A fi suporter, sănătate curată


Citind diferite opinii pe acest site, am reținut că există suporteri care din motive de sănătate nu își mai permit să urmărească meciurile CFR-ului pe viu ori la televizor. Până recent, acest grup era în siguranță măcar la penaltiurile executate de Cadu. Alții sunt supărați pe jocul echipei și spun că nu-i mai interesează niciun meci până când băieții nu-și revin. Pentru alții e de ajuns să existe Bastos ca să fie alungați de la stadion. Din fericire, tabăra celor mulți e constituită de cei care afirmă că sunt lângă echipă și la bine și la rău. Speranțe, nervi, bucurii, deziluzii, boli de inimă, atacuri cerebrale, atașament… greu de înțeles de multe ori toate aceste lucruri. Așa că hai să vedem ce zic specialiștii!

Oamenii de știință susțin că a fi fanul unei echipe înseamnă mai mult decât o simplă distracție. Ei au arătat că cei ce susțin o anumită echipă sau, în cazul mai fericit, frecventează în mod constant meciurile echipei favorite, încurajând echipa împreună cu alți fani, au un câștig enorm în privința sănătății mentale.

„Cel mai important lucru pe care oamenii îl obțin în urma susținerii unei echipe este un anumit sentiment de apartenență, respectiv de legătură sufletească” – susține Edward Hirt, profesor de psihologie la Indiana University. ”Atașamentul față de ceva comun produce legături speciale între oameni. Putem avea sentimentul unei relații cu cei care susțin aceeași echipă ca și noi, putem constata o camaraderie ce ne depășește puterea de înțelegere.”

Monty Rodriguez cunoaște bine fenomenul. Analistul financiar din New Hampshire are abonament la meciurile echipei New England Revolution. Ca suporter, a făcut deplasarea  în Africa de Sud, pentru meciul SUA–Anglia, din cadrul Campionatului Mondial. În opinia sa, la fotbal fanii cântă, bat tobe, sar, se exteriorează în fel și chip. El afirmă că la fotbal simți că împreună cu ceilalți fani și cu echipa alcătuiești un întreg. Ca fan și-a făcut foarte mulți prieteni, sărbătorind la o bere noile legături stabilite din dragostea pentru sport.

Orice fan poate confirma: suporterii se simt mult mai bine dacă echipa favorită câștigă.

Cercetările au demonstrat că, urmare a fenomenului denumit “reflected glory” (găsiți voi traducerea cea mai fidelă), fanul echipei câștigătoare are o stare sufletească mult mai bună ca înaintea meciului. Prin anii ’90, Hirt a arătat fanilor echipei de baseball a Universității Indiana fotografii ale unor reprezentanți ai sexului opus și i-a rugat să spună ce șanse cred că ar avea pentru un rendez-vous. Răspunsurile au fost optimiste după o victorie a echipei favorite și mai puțin optimiste în caz de înfrângere. De asemenea, a observat creșterea încrederii de sine privitor la abilitatea de a rezolva diferite probleme logice sau de îndemânare. Cercetările au arătat că, pe lângă cauzele psihologice, creșterea încrederii de sine în cazul victoriei are și explicații fiziologice. Mai multe experimente au arătat că nivelul testosteronului la fanii de sex masculin crește în caz de victorie a echipei favorite, respectiv scade la înfrângere. Fenomenul “reflected glory” explică de ce pe stadioanele echipelor de succes numărul spectatorilor crește, dar nu dă un răspuns pentru fidelitatea celor care rămân lângă echipă și în cazul unei perioade negre. În opinia lui Hirt, suporterul fidel simte o stare de afecțiune față de ceilalți fani statornici, această tabără având o mândrie aproape perversă din cauza fidelității față de echipă, consideră ca fiind o onoare să o susțină, nu ca suporterii de rezultat.

Pentru mulți fani, a fi suporter e o parte a identității de familie, o tradiție ce trebuie îngrijită și promovată din generație în generație. Jack Keane, director al unui program de pub’s football, spune: „Să participi la un meci al echipei favorite, cu stadionul plin, este o experiență sfântă. Lumea îmi spune că reprezintă o bucurie ce nu poate fi egalată de nicio altă activitate socială”.

