Senzațional, irațional! Din ciclul dezvăluirilor care nu interesează pe nimeni, dar pe care e musai să le citești / Un dinamovist din tată în fiu se destăinuie: Am fost CFR-ist!


Pașii mă poartă plictisiți de mine și de trotuarul prăfuit, mereu prăfuit, printr-un oraș nesfârșit. Mâna proptită în buzunar joacă printre degete o hârtie de 10 mii. Ce naiba fac eu cu restul ăsta de la berea de aseară? Mai trec pe la Universitate? Nu, am fost și ieri și, oricum, mai sunt două ore, m-am trezit prea târziu. Mă așez pe o bancă fără să îmi scot mâinile din buzunar. Încă mai învârt inconștient hârtia aceea. De câte ori sunt prin zona asta a Bucureștiului, mă urmărește. De după un bloc, de după un copac sau autobuz trecător, apariția ei mă ia mereu pe nepregătite. Mare au mai făcut-o! Un munte de piatră alb, parașutat în mijlocul metropolei, sculptat în fel și chip, și numit Casa; a Poporului, a Parlamentului, ce mai contează?

O să înțepenesc pe banca asta, în cameră nu mă așteaptă nimic… Stai puțin, azi e zi de Cupă. Cum de nu m-am gândit până acum? Merg în Cotroceni! Mereu mi-a plăcut atmosfera linistita de acolo și, în plus, e la doi pași (mai aproape de adevăr, trei). Mă ridic entuziast și pașii zboară grăbiți, nu mai văd praful, iar monstrul de piatră e  undeva la periferia privirii mele. Mintea mea a ajuns de mult la meci, s-a așezat în tribună și privește gazonul. Am o necunoscută… una din liga a doua… CFR-nu mai știu cum, au ajuns în sferturi, destul de bine…

Aproape am ajuns. Cântăresc de la distanță intrarea pe stadion. Nici o poartă lăsată liberă. Shit! E cu intrare! Numai de n-ar fi mai mult de 10 mii. Sunt la casa de bilete. Mă uit pe hârtia din geam și răsuflu ușurat, cel mai ieftin bilet 10 mii. E în zona galeriei oaspete. Cu atât mai bine, cunosc zona. Când am venit cu „câinii” mei tot acolo am stat.

„Los Platanos” – trupa aceasta simpatică ce umple liniștea din sectorul cvazigol al galeriei gazde, cu pălăriile lor cu boruri largi și ritmuri de „La Cucharacha”, e prezentă. Îmi spun că măcar fondul sonor va fi de calitate.

Sunt pe cel mai înalt nivel al tribunei și pentru prima dată privirea mi se intersectează cu câteva fulare vișinii, trecând liniștite și făcând joncțiunea cu grupul compact de surate. Realizez, spre surprinderea mea, că sunt mulți suporteri oaspeți, foarte mulți. Față de mănunchiurile restrânse ale echipelor de provincie care vizitează capitala, acesta e chiar mare. Poate doar Craiova să mai aducă atâția. Pentru că echipele încă sunt în tunelul de ieșire spre teren, mai privesc câteva clipe curios această adunare ciudată de fani. Nu țopăie, nu strigă, nu fluieră, nu cântă, nici măcar nu stau în picioare. Între timp, de pe tabela de marcaj, am aflat că sunt din Cluj. Trag cu urechea, să aud dacă vorbesc în maghiară. Dar pentru că nu m-am amestecat printre ei și sunt mai departe, nu-mi dau seama. Sincer, mi se par atât de tăcuți, că nici între ei nu pare că vorbesc. Oamenii ăștia au ceva diferit, nu se comportă ca una din galeriile pe care le-am mai văzut. În final, îmi pică fisa. Sunt suporteri devotați, care au venit să se bucure de meci, ca la un spectacol. Singurele încurajări din repertoriu sunt aplauzele și agitarea fularelor. Sigur azi nu va trozni nici un scaun de plastic sub ghetele speciei aceea de gibon săltăreț care populează galeriile (pielea asta am îmbrăcat-o și eu). Cu atât mai bine, mai puțină gălăgie, mai mult fotbal.

A început. Îi recunosc pe Iodi, Duro, Coman și, bineînțeles la costum, Zenga. Vizitatorii sunt mai pirpirii și echipamentul lor aduce cu cel al Stelei de acum câțiva ani, din cauza șorturilor albastre.

