Zarul nostru nu arată doar 6


Tradiţia şi statisticile sunt întotdeauna făcute pentru a fi încălcate. Apelul la ele, ca unic argument de victorie este una dintre cele mai păguboase metode de a pregăti mental un meci. CFR-ul, în scurta sa goană după trofee, nu pierduse până acum nicio finală şi nicio dispută la penalty-uri (nici în finale, nici în Cupa României şi nici măcar în amicale, în Antalya, atunci când a fost nevoie). Iată că, dintr-o lovitură, două astfel de superstiţii au fost anulate, într-o împrejurare în care, până la final, cred că niciun ceferist nu s-a îndoit că norocul ne este aliat până la capăt. Ne ţinuse în braţe tot meciul, ne protejase în câteva situaţii de atac (sau contraatac) de cord şi cred că până la ultima execuţie de penalty nimeni nu a crezut cu adevărat că pierdem. Iată însă că se poate, iată că zarurile noastre ce păreau blocate pe 6-6, pot arăta şi altceva. Un 4-6, cu poartă/cupă în casă pentru Dinamo şi cu un prim trofeu scăpat de CFR. Poate că e mai bine aşa, că pierdem acum doar unul cu valoare mai mult onorifică. Totuşi, pentru acesta, aproximativ 1000 de suporteri au bătut ţara în lung şi-n lat aproximativ 24 de ore. Pe deasupra, ceea ce este cel mai îngrijorător este că faptul că nu am atins această primă ţintă a sezonului nu e un argument că le vom cuceri/că vom îndeplini celelalte obiective, care contează cu adevărat, ale acestui sezon şi, mai ales, că stilul de joc nu prea dă speranţe.

Cum s-a spart o Supercupă

Pe de altă parte, Dinamo a reuşit, încă o dată, ceea ce a făcut Rapidului acum nici două luni: să dea peste cap cotele de pariuri. După ce văzuserăm cu toţii în amicale, după transferurile CFR-ului şi lipsa lor la Dinamo, cred că noi şi orice bookmaker serios nu putea da decât cotă favorabilă campionilor. Pe teren, mingea nu-i însă nici măcar zar, e doar rotundă. Iar dacă CFR-ul, cel cu căutătură şi pretenţii mari, europeane, se împiedică de un Dinamo „de cârpeală”, să-i spunem aşa, fără ocolişuri, atunci ar trebui să lăsăm privirea în pământ şi să reevaluăm serios propriul discurs şi aşteptările imediate. Undeva se greşeşte şi se greşeşte grav.

Poate fi în ideea că avem 25, 30….40 de jucători, toţi campioni, toţi unul şi unul. Ei, din toţi aştia se pare că nu putem face un cuplu de atacanţi, că nu avem mijlocaş ofensiv, că folosim portarul care a fost aproape să fie dat afară din lot (de bun ce era) sau că fundaşii centrali par nişte melci. Aşadar, ce folos numărul? Colecţii de dubluri fără valoare nu impresionează pe nimeni. Fotbalul e un joc de echipă, iar o echipă nu poate fi decât completă. Poate fi de vină abordarea mentală a acestei Supercupe: „suntem favoriţi, nu am pierdut până acum nicio finală, am făcut transferuri excepţionale” –  doar acestea au fost direcţiile în care s-au îndreptat vorbele (gândurile) noastre. Apoi, este problema că nu putem ataca pe centru şi, cu toate astea, nu ne adaptăm stilul la ceea ce avem. În prima repriză a finalei, până la primul gol, nu am văzut nicio fază închegată de atac a ceferiştilor. Mereu mingi duse în lateral, centrări bune spre foarte bune, dar mereu Ronny cu o palmă sub traiectorie. A trebuit să vină golul, întâmplător, pe o intercepţie ofensivă marca „Muri” pentru ca să contăm şi noi mai mult în atac, să avem spaţii, câteva ocazii, dar mai mult de contraatac. Cred că Andone a combinat mere cu pere prin această manevră, a încercat un mecanism pentru care, evident, nu avea toate piesele disponibile. Ar trebui să afle că lucrează cu „materialul clientului” şi că ar trebui să se adapteze la posibilităţile actuale ale lotului. Ştim cu toţii că, iniţial, s-a cerut/dorit altceva, este evident că posturile importante nu au fost acoperite, drept urmare antrenorul ar fi trebuit să fie un „croitor”, să adapteze totul măsurilor noastre.