Toate-s bune și frumoase, dar specialiștii ar trebui să facă un studiu de caz despre suporterii CFR-ului din acest sezon. Echipa-i de succes, doar suntem pe primul loc, totuși eu nu mă simt întotdeauna mai bine după o victorie decât mă simțeam înainte de meci. Degeaba mi se arată o poza, oricât de reușită, cu Cruduța, sunt pesimist rău în privința reușitei unui rendez-vous. Ce să mai vorbim de problemele de logică și îndemânare, când nu mai știu cum să ies din starea de nervozitate creată de „liniștitoarea” victorie?! Apoi, nu cred că cele trei puncte obținute cu Brașovul sunt cei mai puternici steroizi pentru creșterea nivelului de testosteron din organism.

autor: gorgeous roadkill

0 comentarii

  1. Acel sentiment de apartenentă la o comunitate are două cerințe: (1) să ai conștiința existenței unei comunități cu o anumită identitate și (2) să-i aparții fizic acelei comunități (mai ales sub aspect temporal). Mai pe românește, ca să te simți membru al unui grup de suporteri (și nu doar ins care are o echipă favorită), trebuie (1) să cunoști (ori măcar să percepi) un grup închegat de suporteri (2) care să te accepte și în care să-ți petreci timpul. *** În privința CFR, lucrurile stau destul de rău, fiindcă nu există acea comunitate bine închegată, a suporterilor CFR. În tribună ești înconjurat de o mulțime foarte eterogenă de oameni, care (aparent sau nu) n-au în comun decât faptul că au venit să vadă meciul și, foarte probabil, cei mai mulți țin cu CFR. Deci nu e bifată nici măcar cerința 1 de mai sus – nu mai are niciun sens să mă refer la a doua. Spectatorii din jurul tău nu interacționează între ei, nu poartă aceeași îmbrăcăminte (măcar vișiniul de-ar fi comun), nu discută despre CFR, nu discută despre fotbal, nu discută despre alte celea; nu scandează și nu cântă; nu folosesc aceleași obiecte (baloane vișinii, de exemplu); nici măcar nu-și zâmbesc unii altora – din contră, se enervează unii pe alții, mulți venind după începerea meciului și incomodându-i pe cei așezați. Și așa mai departe. Singurele momente când acea masă de oameni acționează unitar este la gol sau la huiduieli. Și aici ajungem la un alt bai: acele huiduieli cuprind și lucruri cu care nu vrei să te asociezi (de care nu te legi sufletește), precum înjurătura de portar sau „urările” transmise suporterilor echipei adverse (sau chiar orașului acelei echipe). *** E vorba, de fapt, de dezvoltarea unei culturi organizaționale la nivelul unui grup de suporteri. Pentru închegarea unei culturi este nevoie de niște manifestări culturale (simboluri, eroi, povestiri, ritualuri etc.) prin care membrii grupului să-și canalizeze comportamentul și simțirea în același sens. Iar la CFR lipsesc aceste lucruri (sau există, dar într-o măsură mult prea mică). De vină este și timpul, pentru că o cultură nu se poate închega peste noapte (precum numărul celor care țin cu CFR). Dar vina principală îi aparține clubului, pentru că nu prea folosește simboluri (artefacte) prin care să cultive suporterilor atașamentul față de această calitate, de a fi suproter. În plus, relația cu publicul este orientată mai degrabă înspre creșterea numărului de consumatori decât înspre fidelizarea celor existenți (un exemplu: biletele gratuite sunt date elevilor, nu cumpărătorilor de bilete la meciurile anterioare – prin asta aduci la stadion copii care să experimenteze postura de suporter, noi și noi copii, însă nu „legi” pe nimeni de echipă).

    Apreciază

    • Binevenit si pertinent comentariu. Multumesc! Cele precizate de tine nu sunt valabile doar pentru sustinatorii CFR-ului ci si pentru fanii altor cluburi din Romania, mai putin napastuite de soarta in regimul comunist si unde acea cultura, de care spui, nu trebuia sa fie obstructionata de timp. Probabil trebuie sa treaca una-doua generatii pana cand pustii pustilor pe care-i vedem in tribuna vor creste, in ei vad posibilitatea de a se crea acea familie din jurul clubului pe care o vedem de multe ori la meciurile formatiilor occidentale( foarte fain ne introduce in atmosfera meciurilor lui Oxford United cj-07-cfr, de ex.) Cu timpul, cu schimbarea mentalitatii, cu imbunatatirea generala a nivelului de trai 🙂 se va schimba si optica in relatia club-suporteri, respectiv suporteri-club.

      Apreciază

    • Ma surprinde ce scrii,de 3 ani am abonament in acelas loc ,toti ne cunoastem,vorbim despre echipa, majoritatea avem insemnele echipei cred ca afirmatile tale sunt neintemeiate. In tribuna I exista aceasta apartenenta de grup.

