Sânge și muci

„Dacă Ando nu ar fi acceptat oferta, nu ştiu ce făceam.” – Paszkany Arpad

După 10 ani de la preluarea CFR-ului, club lăudat pentru profesionalism până și de unii dintre cei care-l disprețuiesc, iată că totuși mai apar semne omenești de slăbiciune de înger. Calculele atente, la miligram, sunt șterse cu buretele la primul semn de panică (când te calcă pe bătături Sportul Studențesc) și se fac urgent altele, de criză, de fiecare dată când te calcă Rapidul. După pățania lui Mandorlini, să nu-mi spuneți că nu aveți și voi sentimentul de déjà vu în cazul Costa! Ce-i drept, există multe diferențe între cei doi executați. Mandorlini era un fost campion devenit un biet domn într-un șanț. Costa nu era încă nimic și deja se spunea că nici n-o să fie vreodată cineva, chiar dacă ne-am căcăcit un pic la început că ni-l ia FC Porto. Imaginea care pare să se fi întipărit în creierul celor care asistă la spectacolul fotbalistic românesc este cea a unui simplu norocos, care a avut ghinionul să i se termine norocul. Ciudat, covorul pe care pășea Costa înainte să i se (re)tragă preșul de sub picioare, e încă la mare înălțime, dar oare altitudinea să nu fie dată și de gunoiul măturat sub el?

Și uite așa e în sport: oameni care păreau valabili, care păreau că știu ce beau din sticla de apă plată sau foarte plată, devin un fel de corcituri între martiri și țapi, sunt executați pe cale amiabilă și li se mulțumește sumar pentru tot ce au făcut, pentru tot norocul pe care l-au avut, pentru Beto și legătura de hidrogen cu FC Porto, pentru că au plecat, ducă-se!… Timpuri moderne. Pe antrenor nu-l mai țin nici măcar rezultatele, chiar și atunci când se vede clar că pe unii dintre componenții grozavului lot nu-i mai țin la CFR decât banii.

Se știe că la CFR jucătorii sunt urmăriți insistent cel puțin 6 luni înainte de achiziționare și se calculează cu atenție AMR-ul până la liberarea lor de contract. Nu vă lăsați înșelați de faptul că jucători atent monitorizați (și al căror potențial a fost bine evaluat, dovadă că au dat randament extraordinar – e vorba desigur de Weldon și Renan) au ajuns în Gruia doar în varianta demo. Nici de faptul că, deși sunt permanent monitorizați 20-30 jucători, în iarnă au fost aduși 3 jucători intrați în hibernare (Vranjes, Godemeche, Ganea). Simple întâmplări, excepții care întăresc regula. De la experimentul eșuat numit Mandorlini (nu Mando!), nu se vor mai aduce jucători la comanda angajatului, ci angajat la comanda (pfui!, era să zic la comanda jucătorilor) conducerii, care să lucreze cu materialul pus la dispoziție. Până aici e clar și logic, chiar dacă nu sunt de acord cu stilul. Înțeleg. Banii trebuie drămuiți, iar sumele de transfer economisite pentru plata salariilor. A trecut era cornului abundenței. E criză. La capitolul jucători nu sunt multe de spus. Nu găsești unul liber de contract destul de bun, improvizezi. Nu fac suficientă față Bastos sau Ronny pe stânga? Nu-i grav cât timp face dublu față Sougou pe dreapta. Legea compensației. Soluția când adversarii ȘTIU că Sougou e capabil să facă dublu față? Simplu: Sougou trebuie să facă triplu față! Nu-i strică, că-i crește și cota…

