurul care nu a reuşit să-şi depăşească adversarul, în viteză). El va trebui reprofilat şi, cine ştie, poate aşa acoperim lipsa mijlocaşului de creaţie, poate va fi un nou Culio!

Mijlocaşii centrali au avut şi ei de dus greul. Partea defensivă şi-au executat-o bine spre foarte bine. Vass a mai avut scăpări, mai ales din cauza faptului că pierde prea uşor mingi în situaţii în care în spatele lui mai sunt doar fundaşii noştri. El trebuie să simtă când să joace simplu şi când să fie fantezist. „Să simtă”este cuvântul cheie, fiindcă nu cred că până acum îşi simte colegii. Gabi Mureşan a fost bun, bun şi atât, în prima repriză, pătimind însă în acea perioadă din startul meciului când nicio pasă nu ieşea, dar apoi şi-a revenit, a început să ordoneze şi el jocul. Fiindcă a fost lovit destul de serios, a fost înlocuit la pauză cu Sare, cel care a făcut o partidă remarcabilă, fiind o stâncă în zona noastră centrală. Sare a adus acea mobilitate care a rezolvat complet afacerile pe axul central al terenului.

În fine, Cadu şi Rada au dat aceleaşi semne de nesiguranţă cu care fundașii centrali ne-au tot speriat în primele meciuri. Cadu şi-a revenit însă destul de repede şi a reuşit suficiente blocaje că să redevină sufletul echipei. La Rada însă situaţia e mai complicată, are încă mari lipsuri la poziţionare. Noroc cu Ivo Pinto, gata oricând să strângă lângă el!

În fine, ar trebui spus ceva şi despre arbitraj, unul care în campionatul intern s-ar fi umplut de contestări. Norocul turcului constă în faptul că nu au fost faze ce ar fi putut vicia rezultatul, dar, să vezi în decurs de 5 minute 2 faulturi clare, de galben, judecate ca simulare pentru cel care avea mingea, să vezi trânteli ca de la lupte libere sau crampoane în cap (cum a luat Kapetanos), parcă e prea mult. Dacă forul european de arbitraj îşi permite să delege astfel de arbitri la nişte meciuri atât de importante, pentru care cele 2 echipe au tras un sezon întreg, atunci mă sperie un pic perspectiva meciului retur. E destul un „nebun” de ăsta să elimine un jucător şi totul se rupe.

La final, spun că este ideal că am adus puncte europene. Că suntem singura echipă românească ce a învins în această săptămână. E drept, rezultatul Vasluiului e mai preţios decât la nostru, raportat la realitate şi adversar, nu la cifrele seci, eficiente şi „coeficiente”. Totuşi, detractorii noştri pot lua o pauză. Cu încă o asemenea prestaţie în retur închidem definitiv capitolul contestatarilor, căci, la cât au pătimit echipele româneşti cu campioanele Cehiei cred că oricum s-ar numi aceasta, s-o elimini e o performanţă ce se cere recunoscută.

Şansele la calificare au crescut atât cât să ne facă să credem că ar fi nedrept să se întâmple vreun dezastru în retur. Să ţinem însă seama că este doar 1-0 şi că cehii, acum ridicaţi de la podea, luptă de regulă, precum nemţii, până la capăt. Aşadar, meciul cu Vasluiul, chiar dacă ar fi decisiv pentru campionatul intern, trebuie tratat cu echipa B. Totul rămâne pentru Liberec, episod care va conta cât toată campania noastră de toamnă. Să trecem de cehi înseamnă asigurarea măcar a prezenţei în Europa League, dacă nu chiar înşfăcarea potului de Champions League. A trecut primul meci până la acest mare ţel. Am mai avea nevoie încă de 3 în aceeaşi manieră! Fiţi profesionişti! Mai daţi-le bătaie încă o rundă!

Autor: Albusibiu