      Apreciază

      • Presupun că e un caz fericit. Eu stau de regulă în tribuna II, iar acolo n-am observat deloc sentimentul apartenenței la același grup.

        Apreciază

      • Noi ceferistii suntem mai greu de strans,pentru ca trebuie sa ne adunam din tot Ardealul.Totusi,eu cred ca dragostea noastra pt culorile favorite se deosebeste mult de cea a cainilor,oilor,porumboilor,etc.Cred ca dragostea noastra are destul de multe in comun si cu IQ-ul,nu tine numai de instinct,ca la altii.

        Apreciază

      • Eu,de pilda,daca as locui mai aproape de Cluj(macar in Zalau,nu in SM)sunt sigur ca mi-as face abonament.Asa…trebuie sa ma multumesc cu meciurile vazute la televizor si cu 6-7 in Gruia.

        Apreciază

  2. Sunt de acord cu ce spune De-a dura lex. Eu incerc de fiecare data cand merg la meci sa prind loc in sectorul 21, si majoritatea meciurilor le vad oricum din Tribuna 1. De multe ori imi parea un pic rau ca vroiam sa strig „CFR CFR” sau alte chestii sa incurajez echipa, dar problema e ca nimeni altcineva nu o face, si atunci nu vreau sa par ridicol. Intr-adevar, parem uniti doar cand strigam la gol si cand il fluieram pe arbitru :). Ar fi fain sa se imbunatateasca situatia asta, sa cantam si noi restul din cand in cand alaturi de galerie, dar cred ca mai trebuie sa treaca ceva vreme pana se intampla asta.

    Apreciază

    • Iar eu sunt de acord cu tine 🙂 Tot in sectorul 21 la T1 stau si eu cand ma incumet sa fac cei peste 400 de km dus-intors pentru meci, si exact asa simt si eu.

      Apreciază

      • Am abonament de 3 ani in sectorul 21 si as fi xtrem de onorat sa va cunosc. Apropo de grup, mai nou eu vin la stadion cu 2-3 ore inainte si ma intalnesc cu alti ceferisti in barul de peste drum de intrarea la tribuna 1. Trebuie sa recunosc faptul ca in ultimele luni mi-am facut o multime de noi prieteni.

        Apreciază

  3. excelent articol, acum intrebarea mea este urmatoarea: avand in vedere influenta crescanda pe care o are acest site in randul suporterilor, nu credeti ca se poate demara o actiune de inchegare a comunitatii de la stadion chiar de catre noi pe acest site, gen hai sa venim toti cu fulare, sepcute sau sa ne manifestam intr-un anumit mod? stiu ca exista galeria, dar eu prefer sa merg la meci sa aplaud si sa incurajez echipa, nu vreau sa cant si sa stau cu spatele la poarta. eu cred ca cei de pe acest site trebuie sa aiba initiativa ! eu ma inscriu la voluntariat !

    Apreciază

    • Poate ar trebui să încercați să vă constituiți într-un nucleu care să achiziționeze abonamente în același sector pentru sezonul viitor. Un nucleu de la care să pornească extinderea în acel sector de tribună. Nu trebuie să fie o altă galerie, chiar dacă grupul se poate manifesta în anumite perioade ca o galerie. dar se pot purta culorile clubului, se pot agita niste fulare, oamenii se vor cunoaște după câteva meciuri și nimănui nu-i va fi jenă să strige un ”Hai CFR!”

      Apreciază

      • Pentru noi cei care calcam rar pe la stadion din motive obiective asteptam indicatii precise care va fi sectorul „Tribuna CFR” sa stim cum sa va gasim. Eventual si un articol care sa fie mereu vizibil pe prima pagina sa indrume pe cei interesati.

        Apreciază

    • E posibil ca acea actiune de inchegare a comunitatii de care amintesti sa fi fost deja demarata prin creerea acestui site 🙂

      Apreciază

  4. Mai oameni buni io nu stiu, dar cert e ca dupa un meci in Gruia sunt efectiv terminat din aproape toate punctele de vedere, iar dupa o infrangere imi trebuiesc cam doua trei zile sa imi revin pe deplin. Cat despre ceea ce zice de-a dura, partial are dreptate fiindca in T2 vin de obicei si in mare parte „vizitatorii” ca sa le spun asa, in schimb in P2 si T1 merg oameni care sunt mult mai atasati de CFR… nu de caile ferate bei! 🙂 De echipa de fotbal CFR 1907 Cluj.

