Pragul Praga. [CFR Cluj – Sparta Praga 0-1]

Am spus  pe comentariile articolului de acum 2 zile: îmi doresc o înfrângere! De preferinţă, cât mai repede! Era nevoie de aşa ceva ca să nu existe pericolul să adormim, să visăm că totul e bine, că totul e frumos, că merge şi-aşa. Exista primejdia ca cele 2 transferuri promise ferm să devină, pe rând, „unul, maxim două”, apoi „unul şi un eventual împrumut”, apoi „doar unul” şi, cine ştie, poate, în cele din urmă… nimic. Că doar echipa funcţionează, câştigă, e „campioana amicalelor” sau mai ştiu eu ce scorneli frumoase ni s-ar mai fi argumentat. Şi ne dumiream apoi în începutul sezonului că ne lipsesc 1-2 poziţii esenţiale, că începem campionatul direct şchiopi.

Nu! Realitatea este cea pe care o constatăm şi noi. Era nevoie de această înfrângere ca să avem confirmarea zonelor gri, să ne dăm seama că, pe cât de bune sunt unele lucruri, pe cât de solidă se poate alcătui o echipă a, să zicem, 7-8 titulari, pe atât de limitate par alternativele. Se vorbe de faptul că avem dublaj pe posturi. Poate că aşa este. Totuşi, pentru mine e important acum principalul, nu dublajul, adică acei jucători în stare să contribuie decisiv la câştigarea celor 5 meciuri esenţiale ale începutului de sezon: Supercupa şi cele 4 meciuri din tururile preliminarii Champions League. După aia, ce va mai fi prin campionat, vom mai vedea.

Acum, să mă întorc la povestea rezervelor care pot înlocui în orice moment titularii; asta este o exagerare şi s-a văzut foarte clar în aceste ultime 2 meciuri. Cu Budejovice au jucat o dată titularii, o dată rezervele, cu diferenţa de stil clară, iar azi s-a încercat o mixtură, o salată care a dereglat astfel ambele sisteme: al celor ce începeau meciul şi al celor ce intrau după pauză. Nu rezultatul contează ci ce se vede fază de fază. Mereu jocul s-a rupt cam la aceeaşi oameni, mereu s-au văzut aceleaşi limitări. În prima repriză Sougou a înotat ca peştele pe uscat, nesprijinit de nimeni, pus în acţiune doar de pasele lungi ale lui Mureşan şi, ici-colo, de vreo acţiune a lui Edimar, cel care a încercat cu disperare să dovedească ceva, la ultima şansă de a rămâne la CFR, iar în a doua parte, a rezultat un talmeş-balmeş, în care orchestra CFR-ului, unită după o partitură unitară, devenise un taraf, în care fiecare cânta după ureche. Unele lucruri despre jucători erau uşor de bănuit, din ceea ce cunoşteam deja din sezonul trecut, altele le aflăm doar acum, când unii pot şi alţii nu, iar diferenţele astea se văd tot mai clar.

Este deja evident că Hora şi Lionn înseamnă o atrofiere pe partea dreaptă, că atunci când jucăm Mureşan + Godemeche (sau Sare + Godemeche), nu mai existăm în atacul poziţional-central, iar asta doar din vina francezului, că lui Kapetanos trebuie să i se pună mingea doar pe frunte, altfel, în afara careului, este nefolosibil, că Deac nesprijinit din spate e tot un drac, redevine din „neamţ” românul pe care-l ştiam, că apărarea merită scuturată bine de tot (mai ales Piccolo), ca Panin trebuie retras la birouri şi că Nicoară trebuie împrumutat rapid la o echipă de genul Gaz Metan Mediaş. Iar Valente, îngroaşă ceea ce spuneam acum câteva zile: trebuie să îşi dea drumul,  să înveţe rapid să fie un număr 10, un jucător pe care să ne putem baza, chiar dacă nu tocmai un lider.

Am dat de un adversar mai puternic, unul etalon pentru ceea ce vom întâlni în preliminarii şi am clacat. Cehii nu au fost senzaţionali, au dat un gol pe greşeala lui Panin şi a lui Piccolo (nu şi a lui Stăncioiu însă, cum spuneau comentatorii!), au prestat ceea ce trebuia ca să ne dăm noi seama exact pe unde suntem. Avem câţiva jucători remarcabili după acest meci, precum Maftei, Sougou şi Sare, restul cu prea multe minusuri pe langă plusuri. Dar, nu e nicio problemă, este cât se poate de bine că acum s-a tras semnalul de alarmă: fără mijlocaş ofensiv şi fără un vârf PESTE Kapentanos, nu avem voie să construim… iluzii. E cât se poate de clar că buba este acolo în vârful bontit al atacului nostru. Fără atac câştigăm poate campionate, dar niciodată nu vom face nimic în Europa. Simplu şi scurt: mingea e în terenul conducerii. Va fi păcat de tot ceea ce au transferat până acum dacă tocmai la lovitura de maeştri se vor opri. Sunt sigur că acest gen de jucători nu vin gratis, că se negociază la sânge, să se scutească fiecare ban posibil, există răbdare pentru a veni, pot veni şi în al doilea cantonament (ca Weldon anul trecut), dar este absolut clar că trebuie aduşi, cu orice preţ. Înfrângerea de astăzi este departe de a fi un eşec. Este doar un mesaj, un imperativ: transferurile sunt obligatorii!

PS: Cât despre transmisiunea Transilvania Look, de la un meci la altul pare tot mai slabă. Azi am observat un decalaj de aproape 2 secunde între sunet şi imagine (nepermis aşa ceva, un reglaj de studio se putea face), întârzieri de intrare în direct (din cauza întinderii la discuţii în platou) şi intrări neinspirate cu reclamele în timpul meciului. Peste toate, am identificat şi numele comentatorului care, recunosc deschis, mă scoate din sărite: Doru Crăciun – cel cu vocea mai „deschisă”. Nu e destul să te blindezi cu informaţii (fără relevanţă) despre echipă şi adversar, să reiei papagaliceşte ce s-a scris prin presă, toate zvonurile şi chestiunile insipide. Trebuie un pic har, evitarea limbii de lemn, sunt obligatoriile impresiile de la faţa locului, tuşele de culoare locală (că doar de aia eşti acolo!), trebuie raţionament în dozarea ideilor, un pic de simţ al ridicolului în emiterea judecăţilor de valoare (chestia cu „Stăncioiu – îngerul păzitor”, la o intervenţie absolut normală este doar un exemplu). Altfel totul este o mare varză, mai dureroasă decât în cazurile Digisport sau GSP, tocmai fiindcă e vorba de Transilvania. La noi trebuie să fie altfel!

Autor: Albusibiu