Foraj sau… traforaj

CFR-ul are de executat azi un foraj la mare adâncime, tocmai în străfundurile clasamentului. În criza de puncte şi de viteză pentru o pretendentă campioană, la Ploieşti este esenţial să extragem petrolul pentru motorul nostru. Nici nu se poate altfel: vorbim despre un meci dintre lider şi penultima clasată, nu? Ehh, la cum s-au desfăşurat ultimele etape, nu mai putem fi siguri de nimic. După câteva runde nebune, parcă şi de o echipă de divizia C ne-am putea speria. Oricum, nu avem voie să privim peste gard, nu mai avem voie să aşteptăm minuni de la alţii. E cazul să ne facem singuri treaba, mai ales că, pe final, toată lumea trage mai tare… dacă mai poate. Sâmbăta trecută am întins mâna şi am reprimit în luptă încă 2 rivale, de data asta mai puternice şi mai în formă decât „umbra lui Dinamo”. De asta, împiedicarea sincronizată nu cred că mai poate funcţiona. Să ne vedem, deci, de acest meci. Este esenţial în acest context.

Nu poate fi altă pretenţie decât victoria. Totuşi, să ne amintim de tur? CFR-Petrolul 1-1. Se pot invoca motive pentru atunci, au fost două greşeli mari ale arbitrilor, dar să ne plângem doar de asta ar fi păcat, zău aşa, să ne bată CCA, nu alta. (CCA – cei cu arbitrajul, nu rebrănduita Steaua). Apoi, e destul să ne uităm la ultimele rezultate ale ploieştenilor şi, mai ales, la a doua repriză a lor de la Dinamo, pentru a ne speria serios şi a crede că se poate întâmpla orice. Echipa lor s-a schimbat considerabil de atunci, au tot schimbat şi înlocuit încât nici nu ştiu dacă se mai cunosc ei între ei.

Cât despre noi, îmi este clar că dacă ar fi fost Costa în continuare la conducerea echipei, azi nu am fi câştigat. Nu văd de unde ar fi putut să apară surpriza, nu cred că s-ar fi făcut o minimă schimbare. Într-adevăr, CFR-ul trebuia să-şi dea „reset”. Măcar din acest punct de vedere sunt convins de utilitatea înlocuirii antrenorului. Mai departe, vorbind despre Andone, cred că cel mai înţelept ar fi să fim în expectativă. Ultima dată am recomandat asta acum un an jumătate, la înlocuirea lui Mandorlini cu aprigul Cârţu şi s-a văzut că evaluarea nu se putea face doar din 1-2 meciuri. La prima vedere, nu sunt încântat de noul antrenor, cu atât mai mult cu cât poate fi o situaţie nu de win-win ci de lose-lose: pierdem campionatul şi pleacă, câştigăm campionatul şi rămâne – cu cine ştie ce consecinţe negative pe viitor. Nu cred că a uitat niciun ceferist felul în care juca echipa noastră la începutul sezonului 2008-2009 şi cum până şi un secund precum Trombetta a reuşit să fie mai bun decât el. Echipa avea atunci aceeaşi lâncezeală şi acelaşi fixism în tactică, nu ne scotea nimeni din jocul românesc: tot pe flancuri, centrare şi doar-doar iese ceva. De asta spun: pe termen lung venirea lui Andone cred că este un minus. Totuşi, dacă judecăm pe termen scurt (asta însemnând chiar şi cele 9 etape rămase), ea este benefică. Era nevoie de o mutare, era nevoie de un impuls. Posibil ca altcineva să nu fi fost disponibil la acest moment, posibil să ne fi trezit cu vreo variantă chiar mai rea, aşadar, dacă privim doar obiectivul de a fi campioni, cred că decizia a fost una corectă. Este totuşi un antrenor cu experienţă, are autoritatea celui ce vine/revine în vestiar şi, să spunem şi asta, are deja trofee cu CFR-ul. Sper şi cred eu, va dezintegra sistemul cu 3 oameni din faţă (ar trebui, doar de dragul de a da un nou suflu), va încerca, chiar cu orice preţ, să câştige mijlocul terenului şi să conserve avantajul important pe care-l avem în clasament (5 puncte în 9 etape ar trebui să însemne ceva, nu?). Mai departe rămâne de văzut şi socotit. Cel mai bine ar fi să vorbim despre Andone măcar după vreo 3 meciuri, să vedem mai întâi ce pune pe masă.

Foarte interesant este acum că primele 4 echipe au toate ca antrenori „supe reîncălzite”. Lucescu la Rapid, Bonetti la Dinamo, Stoichiţă la Steaua. Dovadă că supărările în fotbal nu ţin mult, că există mituri construite pentru a fi distruse în timp (fiindcă, acum, doar 2 dintre cei 4 pot lua trofee) dar, în primul rând… că există o lipsă de idei, surse şi resurse în fotbalul nostru. Ce va fi, vom vedea. Calculele ar fi bine să le facem doar „ţinând piciorul pe minge”.

