Mai tari ca oţelul

Campioana vine să joace în Gruia. Ce rău sună pentru noi! Ne aminteşte încă o dată de sezonul de figuraţie trecut. Unui club ca CFR-ul, făcut pentru a câştiga tot, mereu trebuie să-i fie dificil să vorbească despre altul drept „campion”, iar când acesta este un club pe structura şi mărimea Oţelului situaţia este de-a dreptul jenantă. Dar, minunile nu ţin, s-a revenit, din nou, la normalitate, anul acesta „granzii” (cum cu atâta exaltare proclamă mass-media) îşi dispută campionatul.

Să nu uităm totuşi că jucăm cu campioana en-titre fiindcă acest fapt are relevanţă în lotul oponent. Nu vorbim despre o echipă ce şi-a vândut jucătorii, i-a menţinut în speranţa greşită a unei valorizări în Champions League. De unde nu era, cine să le dea…? Însă, pentru întrecerea noastră internă lotul Oţelului este unul de temut. Dacă ne-am făcut atâtea griji pentru meciul trecut de acasă, contra Pandurilor, atunci, prin prisma lotului adversarilor, acesta de faţă ar trebui să ne creeze şi mai multe emoţii. În plus, ca un element suplimentar de impacientare, ar trebui să privim şi ultimele evoluţii, destul de consistente, ale gălăţenilor. E clar, nu va fi sub nicio formă uşor!

Conspiraţioniştii nu cred că-şi pot găsi acum o ancorare pertinentă. Faptul că anul trecut a fost în Gruia acel meci suspect de moale pentru CFR (ca să nu spun mai mult), că nu i-am încurcat atunci în cursa pentru titlu sau că, încă din etapa a VI-a, la acel 4-0 pentru noi din tur, Porumboiu acuza Oţelul că îşi plăteşte datoria, nu ar trebui să fie elemente serioase decât pentru „analiştii lui ungurii fură”. Ne aducem bine aminte că în tur am dat peste o echipă ce visa cu ochii deschişi la primul meci din Champions League, că meciul a avut o desfăşurare perfectă pentru noi (cu gol din primul minut) şi că, dacă tot vorbim despre fotbal-teatru, acelaşi lucru ar fi putut fi bănuit şi în privinţa Gazului, acum 2 săptămâni. Ne-au dat medieşenii 3 puncte în contul unei posibile datorii de anul trecut? Nici vorbă! La fel va fi şi acum.

Interesant este că la ultimul meci tare al Oţelului, cel de acum exact 4 zile, au afişat împotriva unui adversar mai bine clasat decât ei cam aceeaşi formulă de joc pe care o folosim noi constant, fie vreme bună sau rea: 4-2-3-1. Sigur, faptul că au jucat acasă, iar acum în deplasare, s-ar putea să schimbe această aşezare, Dorinel Munteanu să fie mai precaut şi să treacă poate spre un 4-4-1-1 mai defensiv, dar este destul de posibil să avem un oponent în oglindă. Pentru ei, meciul din Gruia ar trebui să reprezinte una dintre ultimele şanse pentru a se mai apropia de grupul din faţă, de a mai avea obiectiv în acest sezon. Nu pot recupera 11 puncte până la noi, dar măcar cele 5 puncte faţă de echipele de pe locurile 3-4 sunt perfect realizabile. Iată încă un motiv pentru care ar trebui să le luăm foarte în serios ambiţia. Iar pericolul vine în principal din linia lor de mijlocaşi ofensivi, Antal şi Iorga fiind deosebit de periculoşi. Cele mai mari griji îmi fac pentru zona dreaptă a apărării noastre, acolo unde lucrurile scârţâie cel mai puternic. Revine şi Didi în locul în care şi-a afirmat gloria şi asta îi va da aripi, îl va motiva suplimentar. Punctele slabe ale lor sunt apărarea centrală: o linie de închizători destul de modestă, dublată de fundaşi centrali lenţi şi portari de experienţă, dar cu suficiente scăpări. Cum s-ar trata toate astea?

CFR-ul a răsuflat uşurat după „etapa împiedicaţilor”, dar a ratat o imensă şansă de a pune o diferenţă ce putea fi decisivă, măcar moral, în clasament. Ar fi mers altfel lucrurile având acea linişte, atât de necesară pentru un climat productiv. Aşa însă, cu toată vâltoarea de scandal artificial din presă şi, mai mult, cu toată nemulţumirea făţisă, atât a fanilor, dar mult mai importantă, a conducerii, probabil că ceferiștii se simt extrem de cravaşați pentru acest sprint final. Vom vedea, deci, imediat, cât de nărăvaşă sau pur-sânge ne este echipa.