De ce Bucureşti? A făcut Dinamo eventul?

Nu e o tragedie că s-a piedut un trofeu. Nu suntem vânători, nu braconăm aşa ceva. Trebuie neapărat să ştim şi să pierdem. După 3 finale câştigate la penalty-uri, adică „la loterie” (că vrem sau nu să admitem asta), să pierdem o dată e un fapt ce ar trebui să ţină mai mult de o realitate statistică. Se poate găsi scuza că nu a fost Cadu să execute el, să dea lovitura decisivă, deşi nu există scuză pentru faptul că am avut căpitanul eliminat, tocmai într-un moment de turnură al meciului. Apoi, dacă este să fim cinstiţi, Dinamo a avut ocazii mai clare decât ale noastre, poate chiar de 2 ori mai multe şi doar un noroc colosal a amânat deznodământul până în minutul 120. Stăncioiu a fost ocrotit de bare în 2 rânduri, a fost graţiat la o gravă eroare de ieşire pe centrare, Gabi Mureşan a acoperit el singur o dată toată poarta, iar la alte 2 situaţii, o lovitură de cap de la colţul scurt şi o lovitură liberă din marginea careului, portarul nostru nu a avut reacţie, era victimă sigură. Prin comparaţie, de la noi, Sougou şi Ronny au avut 2 ocazii foarte mari, plus o altă ratare la un corner, în finalul primei reprize. Dacă adăugăm şi impresia din primele 30 de minute, cu Dinamo controlând mijlocul şi jocul, dacă ne gândim şi la faptul că după ce am ajuns în inferioritate numerică am stat mult în corzi, cred că CFR-ul nu are dreptul să conteste victoria adversarilor.

Ce putem comenta este însă noima organizării. De ce la Bucureşti? De ce acel avantaj pentru Dinamo? Câştigase cumva event-ul, norma necesară pentru a juca Supercupa acasă? Pe ce principiu li s-a acordat acel avantaj, al terenului propriu? Dreptul Capitalei? Nu era normal să se dispute pe un teren neutru sau la jumătatea distanţei dintre cele 2 oraşe?

Cinste lor, suporterii ceferişti au venit, câţi şi cum au putut. Vreo 500 de km dus (şi tot atâţia şi întors) în cea mai toridă zi a anului. Asta este o probă de rezistenţă pentru oricine. 25-28 de ore pe drumuri pentru cei plecaţi din Cluj şi, cu toate acestea, tot au fost aproximativ o mie de suporteri ceferişti pe stadion. E mare lucru! Îmi amintesc că la Supercupa din 2009 din Giuleşti de-abia dacă eram vreo 300. Ce s-a schimbat faţă de atunci? Poate în acest sezon aşteptările sunt mai mari decât oricând, e mai multă luptă, fierbere, mai ales că se vrea acum accederea în Champions League. Pe lângă aceasta, transferurile, speranţa unei victorii anunţate sau pur şi simplu dorul de CFR i-au făcut pe mulţi să facă acest sacrificiu. Un drum prin cuptor, parcă s-a traversat Iadul în cele 11-12 autocare ca să se ajungă la Bucureşti, un preţ mult mai mare decât al oricărui bucureştean plătitor de bilet. Apropo de asta: 80 de RON biletul la tribuna II pentru un meci de Supercupă?! Cred că dinamoviştii mai degrabă au făcut economie pentru Messi, peste 4 săptămâni. Stadionul golaş şi, chiar şi aşa, sufocant, fără niciun val de aer, te ţine acasă garantat. O saună de 60.000 de locuri, aşa s-a simţit din tribune! Oare pe gazon era mai răcoare? Organizarea, ca la Bucureşti: peluza sud, în care au fost repartizaţi ceferiştii, a fost umplută, în egală măsură şi de dinamovişti. Fară garduri între rivali, fără zonă liberă, de tampon, cu „specialiştii în pază” ai BGS-ului stând cuminţi deoparte. Mica încăierare ce a rezultat a fost inevitabilă, de-abia apoi au fost desfăşurate cordoanele de pază. Noroc că galeria CFR-ului e suficient de paşnică, altfel, securitatea slăbuţă numeric nu ar fi făcut faţă. În fine, tot din categoria „Cine-s mă aştia, ceferiştii?!” am aflat şi noi că pe Valente îl cheamă, de fapt,  Diego Moreno. Singurul ceferist mai cunoscut pentru suporterii bucureşteni a părut a fi Vass, judecând după reacţiile lor. Oare de ce? Percepţii, percepţii…