Nu mi-e clar însă cum sunt monitorizați antrenorii. Chiar, ce ne făceam dacă Andone nu accepta oferta?! Să nu uităm că, spre deosebire de Cârțu, care-și deja trăgea pe el costumul de Lance Armstrong în timp ce era ofertat telefonic de Iuliu Mureșan, nea Ando s-a gândit o clipă dacă nu cumva fură munca portughezului. Apoi și-a amintit că refuzase alte echipe în așteptarea telegramei vișinii de convocare, deci nu fură nimic. Fură numai alții, printre care și primarul. Revin. Dacă Andone spunea ”nu” – ceea ce știți și voi că era imposibil; doar Steaua se refuză! – rămâneam cu Costa, reasigurați că e cel mai bun? Vouă nu vă tremura adrenalina de emoție că poate Jaws nu se mai întoarce, dacă erați în pielea conducerii? Dacă e să iau motto-ul de bun, plin de sinceritate dezarmantă, mă întreb dacă există și planuri de viitor la acest club profesionist sau doar promisiuni de reparații morale. ”Promit că va fi lăsat să antreneze în Liga Campionilor.”, îl asigura Iuliu Mureșan pe Andone, de parcă CFR luase deja coronița.

Cel puțin 95% dintre suporteri au vrut capul lui Jorge Costa, cel care ne-a făcut să părem o campioană mincinoasă, nedemnă. Conducerea CFR le-a dat mai mult – tot corpul. Satisfacția e atât de maximă încât venirea lui Andone nici nu mai are importanță. Costa a plătit în primul rând pentru lipsa de spectacol, pentru faptul că n-a făcut din CFR o echipă dominantă. JC a urcat, precum Conceicao, până pe treapta de sus, apoi a fost dezechilibrat și s-a prăbușit în gol. Va fi uitat în curând, deși Beto nu.

Când 95% dintre suporterii CFR, care nu sunt de rezultat, au dreptate, n-are rost să fac eu pe harakiri și să spun că Jorge Costa n-a fost cel mai slab antrenor din 2002 încoace. Mi-aș face prea mulți dușmani și aș strica bunătate de ușurare generală. Nici n-am să mă hazardez cu analize complicate: cine l-a adus?, ce efecte negative vor urma demiterii de pe primul loc?, cine-i va urma lui Andone?

Andone vine să scoată sânge din cel mai bun lot. Pare foarte încrezător. Dacă Jorge Costa a fost săpat de jucători (și ar fi poate prima dată când nu Cadu face schimbările; i-am citit asta în privirea fixă din timpul meciului cu Rapidul), Andone are șanse mari că câștige al doilea campionat cu CFR. Dacă JC n-a fost săpat, iar jucătorii au dat tot ce puteau pe teren (și puteau chiar mai mult de 0-5), nu-i dau nici o șansă. Și nu pentru că Andone are la CV un șir de 7 înfrângeri consecutive pe când era la Dinamo, ci pentru că nu cred în ideea cu cel mai bun lot care s-a prostituat cu cel mai slab antrenor. La ce știința jocului de echipă au majoritatea dintre jucătorii CFR-ului (nu le ignor calitățile individuale), echipa actuală poate face orice antrenor să pară minuscul. Risc și un pronostic, care nu e nici pentru categoria ceferiștilor care niciodată nu sunt triști, nici pentru cei care susțin că nu-s de rezultat (Doamne ferește însă să ratăm titlul și Champions League!!!). Dacă jucătorii ceferiști nu l-au săpat pe Jorge Costa (și chiar nu văd vreun motiv s-o facă), fac pariu că Ando n-o să reușească mai mult de 2 victorii în meciurile rămase. În loc de sânge va primi muci. Nu-i urez noroc, că noroc a avut și Jorge Costa. Am să-i spun baftă! O fac doar din politețe, pentru că soarta acestui campionat a încetat să mă intereseze.

PS – Mai sus sunt exprimate strict părerile autorului, care nu reprezintă punctul de vedere al Tribunei CFR. Acest site găzduiește o serie de postări independente unele de celelalte, așa că nu se poate vorbi de o „politică” a Tribunei. Poate cel mult de un anumit spirit. În rest, ne-am adunat aici ca să nu fim împrăștiați.