Lotul nostru cel de toate zilele

Conducerea asta care a făcut posibil CFR-ul modern se laudă cu lotul, cum că ar fi cel mai bun din istoria clubului, ba chiar cel mai bun din liga noastră mică mititică, măi Mitică, făcută parcă pentru mitici. Oricâte merite incontestabile ar avea conducătorii, departe de mine gândul de-a mă așeza docil în postura înghițitorului de brașoave. Avem cel mai bun lot? Evident o întrebare care nu-i altceva decât banal, cumplit de banal exercițiu de retorică. E o întrebare care mă obligă însă să mă întreb, avem lot sau insectar? Bossul mare ne spunea mereu prin intervenții televizate că nu aduce jucători ca să iasă la număr, că vrea lot echilibrat și nu insectar.

Să trecem la lotul nostru cel de toate zilele și să aflăm: o fi lot ori o fi fiind doar insectar? Începem, cum altfel, cu ceea ce sare în ochi urgent tuturor, mijlocașul la închidere. Avem unul mare și lat, dar nu și pătrat, adică nu-l poți ridica la pătrat pentru ca bietul de el să devină mai mulți. Gabi Mureșan, cu mișcările lui de par aruncat și imposibil de oprit din drumul către țintă (cum să-l convigi să țintească numai mingea nu știu, poate cu un dispozitiv de ghidaj minune, pus de americani pe bombe ca să evite pierderi colaterale) este singurul nostru închizător care știe și poate face jocul specific. Cum colateralele (a se citi picioare de adversar) sunt mereu în calea bravului nostru jucător, cum și arbitri, când vor să ne penalizeze ca favor pentru contracandidate, au galben și roșu la îndemână, ajungem să jucăm finalul de competiție cu surogate pe, poate, cel mai greu post de la mijloc. Să nu mă înțelegeți greșit, nu-l critic pe Gabi, el, se vede adesea, se străduie să se oprească, că o face târziu e altă poveste… Vedem că e sancționat extrem de des pentru că-i de-al nostru, nu pentru că e dur, sau pentru că ar ataca cu adevărat periculos, nu cunosc jucător care să fi stat pe tușe din cauza lui, dar asta-i altă poveste, vorbim de lot nu de un om. La el parcă întotdeauna se aplică spiritul regulamentului, nu spiritul jocului, la cartonașele lui există acoperire regulamentară, dar parcă nu întodeauna e destul, parcă nu întodeauna corect. Oricine, din grupul actual de jucători, l-ar înlocui nu poate face ce face Muri, asta obligă antrenorul la schimbări de tactică.

Mijlocași la inchidere avem destui, avem o gașcă întreagă, ghinion: mulți da’ proști. Mureșan, indispensabilul, lent, expus mereu cartonașului, dacă nu atacă decisiv e aproape inutil, nu are suficientă mobilitate pentru a închide culoare, pentru a tatona, e ușor de întors, ușor de depășit și totuși e cel mai bun, lipsa lui se simte, ne scade forța imediat așa cum ne scade și capacitatea de a face față jocului aerian. Se vede că seriozitatea și determinarea nu pot rezolva totul în cazul său.  Peralta: cea mai corectă apreciere ce-i poate fi făcută: nu-i locul lui acolo, nu-i postul său. Practic, argentinianul, în afară de voință și caracter, nu are nimic care să-l recomande. E fragil fizic, nu are joc de cap, nu are forță, tehnica și știința pasei sunt calități ce se risipesc în oboseala alergatului la tatonare, la închiderea de culoare. Celestino, Godemache încă sub pretențiile unei echipe care trage la titlu în liga l. Cu strădanie le detectăm calități ambilor, dar nu cât să te poți baza pe ei. Sare, de fiecare dată când a apărut părea o soluție, mă-ntreb unde dispare. Vranjes ar putea dar nu ne convinge. Cu o fază pe meci e greu să faci carieră fie și chiar ca soluție de rezervă. La Tg-Jiu parcă a arătat mai mult, mai așteptăm. Deocamdată n-a convins nici în poziții mai avansate, nici în stânga unde s-ar spune că-i locul lui. Concluzie tristă: avem cel mai valoros lot, dar nu avem închizători.