 Toropiţi de fotbal

Să trecem peste aceste mici detalii şi să revenim acum la meci. Cum ar fi putut deveni această partidă câştigătoare? Cu o mai mare omogenitate a lotului. Nu este permis să avem, unul lângă altul, fotbalişti geniali şi catastrofali, unul lângă altul. Greşelile unuia nu pot fi reparate mereu de altul şi ajung să se încurce reciproc. Mingi pierdute de Vass sau de Valente s-au prăvălit imediat către poarta noastră, cu mari probleme imediate. Încetineala lui Maftei şi lipsa de prevedere a lui Stăncioiu au generat cele 2 goluri încasate. Mişcarea intensă, susţinută, dar bezmetică a lui Ronny a oprit orice tentativă a noastră de atac. E început de sezon şi echipa nu ştie încă să joace, nu avem perechile formate, ca atare nu poate exista nici joc de pase, ci doar improvizaţii. Bune şi alea, se vede clar că avem jucători valoroşi, doar că e nevoie  de coagulare… sau măcar de şocuri.  O astfel de clipă a fost golul de 1-2 din prelungiri. În acel moment echipa noastră s-a trezit, în sfârşit. A fost încă un scurt moment de campioni, de oameni cu atitudine. Se poate juca foarte bine cu inima, cu trupul, dar chiar este nevoie şi de minte. Iar asta lipseşte. E greu de spus care e ideea de joc a CFR-ului: pressing-ul, atât de eficient la primul gol, dă şi foarte multe dureri de cap, atunci când se face dezlânat. De pildă, atunci când se face între linia de atac şi mijloc. Aproape niciodată Sougou sau Ronny nu se retrag, pentru a tăia opţiunile adversarilor de schimbare a zonei. Asta se făcea pe finalul sezonului trecut, asta ar trebui să observe şi să ceară Andone. Mureşan se trezeşte atunci imediat depăşit şi totul se transformă într-o retragere dezordonată spre apărare. Chiar şi golurile pot fi explicate aşa, fiindcă lansările în adâncime au venit ambele din zone ce puteau fi acoperite de mijlocaşi… dacă ar fi fost ajutaţi.

Apoi, când avem mingea, îl căutam prea des pe „Beto”, din poartă. Fără combinaţii de mijlocaşi, a revenit pasa la portar. Urmează mingi aruncate la întâmplare, în faţă, dintre care puţine rămân la noi.

Nici pe flancuri treaba nu-i tocmai roză. În prima repriză au fost cel puţin 2 situaţii cu Ivo Pinto, ajuns în poziţie de centrare, ezitând să arunce mingea în careu, din lipsă de opţiuni. Degeaba jucăm bine zonal, degeaba depăşim 1-2 adversari, dacă faza nu curge fluent până la final.

O altă problemă o constituie fazele fixe, în special cornerele. Încă nu-mi amintesc de un corner executat bine de Deac, dar nici ceilalţi nu excelează. Din nou nu mai punem niciun pericol la aceste faze şi tocmai ele erau cele care făceau diferenţa pe tabelă în sezonul trecut.

Când nu avem mingea, treburile sunt şi mai complicate. La defensivă, la cornere, am fi putut lua sâmbătă 2 goluri din cauza proastei poziţionări a lui Ronny. Întotdeauna la noi omul care stă la colţul scurt în astfel de faze este atacantul nostru de careu, venit în sprijinul apărării. Când a intrat Kapetanos, a respins de acolo 2 centrări periculoase, a securizat acea poziţie. Când a fost Ronny, a apărut prima bară şi încă o ocazie complicată, ambele venite după lovituri de cap ale lui Alexe (care nu e, nu-i aşa, tocmai un turn de control).