Misiunea lui Andone la Ploieşti nu este deloc facilă. Ultimul meci a lăsat brazde adânci în lotul nostru, cele mai grave fiind suspendările lui Maftei, Piccolo şi Peralta. În plus, Nuno Diogo, Kapetanos şi Celestino sunt accidentaţi. Va putea aşadar noul antrenor să-şi implementeze sistemul sau va apela la o improvizaţie de moment, o redistribuire în teren conform cu ceea ce-i stă la dispoziţie, urmând ca abia din etapa următoare să se arate planul său tactic? Rămâne de văzut. Ce este sigur că va rămâne va fi formula de 4 oameni din spate. Acolo revin Camora şi Cadu (sigur titulari, ambii), iar ceilalţi doi… aici e aici. Pe dreapta să se joace cu Panin sau Lionn? După „involuţia” (greu de zis evoluţie) din meciul cu Rapid, cred că cel mai bine ar fi ca Panin să fie rezervă de această dată. Iar ca fundaş central, avem o singură variantă: Gabi Mureşan, cel care revine după mai bine de vreo doi ani pe această poziţie. Bun. Rezolvat apărarea. De-aici, începe marea discuţie. Cine, cum, în ce fel? Greu de spus ce va alege Andone. Sper să meargă spre un românesc 4-4-2, adaptat la jocul CFR-ului, ar fi un 4-4-1-1, cu un atacant în spatele vârfului de forţă sau, poate, special pentru acest meci, cu 2 vârfuri rapide. Problematică ar fi folosirea lui Sougou. În sistemul cu 4 mijlocaşi el nu poate fi unul dintre ei, nu poate juca mijlocaş dreapta. Nici vârf de forţă nu ar putea. Aşadar, el poate fi doar în faţă, doar omul de susţinere din linia de atac. Cu cine va face pereche? Aici sunt 2 variante: Ronny şi Liviu Ganea. Unul este pentru forţă, unul este pentru viteză. Mai complet, testat şi viabil este Ronny, el ar trebui să fie varianta aleasă, iar atunci Sougou s-ar transforma într-un atacant la susţinere cu, de ce nu, plecări/veniri înspre/din dreapta. Liviu Ganea ar fi varianta foarte riscantă pentru noi, dar şi impredictibilă pentru adversar. Însă este posibil ca Andone să ştie despre Ganea lucruri pe care noi încă nu le-am văzut. Rămâne apoi linia de 4, de la mijloc? Să zicem: Bastos (pe stânga), Rui Pedro şi Vranjes (în centru) şi Hora (în dreapta – da, Hora merită să joace acolo, să nu fie chinuit pe zone grele pentru el – vezi centru sau stânga). Cum vi se pare această idee? Ar merge? Eu zic că da. Va fi aplicată? Nu cred… În măsura în care Gabi Mureşan trebuie retras, s-ar putea să se considere că mijlocul nu se poate susţine doar în 4 oameni. S-ar putea, aşadar, ca măcar pentru acest meci, Sougou să fie lăsat în dreapta, ca un joker şi, în rest să se încerce acoperirea centrului, într-un soi de 4-5-1 (în care Sougou să fie al 5-lea, uneori, la mijloc). Probabil vor fi folosiţi aceiaşi jucători, dar mult mai apropiaţi pe teren, unul de altul. Poate că, lipsa lui Gabi Mureşan va cere apelarea la Godemeche? În cazul ăsta, s-a dus ideea noastră de posesie! Nu cred că acest sistem ne-ar aduce un plus de iniţiativă, de atac, dar, probabil că ne-ar aduce mai multă siguranţă defensivă. Va vrea Andone să rişte, să joace avântat? Mă îndoiesc. Mai degrabă, până la pauză, va încerca să vadă cum merg lucrurile aşa, iar apoi, dacă nu se întâmplă nimic bun, să rişte. Va vrea forajul curajos după puncte sau traforajul, construirea cu grijă şi migală a victoriei?

Un pronostic pentru acest meci? Sunt două variante pe care merg: Andone face şocul, vom lua campionatul. Pronostic 2-1 pentru CFR. A doua variantă. Andone nu poate schimba nimic, nu riscă, echipa nu poate fi făcută să joace (mai ales cu aceste absenţe), estimez 0-0, cu Petrolul stând ca şi în tur, pe 2 linii, în apărare. Ca o părere, cred că nici Nostradamus n-ar juca la pariuri pe acest meci.

Cert este că pasul greşit azi înseamnă în foarte mare măsură compromiterea şanselor pentru campionat, fiindcă urmăritoarele vor veni la mai puţin de 4 puncte de noi, ne vor pune pistolul la tâmplă.

Săptămâna patimilor se apropie de final, să sperăm că asta se aplică şi pentru fotbalul CFR-ului.

Autor: Albusibiu