    Apreciază

    • Nici eu dupa meciul cu Chiajna n-am fost bun de nimic.Nici de botezul fiicei mele nu prea mi-a mai ars.Fratele meu a avut proasta inspiratie sa ma informeze ca la pauza e 1-4,si-mi venea sa-i trimit pe toti invitatii acasa.Ce bine ar fi daca macar la meciurile care au mai ramas ne-am aduna cat mai multi dintre noi ,ca sa mai insufletim stadionul putin.

      Apreciază

    • Iti dai seama, Dantesc, cat de extenuat poate fi atunci Bastos, pe langa ca si priveste ca tine la meci, mai si fuge 152 m in alea 90 de minute 🙂 Pai, de-aia s-a inventat ciorba de burta si berea, pentru refacerea psihica si fizica a franarilor 🙂

      Apreciază

  5. domnilor chiar daca sunt din cluj.sunt plecat departe de casa dar as fi fericit sa am un loc alaturi de voi in tribuna.As fii bucuros sa va cunosc .Eu vin foarte rar in romania (2-3 ori pe an)dar daca voi ma primiti alaturi de voi as fii onorat sa imi fac abonament alaturi de altfel de suporteri ,de altfel de privitori de meciuri.multa sanatate

    Apreciază

  6. bun articol. Dar trairile mele nu se pot descrie in cuvinte.Am ajuns din primul minut sa am tensiune sa imi transpire si talpa piciorului ce sa mai zic de restul corpului.Am ajuns sa nu mai pot vedea un meci cap coada.Prin minutul 80 ma uit doar pe alocuri la partida .Nu mai pot din cauza emotiilor.Dar senzatia este oricum extraordinara.mult sanatate

    Apreciază

  7. eu merg de ani buni in peluza 2, nu cant ca-s timid, dar imi place sa aud galeria cantand, imi place sa vad inflacararea fanilor din fractiunea kvsc, am si prieteni buni printre ei, si-mi place si cum se vede de acolo…momentul meu preferat din tribuna este comunicarea dintre peluza si tribune. cand auzi tot stadionul vuind organizat ti se ridica parul pe maini, galeria adversa tace uimita si pentru jucatori ttrebuie sa fie apa vie..nu am fost niciodata, dar am prieteni care au fost,pe sadionul lui bayern munchen..au ramas placut impresionati de aceste momente de colaborare dintre sectoarele de tribuna, mult mai elaborate si mai dese decat la noi..pacat ca la noi exista o singura astfel de scandare, si o auzim rar,pt un timp f scurt…propun, deci, o coregrafie mai elaborata de acest gen, este de altfel singurul moment in care intreg staionul este unit, o arma de moral pentru echipa noastra…plus cantecul cu ale ale,cfr ale, cfr ale….multumesc

    Apreciază

    • Un joc spectaculos al echipei aduce cu sine si entuziasm in tribune. Din pacate, in acest sezon, am avut parte de mai multe evolutii incalcite, stresante, cu rezultatul ca tribunele au fost pline cu suporteri morcoviti. Vorba lui Dantesc, dupa o victorie nu esti bun de nimic o zi intreaga, iar in caz de infrangere esti terminat pe trei zile 🙂

      Apreciază

      • inteleg si eu simt la fel, dar nu cred ca suporterii ar trebui sa tina cont de jocul echipei…entuziasmul suporterilor poate fi transmis, transpus in jocul echipei si cred ca asta e dealtfel rolul galeriei…si chiar daca echipa pierde cei ce canta si fac atmosfera ar pleca fericitti acasa, ca dupa un lucru bine facut…mi se pare gresit ca suporterii sa astepte entuziasmul de la echipa…echipa nu poatte sa joace mai bine decat ne prezentam noi, suporterii la meci, si in afara de galeria din peluza 2 nu prea am vazut enttuziasm, si acolo putin si potolit destul de repede de jocul anost al echipei…cred in acest site, imi face placere sa-l rasfoiesc si cred in putterea lui de a mobiliza suporterii…mai ales acum, pe final de campionat echipa are nevoie de suporteri si de elanul pe care acestia au potentialul de a-l arunca in teren..hai cfr, hai lume la meci

        Apreciază

        • Eu zic că și echipa e foarte importantă. Uite, iau chiar exemplul nick-ului tău: De Zerbi titular! Fac pariu că pentru tine e mai ușor de suportat un eșec sau de acceptat o partidă mai slabă, dacă pe teren se află și favoritul tău. Suntem subiectivi și sentimentali, n-avem ce face. Dacă-mi oferi o echipă cu Tony, Culio, Dubarbier, Perreira, Trică etc., iar aceasta pierde, nu dau în depresie. Dacă, în schimb, văd cum (NU) joacă o echipă compusă din Cutare, Cutare, Cutare și așa mai departe, jucători care nu mi se par de nivelul CFR-ului (valoare, atitudine), n-ai cum să te aștepți de la mine să trec ușor peste eșecuri. N-ai cum să-mi ceri elan, că io-ți dau pui de Gostat.