O luăm pe rând acum, post cu post.

Portar. În afara lui Beto, nu avem, tratamentul aplicat lui Stăncioiu l-a scos din formă, iar Mincă, din punctul meu de vedere, a fost un transfer inutil. Dacă lipsește Beto, dispare o parte din organizarea defensivă, nu are cine să comunice cu fundașii, dispare încrederea, se-nmulțesc gafele.

Fundași dreapta avem trei. Lionn face faza de atac și uită de cea de apărare sau nu o știe, Panin a îmbătrânit dar nu și-a pierdut lentoarea, Maftei încă nu și-a revenit după accidentare, joacă din ce-și amintește și joacă pe un post care nu-i al lui. Oricum joacă altceva decât Pană sau Lionn, se poziționează mai aproape de Cadu, strânge mai mult în centru, dă mai multă bandă adversarilor, probabil pentru că provine din fundaș central. Orice schimbare între cei trei presupune ajustări ale mecanismului tactic. E post, zic eu, aproape complet descoperit, Panin pare în pierdere de turație.

Fundași centrali avem doi, care trec cu brio exigențele ligii lui Mitică. Ce facem în caz de suspendare nefericită (mai multe etape, 8 ca la Gardoș)? Înlocuitorii posibili joacă altfel, joacă altceva. Maftei în forma de acum 2-3 ani ar fi parfum, am putea bifa opțiunea parțial acoperiți. Gabi Mureșan, cam lent și, culmea ironiei, avem un singur închizător și mai vrem să-l facem și fundaș. Pe el se vede treaba că nu ajunge să-l ridicăm la pătrat, ci trebuie să repetăm operația și cu pătratul lui. Despre calitățile lui Nuno Diogo voi vorbi când vom lupta la retrogradare, până atunci îi apreciez determinarea și atât. Orice accident aici ne cam lasă cu fundul gol. Orice schimbare mai mult sau mai puțin forțată presupune modificări în organizarea jocului defensiv.

Fundași stânga. Ura! Avem doi! Un plus pentru siguranța defensivă arătată de Camora, dar și Nicoară (portughezul are totuși un plus la știința jocului și la inteligența tactică) poate face cam același lucru, el având un plus de viteză, plusul acela care ne-a salvat de gol cu FCM Tg-Mureș.

Mijlocaș dreapta. Sougou are un înlocuitor teoretic, coreanul Oh (la CFR II părea să poată ce poate senegalezul, ba chiar și în plus), mai puternic fizic, mai apt pentru dueluri unu la unu în condițiile în care viteza-i este fulminantă, are în schimb dificultăți de comunicare și o certă lipsă de experiență. Alte variante: Hora, De Zerbi, Ronny, Ganea, Bastos presupun schimbări de registru tactic. Imaginativ soluții sunt, practic, iar avem omul de neînlocuit la locul potrivit, avem soluții numai că nu seamănă de loc una cu alta, nu văd cum ar putea schimba Costa, astfel încât jocul să rămână la fel.