Minutul 1: 1-0, Iodi. Am o mică încântare. Nu degeaba a trecut pe la Dinamo. Național e superioară fizic și mental. Pirpirii lui CFR încearcă să pună mingea jos, nu bubuie la întâmplare și țin liniile apropiate. Un autogol stupid în minutul 15 și plumbul li se instalează în ghete. Nu apucă să-l scuture bine și se face 3-0, cinci minute mai târziu. Strâmb din nas. În general țin cu echipele mici, iar trupa asta masivă a Naționalului nu prea e pe gustul meu. Două ocazii, trei goluri – scor oarecum nedrept. Nu trebuie să fii mare cunoscător să vezi că băieților ăstora, așa pirpirii și timorați cum sunt, nu le e dușmană mingea. Meciul se scurge usor spre pauză. Atunci am timp să mai arunc o privire spre grupul fularelor vișinii. Tipii ăștia nici semințe nu prea au la ei.

Începe repriza a doua. Hai băieții!! Le băgați un gol la gloabele astea și-i dați peste cap. Acasă mai înfigeți două boabe și vă aștept în finală pe Lia Manoliu. Hai, hai!.. Uff, băi frate… Cu ce vă hrănește de aveți șuturile atât de anemice? Păcat de traseele astea până la finalizare. Pffff, uite-l și pe ăsta!… Băi nea’ arbitru, dacă nici ăsta n-a fost fault… Mă ridic și încep să bat din vârful piciorului. Se joacă la o singură poartă. CFR-ul atacă. Hai tată, capul sus! Îmi vine să strig la ei. Până și liniștiții de lângă mine au început să se agite. Se ridică sporadic, cu priviri atât de intense, ai zice că vor să împingă balonul cu ele spre poarta adversă. Poate e doar trăirea noastră, a celor care susținem CFR-ul. Naționalul nu dă niciodată senzația de panică, respinge nonșalant, cu precizie de motor nemțesc, toate valurile adverse. Apoi, ca și cum își programase pe ceas, în minutul 80, punctează pe contraatac. Mă trântesc îmbufnat pe scaun până la final. Păcat, chiar n-au jucat rău. Mă îndrept îngândurat spre cămin. Aș vrea să povestesc cuiva, să-i spun ce bine a jucat CFR-ul și că scorul e mincinos. Din păcate, n-am cui.

P.S. Am încercat în rândurile de mai sus să redau, cu senzațiile și impresiile de atunci, primul meu contact cu echipa C.F.R. Cluj – o experiență scurtă, din rândul celor pe care le trecem în categoria „efemere” și la care nu bănuiam că ma voi întoarce peste atâția ani. În urma unor lungi căutari am găsit și două poze de la cea partidă. Pentru că nu știu dacă le pot prelua în postarea mea, vă atașez link-ul: http://foto.agerpres.ro/index.php?i=131643 . Pentru cei care au curiozitatea să-și amintească componența echipelor mai adaug și acest link: http://www.romaniansoccer.ro/romanian_cup/reports/2002_03_national_cfrcluj.shtml

0 comments

  1. Da, frumos, cu toate astea am o intrebare: de ce, atunci cand ai aflat ca sunt din Cluj suporterii, automat te-ai gandit ca sunt unguri? Ma deranjeaza putin preconceptia asta a bucurestenilor. Sunt roman si nu imi place sa merg in sud, sa zic ca sunt din Cluj si automat sa fiu intrebat daca stiu ungureste. omfg! Nu, nu stiu ungureste!

    Apreciază

  2. @Cata. Sunt moldovean, din Bacau. Episodul e din timpul studentiei mele. Sincer, chiar am stat putin sa ma gandesc daca sa mentionez curiozitatea mea in legatura cu limba vorbita de cei veniti de la Cluj, pentru a nu fi interpretat gresit. Pana la urma am decis sa fiu deschis pana la capat si sa nu ocolesc subiectul. Toti, cu putine exceptii (fericitii de ei), avem idei preconcepute despre fapte si lucruri pe care nici macar nu le cunoastem in profunzime. Eu incerc sa le descopar pe ale mele si sa le corectez. Asa cum spuneam si in incheiere, impresiile si senzatiile sunt cele de atunci. Important e sa atragem atentia cand ni se pare in neregula, cum faci si tu acum. Spune-le bucurestenilor ca: Nu, nu stiu ungureste! si poate urmatorul clujean nu va mai avea aceeasi problema:).

    Apreciază

  3. Bogdan, sa nu crezi ca te-am acuzat pe tine de ceva : eram doar curios. Probabil ca daca tie ti-a venit acea intrebare in minte, la foarte multi oameni din sud sau est e la fel, si nu intelegeam cum de s-a creat mitul asta.