Minuni nu se pot face în doar câteva zile. Ceea ce a început promiţător, la meciul cu Tg. Mureş şi a continuat suficient de bine, cu Gaz Metan, s-a transformat într-un vis urât în ultimele partide. Nicio idee de joc, pase căznite, duşmănoase, faze fixe tratate fixist… şi greşit. Pressing deloc, indolenţă, erori… Nu e vorba că ne dorim mai mult ci, faptul că mai puţin chiar nu cred că se poate. De aceea spun, sunt două variante pentru acest meci: fie jucăm altceva, la nivelul din măcar primele etape ale lui 2012 şi atunci mă aştept la o victorie grea, dar victorie, să zicem un 1-0, fie evoluăm (pardon, involuăm) ca în ultimele două reprezentaţii şi atunci îmi iau mâinile de pe orice pronostic, spunând doar că nu avem cum să câştigăm. Meciul acesta se constituie, totuşi, într-un derby, iar derby-urile nu se câştigă decât prin joc bun (sau noroc dus la extrem – slabe şanse).

Ce soluţii stau la îndemână. Am zis deja de primele două meciuri din 2012. Asta aş vrea să văd: exact acelaşi prim 11. Rui Pedro şi Bastos, amândoi slabi spre lamentabili în ultimele apariţii, merită încă o şansă, fiindcă ei au fost autorii acelor prime reuşite (din punctul de vedere al stilului de joc) şi fiindcă doar de la ei ne-am putea aştepta la un joc rapid, în viteză, la firul ierbii, acolo, în atac. Nu e timp acum pentru un joc bătrânesc, cu Peralta, poate nu e vreme nici pentru experimente (precum Vranjes). Suntem descoperiţi, trebuie să ne asumăm asta, dar trebuie să sperăm într-o schimbare de atitudine, nu de echipă. În apărare trebuie să ne blindăm cu Mureşan (vă mai amintiţi cum a jucat în tur?) şi cu Piccolo sincronizat cu Cadu. Camora va închide pe stânga, nu-mi fac mari griji pentru asta, iar pe dreapta… ar fi excelent dacă ar putea reveni Maftei. Important este să nu primim gol, apoi de dat, vedem noi, pică un gol, cumva. Nu sunt alte multe soluţii. Ronny a arătat că este bun doar când intră ca rezervă, Ganea nu m-a convins cu nimic în Regie, Celestino nu ştie să aranjeze deloc jocul, iar Godemeche… cred că îşi caută deja echipă. Nu ştiu cum va gândi Costa, dar din câte mi-am dat seama nu este omul care să rişte. Sunt 100% convins că pe teren vor fi Kapetanos, Sougou, Cadu, Camora şi Beto. Restul… Nu la primul 11 ar trebui însă să lucreze antrenorul, ci la nivelul de ambiţie al jucătorilor. Nu ştiu dacă va putea el să facă asta, însă sper că şedinţa de vineri avută de conducere cu tot lotul să îndeplinească acest aspect. De la asta mă aştept să vedem o altă faţă a echipei.

În rest, sunt curios, ca şi voi, să văd în caz de victorie ce motive puerile se vor găsi. Că am furat cu Luna, că n-am lăsat-o să intre în primul pătrar, că am jucat cu mingi fabricate în Ungaria sau că suntem rude, după Adam şi Eva, cu arbitrii? Toate astea sunt perfect plauzibile pentru maimuţăria bucureşteană. Trataţi subiectul ca pe divertismentul de după meci şi, dacă râsul e pentru noi, atunci va fi bine. Chiar şi eu voi fi în patria lor, voi deveni câteva zile albubucureşti (vedeţi ce rău sună?!) merg „în spionaj” în teritoriul inamic, voi vedea cât de alb-negru se vede CFR-ul din Capitală şi poate mă veţi auzi, după impactul apei sau a aerului bucureştean spunând „CFR fură… mai buni”.

Dar noi să ne vedem de treaba noastră şi să putem spune la final fericiţi:  Ce-i mai tare ca Oţelul? CFR-ul!

Autor: Albusibiu