O grijă majoră acum trebuie să fie apărarea centrală, fundaşii. Maftei a păcătuit flagrant, dar nici Cadu nu a fost mai strălucit. Dacă adunăm amicalele lângă această Supercupă cred că găsim vreo 7 goluri luate toate pe zona centrală, acolo unde totul este acum alandala. Pe deasupra luăm şi cartonaşe cam prea multe (şi doar cu tupeu am putea spune că asta cade exclusiv în cârca arbitrului).

Pe partea dreaptă defensiv, lucrurile arată mai bine decât în sezonul trecut, dar încă e departe de ce ar trebui să fie. Ivo Pinto pare temător şi, poate din această cauză este depăşit uneori cam uşor. Are şi ceva probleme de plasament, fiind au fost cam prea multe situaţiile în care omul său direct putea prelua în flanc. Sincer, pe youtube părea mult mai bun. Dar, în cazul lui se impune încă răbdare, poate se acomodează mai greu, aşa cum a făcut Camora la venire.

Cea mai mare defecţiune este însă la Vass, asta cred că a văzut-o toată lumea. Fie e un jucător care are nevoie de mai mult timp să se acomodeze cu echipa, fie nu e tocmai genial, astfel încât să facă diferenţa şi numai din instinctul de fotbalist, fie a prins o zi proastă, fie nu-i aşa de bun pe cât se zice. Oricum, nu pare să îşi asume nicicum un rol de pasator decisiv. E un fel de Godemeche, mai tehnic dar şi cu mai multe erori, mai multe mingi pierdute. Mă aşteptam la mai mult, ca el să fie măcar uneori mijlocaş semi-ofensiv, dar, iată, în disperare de cauză, tot la Mureşan s-a apelat, ajuns omul care pasează la marginea careului mare. Înlocuirea lui Vass a fost obligatorie, iar Sare a completat golurile, chiar dacă pe faza de contrucţie nimic nu s-a schimbat. Acolo am rămas învechiţi, cu problemele de acum câteva luni, ba, mai mult, cu Peralta şi De Zerbi îndepărtaţi. Dacă nimic nu se schimbă, probabil că va trebui să revenim tot la încercările pe Rui Pedro şi să retragem forţat un închizător cât mai aproape de fundaşii centrali nesiguri. Un 4-4-2, stil „romb” ar putea să fie ipoteză de lucru. Altfel, cu mijlocaşi defensivi care să fie puşi şi pentru atac nu vom obţine altceva decât „pase de traseu”, decât depărtări prea mari între linii şi un joc bazat doar pe intercepţii.

Ultima problemă este la portari. Felgueiras a fost accidentat şi s-a simţit imediat, deşi nici cu el nu cred că am fi putut merge la sigur. Avem 2 portari din care niciunul nu este de nădejde. Din cei doi am putea face o singură rezervă bună, iar a treia variantă ar putea deveni Tiuţ. Stăncioiu poate fi făcut vinovat pentru primul gol primit, cel care a dezechilibrat situaţia relativ stabilă din debutul reprizei a doua. A avut la acea fază un plasament fără nicio logică, cu un pas mai în faţă decât ar fi trebui să stea. Acoperea acolo mai degrabă colţul lung, iar şutul lui Ţucudean a fost o speculare imediată a greşelii. În poartă e destul atât ca să duci spre catastrofă. Stîncioiu a mai avut apoi o ieşire total anapoda pe centrare, la care reclama eronat un fault la portar şi, tot din această categorie, în prima repriză, o minge centrată pe jos i-a scăpat în faţă. În rest, nu i se pot imputa altceva (de parcă n-ar fi destule 3 erori într-un meci), la penalty-uri chiar nu putea respinge mai multe. Şi, parcă văzând că şi Bălgrădean a luat un gol uşor la şutul lui Valente şi că la penalty-uri el nu a scos nimic, a fost protejat doar de şansă, nici nu putem fi foarte revoltaţi pe Stăncioiu. Beto ne-a arătat că decizia este doar a CFR-ului. Vrem portari surogate sau vrem unul singur, sigur şi bun? Postul e mai important decât s-a văzut până acum din lojă. Pe teren, mingea crede/ştie altceva.

