Cum o fi TAS-ul?

Stoichiță ne spune că nu poate fi altfel decât tasul falsificat din cântarul LPF-ului. „Cum să hotărască TAS-ul altceva decât comisiile, nu se fac ei de minune, ce ei au fost pe tunel să știe ce a fost acolo?”. Dar maestre Slughiță (de ce i-or fi zicând așa fanii Stelei? O fi de la caracter?), comisiile au fost în tunel. Vorbești despre meci, maestre, alături de mulți alții, de parcă s-ar fi desfășurat în Triunghiul Bermudelor, iar adevărul și cinstea ar fi dispărut fără urmă până să ajungă la ochii și urechile voastre. Dincolo de asta se mai zvonește, printre apropiații Stelei, că Mircea Sandu și-ar pune influența în funcțiune. Scopul ar fi doar unul: Vasluiul campioană, iar Steaua să prindă drept de joc în tururile CL. Nu cred că UEFA e condusă, după cum spun unii răutăcioși, chiar de Blatini.

E ușor să vorbești precum Stoichiță, e ușor după ce alte tasuri din liga întâi se strâmbă după voia finilor. Tasul meciului Steaua-Dinamo s-a înclinat după cum au cântărit greutatea blatului M. Nicolae (actor șef), Pulhac (ăsta ce-i drept e el însuși un întreg blat), Grigore, Rus, ultimul cu semnul întrebării, primul cu semnul exclamării. Da, maestre Nicolae, ești bun! Alo! Alo Prosportu’, GSP-ule, e mai bun ca Beto! Cum cine-i Beto? Domnilor ziariști, umil vă spun: Beto e cel pe care l-ați desenat cel mai bun actor al ligii. Lăsați-l fără titlu domnilor, lasați-l tot fără titlu și pe Mihai Costea, ală cu episodul – tăvăleală cu inima ruptă – de la Brașov, atât de ruptă încât arbitrul de la margine era cât pe ce să-și rupă steagul de la așa zdravănă fluturare. În consecință, Steaua a dat goluri prin Iliev, rămas de 2 ori nemarcat în centrul careului, omul de care trebuia să se ocupe și M. Nicolae și ajutorul său din linia de fund, D. Grigore, care s-a manifestat la fel de iscusit. Același M. Nicolae, care a căzut în dezorientare la două, extrem de promițătoare, contraatacuri dinamoviste și nu numai, i s-a întâmplat aproape la fiecare pasă și lui și celorlalți. Nici actori premiați cu Oscar n-ar fi putut juca atât de bine scena rătăcirii drumului spre poartă.

Pe de altă parte azi am trăit și exasperarea maximă. Ca toți frânarii, am tras cu urechea la emisiuni de sport, curios ce se mai aude cu TAS-ul. Peste tot lătratul exsperant al aceluiași lătrău. Nu e câine roșu, nu e câine de nici un fel și bine că nu e, măcar nu se simte rușinată specia canină. Nu e nici bou, că vorbește, și bine că nu e, că nici boii n-au motiv să roșească. Noroc pe întregul regn animal că lătrăul nu de acolo se trage. El vine dintre oameni, numai că oamenii sunt, unii oameni cu adevărat, cei mai mulți, alții, cei mai puțini, doar otrepe. Ei bine o Otreapă a fost cel care mi-a agresat urechile. Cine să fie? Cred că ați ghicit, nimeni altul decât Porumboiu. Ce să spun despre otreapa cu nume de om? Gesturile sale spun totul. La Digi Sport i s-a demonstrat ca nu a fost penalty la Galați, a început să-l jignească pe Crăciunescu. De ce m-a interesat meciul de la Galați? Simplu! Pentru că au fost elemente care au ridicat semne de întrebare. A surprins faptul că nu a existat nicio finalizare serioasă a gălățenilor, au fost câteva ocazii mari de gol soldate cu șuturi anemice și așa și cu ajutor de la arbitrii bulgari, Oțelul a cedat cele 3 puncte. Aparent, gălățenii au jucat, au atacat, au presat un Vaslui în genunchi, întreaga repriză secundă, dar fără nici un folos pe tabelă. M-am întrebat îndelung, au vrut? Ce e de spus și aici e că tasul pare a fi tot din scenariul cu ocaua mică. Cu ocaua mică au cam umblat și bulgarii, nu tare, tare, dar destul ca să mă convingă că există canale cu dedicație la aducerea arbitrilor straini, cum drumu-i destul de lung au și vreme să învețe ce culoare trebuie să aibă fluierul.

Cel mai contrafăcut dintre tasuri e cel în care-și pune judecățile LPF-ul. Tasul lor e atât de măsluit că te umflă râsul. După voia lor kilogramul devine gram și invers, după izul lăsat de pârțul lui Mitică, pardon, vorbă doream să spun, dar m-am încurcat din cauza mirosului. Unii spun că șeful ligii a râgâit doar fără să vorbească. Era bine de punea măcar mâna la gură. Oricum mirosul rămâne, stăruie ca după  toate mesele lui bune. O întâmpinare cu miciuni ridicole însăilate cu ață roșie, așa cum e cea trimisă de ligă la TAS-ul elvețian e menită să ne ușureze sarcina.