          Apreciază

          • nu vreau sa par penibil, dar sunt atatea exemple de autodepasire,daca esti pui de gostat dar 20 de mii de oameni striga vulturii, pentru 90 de minute acei pui pot zbura ca niste vulturi…si exemplul cel mai bun e capania tribuna cfr inainte de meciul cu ceahlaul…sunt sigur ca acele mesaje puse in fata jucatorilor au avut ceva de spus in ambitia aratata de ei pe teren…mai sunt 2 meciuri acasa eu cred ca daca suporterii vor juca de nota 10 aceste partide si jucatorii nostri vor aduce in gruia al 3lea campionat..eu unul m-am intristat terbil la meciul cu brasov cand am vazut stadionul gol..mai mult deca jocul anost prestat de jucatori, dar la asa asistenta asa joc..

            Apreciază

  8. Bun articolul si foarte inedit, dar pentru mine meciurile CFR-ului nu sunt deloc relaxante, reconfortante, din contra sunt boala curata. Ba mai mult, in ultima vreme mi-am dat seama de un lucru care nu imi face deloc cinste si anume, ca la meciurile alb-visiniilor nostri injur destul de mult, lucru care nu imi sta deloc in caracter. Dealtfel, acestea sunt singurele momente in care ma exprim si ma comport in felul asta, ceea ce imi cam da putin de gandit.

    Apreciază

    • Nu te impacienta, pare o situatie generalizata printre franari, in acest sezon 🙂 Exact aceasta stare incercam s-o evidentiez in finalul articolului, indusa de evolutia stresanta, si de multe ori enervanta, a echipei. E aceeasi boala de morcoveala la toata lumea, numai ca altfel se manifesta la tine, si altfel la dantesc sau la cipri1980 sau la mine 🙂

      Apreciază

    • E normal să înjuri, e chiar sănătos, fiindcă te descarci. Aiurea este doar să înjuri în mod organizat, în grup (precum când degajează portarul).

      Apreciază

  9. hahaha…sa va bucurati toti ca aveti sansa sa vedeti meciurile live….e greu cand nu poti sa le vezi numai pe net….. cu respect G de la Chicago.

    Apreciază

  10. ar fi super sa va constituiti intr-un grup organizat 🙂

    trairi sub toate formele am si eu. tensiunea a inceput sa-mi creasca cu mandorlini cand castigam cu 1-0 si ne aparam buna parte din meci. binenteles ca si nulo claro facea parte din ecuatie. cand adia mingea un pic spre careul nostru si g.muresan nu putea fi pe tot terenul ma lua cu ameteala 🙂

    anul asta, exact ca si dantesc, la victorie am nevoie cam de o zi de recuperare iar la infrangere imi stric tot weekendul si inceputul de saptamana sau saptamana toata. efectiv nu mai sunt bun de nimic.

    referitor la cum intereactionam cu cei din jurul nostru, cred ca tine si de noi, de cum suntem formati. voi nu ati trait bucurii ale echipei favorite la care sa ajungi sa te imbratisezi cu necunoscuti care stau langa tine ? 🙂
    ….
    tin minte ca bateam cuba si ne bateam pe spate cu un batranel care statea pe randul urmator, parca ne stiam de cine stie cand. eu eram singur la meci insa el mai era cu inca 2 tineri. desi erau si ei bucurosi la goluri, nu am simtit aceeasi legatura ca si cu bunicul/tatal lor si ma gandeam ca ar fi trebuit sa avem conexiuni mai bune, macar si prin prisma apropierii ca varsta.

    oricum, daca ma duc la meciul urmator si stau langa aceeasi persoana ajungem sa ne cunoastem. voi ,daca va cunoasteti prima data pe tribunacfr si pe urma si pe viu ati strabatut deja niste pasi. messengerul si mircul sunt copiluti pe langa tribunacfr 🙂

    tineti-va de idee si grupati-va undeva prin t1 sau t2, sunt convins ca nu veti regreta. cu prima ocazie iau si eu legatura cu voi sa-mi tineti un loc liber 🙂 numai sa vina ziua aia 🙂
    Doamne ajuta!

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.