 Superlaureaţii

Dacă ar fi să găsim şi laureaţi ai acestui meci, pe lângă Alexe şi Ţucudean de la Dinamo (cel care a prins două acţiuni la indigo), de la noi am putea să ne uităm la Mureşan, pentru boxul „box to box” făcut, pasă de gol, recuperări, evoluţie fără greşeală ca fundaş, plus un factor de moral pentru echipă şi, neapărat, la Camora, cu siguranţă cel mai bun fundaş stânga din ultimii ani. Blocaj după blocaj, cascade de driblinguri – toate i-au ieşit de minune. Păcat că nu au existat şi continuări pe măsură. Valente şi Deac au fost amândoi pe cont propriu. Valente a confirmat ceea ce cred despre el, faptul că ar putea juca poate chiar şi mijlocaş ofensiv, ar putea să fie pe măsura numărului 10 pe care-l poartă. Are şut, are dribling, are mişcare. S-ar completa foarte bine cu Sougou, celălalt om de la noi cu calităţi-surpriză, total opuse.  În fine, Kapetanos a fost o mutare foarte inspirată pentru momentul acela al jocului – om în minus, mingi lungi, către vârf. A ţinut foarte bine posesia, a dat şi golul, nu i se putea cere mai mult. Ar fi meritat să joace de la început? La egalitate numerică era cam greu de prevăzut că CFR-ul, fiind neputincios, va trebui să apeleze la tactica mingilor lungi, de aceea probabil că soluţia Ronny a fost cea logică. Totuşi, ca antrenor de top, să te învingă Bonetti, cred că este ruşinos. Italianul, atunci când Dinamo avea control total asupra jocului, a făcut la un moment dat o schimbare  haioasă Curtean în locul lui Ba, prin care a descoperit total centrul echipei şi ne-a ajutat să mai avem şi noi posesie. Unde? Chiar în mijlocul terenului!

 Nărăvaşii

Cel mai vinovat pentru turnura acestui meci este Cadu. Mult prea nervos, prea mult a comentat la arbitru. A luat într-adevăr un prim cartonaş cam prea uşor, dar al doilea a fost justificat. O astfel de intrare ca ultim apărător ia galben 9 din 10 cazuri. Păcat că nu a judecat bine faza, că nu a simţit poarta şi inutilitatea unei asemenea alunecări. Dacă toţi îşi pierdeau cumpătul ca şi Cadu după golul de 1-1, atunci la 1-2 eram pierduţi. Avem totuşi o echipa cu o atitudine extraordinară, care nu cedează cu una cu două. Merită respect pentru cum au luptat, mai ales în prelungiri, mai ales în atmosfera aia în care aerul era „bun de lux”.

Şi, fiindcă vorbim despre Haţegan, mi se par exagerate acuzele la adresa arbitrajului. Au fost 5 arbitri tocmai ca să nu se poată vorbi de vreo intenţie. Cât de buni sunt cei 5-10-15 arbitri s-a văzut şi la Europene, n-are rost să ne lamentăm cu asta. Putea să dea penalty la Ivo Pinto (pentru poziţia nefirească a mâinii), putea să dea henţ la preluarea lui Ţucudean, de la golul lor, au fost decizii de joc date aiurea, dar, pentru toate astea toată ansamblul de fluieraşi nu poate fi făcut vinovat şi sub nicio formă nu se poate vorbi de intenţie. A fost un meci în care, din minutul 65 tot ce mai puteam obţine erau aceste lovituri de departajare. Fără executanţi însă pe teren, şansele noastre erau mai scăzute decât credeam. Desemnarea celor ce aveau să bată de la 11 m nu lăsa loc la prea multe opţiuni. Maftei, Pinto, Sare, Camora erau mai susceptibili de a rata. Altfel, se ştia mereu că Hora tremură în momentele decisive. Măcar n-a fost singurul care a ratat. Până la urmă e o loterie, e doar mâna norocului.

Poate că dacă am fi câştigat ar fi fost prea mult. Ne-am fi minţit singuri, că meritam să câştigăm, că suntem cei mai buni… Ştiţi voi mai bine decât mine discursurile obişnuite. Poate că e e bine aşa. Sezonul începe diferit. Avem toate motivele să credem că şi în Europa vom avea probleme, acum nu mai rămâne decât să facem cât mai repede întăriri. Nu contează cum, doar jucători buni să fie. Să împrumutăm ceea ce am putea găsi valoros, fiindcă acum afacerile se vor face pe gazon, în preliminarii, nu în birouri, în negocieri.