Iată că ajungem și la oful nostru cel mare. Meciul cu U. Meciul de care ne mai despart câteva ore, dacă nu cumva TAS-ul… Ei bine, mărturisesc că nimic n-ar fi mai dulce decât un meci câștigat pe teren. Dar nu se poate, pur și simplu nu se poate. Nimic din ce s-a întâmplat în acest sfârșit de campionat nu-mi permite să sper că va fi un joc cinstit. Primii care îmi dau frisoane sunt oficialii, prin trecutul lor, prin legăturile lor, prin manevrele lor. Oficialii care au transformat clubul, pe care unii îl iubesc mai tare decât pe propriile mămici, într-o fecioară sedusă și abandonată de care se mai folosesc pentru ultima oară și se folosesc până o lasă fără pic de demnitate. Brusc, un club care se vrea cu tradiție în Cluj a ajuns să-i fie apărată onoarea de un hingher de gunoaie, de un troglodit de Slobozia și de primatul de Oltenia – ăsta a devenit brusc moralist, l-o fi năpădit până la măduvă dragostea de spectatori, pe el, pe cel care mai avea un pic și le arăta ploieștenilor din tribune ce i-a implantat mă-sa-ntre picioare. El, cel care nici nu știe să găsească Clujul pe hartă e brusc pătruns de patriotism local. Ei, cei veniți și pătrunși de culorile alb-negre apără Clujul străduindu-se să-i fure un trofeu. Cine a mai auzit așa ceva, să ceri depunctarea propriei echipe? Acești profitori ai banului public se folosesc de primatele din tribune spre a-și face mendrele. Interesele lor sunt străine atât de U cât și de CFR, dar își manipulează primatele din tribună cu ușurință și fără jenă. Tocmai această manipulare mă face să nu cred în corectitudinea organizării. Neîncrederea e dublată și de eforturile pe care le fac pentru limitarea accesului presei în zone esențiale ale stadionului. Tot de rău augur mi se pare și efortul de a umple stadionul. Se știe deja cât de ușor pot fi manipulate mulțimile, cât de ușor se poate obține efectul de turmă. Oricum mă aștept la orice numai la un Gaudeamus igitur, cântat la intrarea echipelor în teren, nu. Primatele de azi, care se jură că sunt U-iști, oare știu că pe vremea adevăratului U nu începea nici un meci fără Gaudeamus igitur cântat de galerie. Asta se întâmpla și acasă și în deplasare. Aceea era galerie; reușea să-și facă imnul ascultat pe orice teren. Atunci primatele erau exilate automat pentru că toți socoteau înjurătura semn de prostie. Un alt element care mă face să fiu circumspect este arbitrajul de la Galați, unul la alibi, unul care a dat Cezarului atât cât a avut nevoie. Troglodiții din staful U-ului, fiind toți în barca impresarilor, bănuiesc că e clar pentru orcine că există și canal pentru arbitri.

Minciunile așternute nonșalant pe hârtie de LPF îmi dau de înțeles că nimeni nu are nici o reținere în a duce mârșăvia la capăt. Complicitatea continuă și nu sunt semne că s-ar opri. Dacă ar fi existat minimă bună credință din partea LPF, s-ar fi găsit soluții decente și pentru rejucare, spre exemplu, vineri rejucarea și marți meciul cu Steaua. Nu era aceeași zi cu Cupa, nu schimba data de trimitere a datelor oficiale către UEFA. Pentru că totul s-a făcut împotriva noastră și pentru că încă se mai face, nu cred că meciul trebuie jucat. Personal nu am încredere. Nu cred într-o organizare cinstită, onestă, cred că ni se întinde o nouă capcană, așa cum ni s-au întins multe în ultimul timp. Cred că avem dreptul la timp decent de odihnă, cred că avem dreptul la șanse egale cu celelalte competitoare. Cred că avem dreptul la fotbal curat, nu la circul lui Mitică. Sunt sătul de campionate și strategii puse la cale pe la nunți, sunt sătul de cumetrii și nepotisme, sunt sătul de bâlciul ieftin cu iz balcanic, vreau fotbal pe teren, dar îl vreau cinstit. Cred că aici, în Liga lui Mitică, tasul e măsluit. Vreau fotbal pe teren, vreau campionate jucate în iarbă de la început până la sfârșit, vreau ca și Wesley, luptă pentru titlu fără șmecherii și aștept să văd cum e TAS-ul la elvețeni. O fi oare precum ceasul, precis și exact, ireproșabil? Vom vedea și vom ști, așteptarea e puțină de acum.