CFR >> BDZ, măcar la asta să-i depăşim clar pe bulgari! [CFR Cluj – Lokomotiv Plovdiv 4-1]

Din nou pe bancul de probă. De data aceasta, la testele finale.

De regulă, după primul cantonament, erau destui jucători care rămâneau acasă. Iată că de această dată regula a devenit neregulă şi se continuă cu întreg lotul, asta deşi este absolut evident că vreo câţiva din echipă sunt mai mult de umplutură. Dar, poate că este mai bine aşa, decât să plictisim titularii de drept în astfel de amicale, mai bine să se dea şansa rezervelor să zburde pe teren, să tragă din răsputeri pentru a răsturna destinul implacabil al acestui sezon la CFR. În felul acesta se poate crea concurenţa adevărată pe posturi.

Partida asta cu bulgarii a fost un excelent prilej pentru aşa ceva: rezervele să intre şi să joace din nou, mai mult din instinct, după ureche, dar să arate fiecare dacă poate ceva. Să separăm bine de tot grâul de neghină, să nu cumva să facem vreo eroare de judecată. Degeaba declară Andone că nu are încă o echipă de titulari conturată. Diferenţele pe fiecare post în parte sunt încă mult prea evidente, iar felul în care a alcătuit echipa, în măcar două rânduri deja, îi trădează gândirea.

De pildă, în meciul de faţă, doar două poziţii cheie au fost rezervate titularilor, încă din start: portarul şi atacantul. Restul, rezervele. Pentru cei doi însă era important să se descurce în aceste condiţii mai grele. Portarul ar fi trebuit, teoretic, să aibă mai mult de lucru (mai ales că pe Felgueiras nu l-am prea studiat până acum la proba practică), iar Kapetanos ar fi trebuit să se zbată, să scoată faze din nimic (ceea ce a şi făcut). În rest, mergea şi echipa pestriţă, a rezervelor. Ce rol au avut bulgarii? Nimic mai mult decât de „sparring partner”. Şi, fiindcă tot le este astfel numele, ei i-au ajutat acum şi mai mult pe jucătorii noştri de bancă şi tribună să fie mai „loco-motivaţi”. Prea multe nu au funcţionat la noi, dar s-a văzut că se vrea. Echipa asta de rezerve poate să fie una din care iei azi unul, mâine altul şi plombezi primul 11. Singurii cărora nu le dau absolut nicio şansă de integrare sunt Nicoară, Diogo (azi vizibil doar prin faptul că nu a fost nici măcar aproape cât Piccolo!), Godemeche şi Mincă, cei care chiar nu pot mai mult. În rest, chiar şi Lionn şi Edimar, cu două execuţii bune şi una proastă, în stil de tango, parcă ar mai avea loc la câte un meci de campionat. Nici Hora şi Pedro nu încântă deloc, dar la ei nu se poate vorbi de continuitate în eşec. Iar cei care chiar sunt în anticamera primei echipe, cei ce vor fi mereu pe bancă sunt, aşa cum e normal, Sepsi şi Piccolo. Dintr-un asemenea amalgam nu putea să iasă altceva decât un fotbal confuz, cu centrări uneori de divizia B, cu goluri norocoase. Faptul că am avut 3-0 la pauză nu încântă decât prin faptul că s-a antrenat Kapetanos la gol, că i-a marcat gospodăreşte lui Gospodinov, 3 goluri într-o repriză, exact câteva luase de la noi bulgarul şi în 2011,  în prima repriză a meciului de la Chiajna. Tipul chiar are „talent”! În rest, multă mediocritate, puţin curaj din partea alor noştri, bâjbâială mincinoasă pe tabelă.

Dacă ne gândim imediat la repriza a doua, nu se poate să nu observăm diferenţa: pase ce curgeau mult mai logic, accelerări cu un sens, cu o idee, pressing închis din toate unghiurile, acoperire a terenului mult mai bună, dublaje între oamenii de pe benzi, dribling-uri. Primele 15 minute de după pauză au fost un soi de festival fotbalistic. Pentru cei ce vizează doar golul s-ar putea să nu fi fost satisfăcător, dar, gândindu-mă la cum a mers mingea, nu pot decât să mă bucur, gândindu-mă la apariţiile în gura porţii ale lui Deac sau Sougou, la centrările excelente date, în sfârşit, de Valente, la o echipă ce părea că macină intens. Şi, chiar dacă pe a doua repriză scorul a fost 1-1, mă declar foarte mulţumit de ceea ce s-a văzut după pauză, gândindu-mă la două aspecte importante: în locul lui Bastos va fi, cât de curând, Vass, iar în atac, sigur va veni un atacant, probabil peste nivelul lui Kapetanos. În felul acesta puzzle-ul ar fi desăvârşit şi toate se vor lega mai bine.

Dacă în prima repriză vârfurile au părut, din nou, rupte de linia de mijloc, după pauză, prin succesiunea la atac, Ronny şi Sougou au fost mai mereu ajutaţi de Deac, mereu o densitate foarte bună în zona careului advers. Cu puţină atenţie ar fi venit şi golurile, dar nu astea contează acum cel mai mult.

Minusurile apar în defensivă, acolo unde, e drept, nu a jucat Cadu. Însă, rămâne senzaţia că anumite faze sunt tratate de toată lumea cam lejer. Echipa asta jalnică a bulgarilor a avut 3 faze mari de gol, e drept, prin comparaţie, CFR-ul a avut 4 în prima repriză şi încă 5 în a doua. Mai rămâne problema irosirii prea uşoare a cornerelor, acolo unde Valente ar trebui să execute, nu Deac şi ar mai fi nevoie de un pic mai mult calm în intrările asupra adversarilor. Andone se vede că-i biciuieşte mereu de pe margine, dar, dacă nu descurajează de pe acum anumite gesturi, s-ar putea să constate că în campionat e prea târziu.

L-am urmărit şi pe Felgueiras, în sfârşit. Nu, nu este de nivelul lui Beto. Totuşi, este un portar bun al campionatui nostru. Are probleme la comunicare, la a fi lider în teren, în zona careului şi, în plus, nu pare să aibă deloc un joc de picior prea bun. Dar, să admit: au fost doar câteva atingeri, deocamdată este prematur.

Iar despre Vass, fiindcă nu am vorbit nimic despre transferul său, analizând după cifre, lucrurile par a sta grozav în cazul lui. Nu contează cotaţia pe site-uri, aceea este cât se poate de fluctuantă. Contează că a jucat mult peste 100 de meciuri la Brescia, până la vârsta asta la care încă românii sunt numiţi „speranţă”, că pare un jucător cu foarte bună calitate tehnică, chiar dacă, evident, nu este nicidecum un mijlocaş ofensiv. Este probabil un Peralta sau, poate, pe alocuri, un Renan. Dar, cel mai înţelept ar fi să-l vedem la joc. La prima vedere, transferul pare extraordinar, sunt sigur că a fost bătaie pe un astfel de jucător liber de contract, de aceea s-ar şi întârziat atâta. Dar, răbdare, în două zile avem următorul amical şi imediat ne vom lămuri complet.

Deocamdată, meciul de azi, este greu de încadrat altundeva decât la capitolul „Exerciţii utile”, dar sunt suficiente semne că până la Supercupă se va putea alege clar şi fără echivocuri, opţiunile logice pentru echipă. La cum arată acum Dinamo faţă de CFR, cred că faptul că jucăm în deplasare este deja nivelat de valoarea clară arătată de ai noştri. Să-i ţină!

Autor: Albusibiu