    Apreciază

  4. adorabil! *** @Cata: dacă în Cluj sunt mulți unguri (peste 20%), este normal să te aștepți ca într-un grup de clujeni să fie și unguri🙂

    Apreciază

  5. @ Dantesc, sunt dinamovist de mic si cel mai sigur asa o sa raman. Insa pentru 90 de minute, intr-o zi oarecare si intr-un meci fara miza pentru mine am fost cel mai dezinteresat si sincer cfr-ist. Nimic mai mult. Va apreciez ca grup de suporteri pentru felul in care discutati despre fenomenul fotbalistic si la invitatia lui albusibiu probabil voi aici posta din cand in cand materiale despre fotbal in general, cel mai probabil in afara subiectului C.F.R. si cu atat mai putin Dinamo. Sunt un invitat in casa voastra si o sa incerc sa ma comport ca atare. Cum i-am spus si lui Cata: multumesc ca mi-ai dat ocazia sa elucidez si acest aspect.

    Apreciază

    • b-o-g-d-a-n-e: poate ai vazut conferinta de presa cu Bonetti (ala, fara de Tequila…), vorbea la sticla si la jurnalisti cu taman ciunga’n gura……Asa echipa, asa antrenor….poate buna-sa nu i-o fost zisa ca nu se vorbeste cu gura plina, asa cum mi-o fost zisa acu’ vreo 127 ani…..Dar ma rog, asta avem cu asta defilati!
      Dar!!!
      Oare nu tot acest Bonetti a fost gonit acum 2 ani ca-i escroc, fara pregatire, amfiot si „tate halealalte”?????

      Apreciază

  6. @ CJ-07-CFR, ca o ironie la ce ti-a iesit fara intentie, echipa fanion din Bacau, actualul F.C.M., s-a numit in trecut si Dinamo:). Din cauza unui trial esuat in copilarie (desigur pe nedrept🙂 ) n-am fost niciodata suporterul acestei echipe, nici macar de conjunctura (cand jucau cu Steaua sa zicem).

    Apreciază

    • 1) N-a fost fără intenție. Sunt destul de bătrân ca să nu scriu la nimereală Dinamo Bacău;
      2) Ironia era la adresa amicului Dantesc, un portar mult-mult sub valoarea lui Beto;
      3) Textul tău e binevenit. Felicitări! Sper să nu eziți să faci o avancronică a meciului Dinamo-CFR, când va veni vremea.

      Apreciază

  7. Meciul de care povestesti tu a fost printre primele deplasari la care am participat. Ti-ai amintit de Los Platanos, dar nu se poate sa nu-ti aduci aminte ca noi am avut o fanfara!!!! Ce vremuri!!
    de cantat se canta si atunci dar erau alte cantari (radeam la versurile” intr-o buna zi, campioni vom fi”).
    Dupa acel meci am fost escortati pana la Gara de Nord, vreo ora jumatate de mers pe jos, lucru care m-a mirat foarte tare la vremea respectiva. A fost o experienta de neuitat cu toate ca am pierdut cu 4-0.

    Apreciază

    • @stefy1717, Ma bucur sa impartasesc aminterea mea cu cineva care a fost prezent la acest meci. Memoria imi aducea vizual aminte vag de niste trompete, insa nu eram sigur daca nu cumva incurc meciurile si n-am vrut sa scriu vreo gogomanie. Cu „Los Platanos” nu aveam cum sa gresesc pentru ca ei erau o constanta la meciurile Nationalului. Uneori cand ma prinde un meci, poti sa bati si toba langa mine si nu aud, asa ca nu te contrazic nici cu cantarile. Oricum, obisnuit cu infernul galeriilor bucurestene, cfr-istii de atunci mi s-au parut foarte linistiti. Cat despre deplasarile escortati de jandarmi si politie, inchipuie-ti ca eu am mers din Ghencea pana aproape de Romana (tot ceva peste o ora) in ciuda rugamintilor adresate organelor sa ne lase sa parasim coloana, pentru ca locuiam la 10 minute de stadionul Stelei (atunci era mai mult al echipei de fotbal decat al Ministerului Apararii). Vorba ta: „Ce vremuri!!”

      Apreciază

  8. Despre Ando si CFR nu mai scrieti nimic zilele astea? Poate nu vreti sa va pronuntati pana dupa meciul de vineri seara. Avand in vedere Saptamana speciala si insemnata in care ne gasim,e mai intelept sa vorbim mai putin si sa ne rugam mai mult.Sunt zile in care ar fi frumos sa ne facem ordine in viata,in ganduri,sa ne impacam,sa iertam,sa ne regasim.Va imbratisez pe toti si ma bucur ca am descoperit Tribuna,cu oameni demni si suporteri adevarati,cu comentarii decente si de valoare!

    Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s