Rămâne speranţa că echipa îşi va reveni din mers. Nu în fiecare an se reuşeşte ca 7 din 10 jucători să devină titulari. Şi, înainte de toate, rămâne speranţa că cei 1000 de suporteri ceferişti de la stadion sunt un semn al patimei pe care începe s-o stârnească CFR-ul, că toate acele atacuri la adresa echipei au reuşit, în sfârşit, să ne coalizeze. Mass-media va face acum mare caz din înfrângerea CFR-ului, îşi vor alimenta ei singuri curajul. Important este însă să îi învăţăm din nou frica. Două transferuri (absolut obligatorii) ar rezolva asta, ar umple golurile din echipă şi, sincer, ar face mai mult decât o cupă, fie ea şi super.

Autor: Albusibiu

0 comments

  1. Slovan Liberec fratilor. Am tras biletul ghinionist. Nea Ando la treaba, domnule Muresan fundas central, mijlocas de creatie, atacant de careu va rog (Kape e deja rupt), Arpi scoate banii. :))Forta CFR. Doamne ajuta.

    Apreciază

  2. salutare,as vrea sa spun si eu cate ceva despre cfr,baietii nostri demonstreaza meci de meci ca parca vin direct din obssesions,rupti de beti si parca acum se vad prima oara pe terenul de joc,bine probabil ca vin si cu cateva sampanii si le ofera la pauza si celorlalti jucatori ca sa mai echilibreze situatia,despre andone ce sa spun ,nu mi-a placut niciodata dar nu cred ca e neaparat numai vina lui ,sigur are vina ca pune in teren meci de meci alti jucatori ,”beti”,parca vad ca etapa viitoare va juca sepsi,hora si nicoara,cineva spunea ca mandorlini a fost cel mai cel,dar vin si spun ca mando a adus jucatori din liga secunda din italia ,va dati seama ce parere avea despre fotbalul nostru daca credea ca se poate castiga si se poate face performanta in cupele europene?au fost multe partide si in era mando fara ocazii de gol sau suturi la poarta ,in fine am castigat acel campionat ca si acesta total nemeritat ,iar acum ne asteptam sa jucam in CL dar ne temem de niste cehi modesti de ce sa nu recunoastem,atunci ce sa cautam in europa ,daca s-ar uita un om neutru care nu stie care e campioana si care e echipa care abia s-a salvat de la retrogradare cu siguranta ar spune ca cfr e echipa care acum a promovat din B si mai trebuie intariri serioase daca vrea sa ramana in prima liga ,despre vass ce sa spun ,e adus din liga secunda nu de la ac milan ,omul a spus ca locul lui in teren e de mijlocas la inchidere nu playmaker,la fel si muresan si bouba,practic toti 3 joaca cam acelasi post dar nea ando vrea sa-i faca „ronaldinho”,valente sau pinto au jucat la echipe mediocre un fel de gloria bistrita sau dacia mioveni ,posibil ca erau bunicei acolo dar asta nu inseamna ca daca vin la cfr sunt vedete si fac diferenta din contra mi se par mai slabi ca multi de la noi dar conducerea i-au transferat si i-au prezentat ca fiind super valori,deac cred ca a gresit venind inapoi si practic a facut 2 pasi mari inapoi ,poate pe noi ne va ajuta cum poate dar pt. cariera lui cred ca a gresit,dar sa inchei si cu cateva lucruri bune nu numai cu critici ,cred ca avem cativa jucatori bunicei vre-o 5-6 ,si vre-o 20 de umpluturi daca s-ar aduce in conducere un om adevarat de fotbal care a demonstrat ceva pana acum adica a castigat ceva campionate externe (nu in romania)si l-ar lasa sa faca un plan de bataie poate am reusi sa ne apropiem de drumul bun daca nu vom continua sa vedem meciuri cu baietii astia care vin direct din obssesions si care abia asteapta sa se termine chinul sa merga inapoi la distractie.

    Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s