Omul de construcție a devenit Rui Pedro. Calități ar avea, tehnic este, cu viziunea jocului nu mă convinge. A fost speranță, poate încă mai este, ce-l oprește să explodeze? Cred că în contextul actual Rui al nostru mai mult decât soluție de rezervă nu poate fi. De Zerbi, poate cel mai interesant jucător al ligii l din toate timpurile, se chinue între accidentari și șicane cu onor conducerea clubului. Fragilitatea lui fizică ne-a privat de un ”fuoriclasse” , vorba lui Cârțu. Din ce s-a văzut în pregătiri nu duce un meci întreg, nu se apără, dar pentru meciuri precum cel cu Sportul, precum cel de la Mediaș, pentru meciuri în care avem nevoie de sclipire la ultima pasă, cred că poate fi util măcar 30 de minute. Alte soluții acolo? Hora, cam cu toane, cam fără viziune, cam puțin folosit. Bastos? Ar putea, dar trebuiesc cântărite riscurile, au fost multe meciurile în care la o pasă greșită și-a dus mâna la ochi să nu-l supere soarele, în loc să încerce replierea rapidă în vederea recuperării obiectului muncii. Vranjes, are calități, are șut, are dribling, dar… parcă prea dispare din joc. Ăsta parcă n-ar fi sârb, nu i se vede ardoarea. Poate-i de vină doar pregătirea… Au fost voci care au vorbit de Ronny… Într-un 4-4-2 poate ar fi fost o soluție ca al doilea vârf, în 4-2-3-1 prea dă cu crosa în minge ca să poată juca acolo. Ar putea fi interesant doar prin forță la eventuale urcări din spate pe devierile lui Kape, dar asta nu ar aduce lipezime jocului nostru. Peralta, probabil, ar fi și el soluție, dar nu în acest sistem. E prea lent totuși, nu are joc de cap, nu are șut. Pobabil dacă am amesteca vreo 2-3 posibili cu viziunea și determinarea lui Peralta am avea soluția pefectă. Oricum, personal, îl ”iubesc” pe argetinian pentru că nu păcălește nici fotbalul nici clubul, pentru că vrea și se poate subordona tactic mai multor roluri. Cu siguranță nu avem doi oameni care să joace același lucru.

Mijlocaș stânga, oare există-n lot? Poate cei doi fundași, Camora și Nicoară. Ronny, soluție falsă, Bastos poate cea mai bună improvizație posibilă, Vranjes, chiar dacă-i de meserie, încă nu se arată a fi meseriaș și nu poate duce un meci întreg, iar Hora se vede că e soluție de avarie, Ganea la debut părea din alt film. Orice schimbare e și schimbare de stil, de abordare tactică, nu numai de jucător.

Vârf împins, Kapetanos e soluție sigură și bună, grecul nu trișează fotbalul, a fost repus pe linia de plutire și se manifestă cu recunoștință, ce buni ar fi încă, măcar, 3-4 cu același caracter. Soluții de rezervă??? Dacă e suspendat Kape, dacă se accidentează? Dumnezeu cu mila! Ronny joacă altceva, Ganea, mai altceva decât Ronny și fizicul nu-l recomandă ca unic vârf. Ar mai fi proaspăt adusul Mândrușcă, dar el e soluție pentru o echipă fără obiectiv, în ideea că nu se știe de unde sare iepurele. Nici aici n-avem doi integrabili în aceeași soluție tactică.

Acum că am săvârșit trecerea în revista îmi vine să mă întreb cu voce tare, de ce se numește colecția asta de practicanți ai fotbalului profesionist, lot? Sincer, nu-mi dau seama. S-a vorbit de omogenitate și omogenizare toată iarna, numai că la noi se dorea omogenizarea apei cu uleiul, s-a dorit omogenizarea unor jucători cu stiluri atât de diferite încât mi-e greu să cred că poate să iasă, s-a dorit absorbția într-un sistem de joc a unor jucători cărora sistemul nu le vine, 4-2-3-1 e cel mai accesibil până la urmă, ghinionul e că avem mijlocași mai degrabă pentru 4-4-2. Un lucru e cert, ideea conform căreia antrenorul lucrează cu materialul clientului nu pare a fi una fericită. Materialul clientului e un lot, cine îl alcătuiește, după ce criterii și cum alege dirijorul n-am reușit să descifrez după pățaniile de până acum. Tare mi-e teamă să nu începem a semăna cu stăpânul valizelor la alcătuirea lotului. Practic e ca la teatru, într-o piesă intră și slabi și grași, intră tineri ori bătrâni, femei sau bărbați, ba chiar și oameni normali pe lângă scunzi și înalți, potriviți distribuției, copatibili între ei, compatibili cu rolurile și, lucru important, adaptați rolurilor întrucât nu poți să-i distribui pe toți în rol principal, iar cabotinismele distrug reprezentația. Stagiunea-i lungă, colectivul e bine să-i cuprindă pe toți, dar în primul rând trebuie să-i adune pe cei potriviți repertoriului dintr-o stagiune, pe cei potriviți regizorilor. La noi cu ce se potrivesc? Am senzația că avem toate categoriile? Că putem schimba oricând regizorul, că înlocuitorul găsește cu ușurință proprii preferați, dar că nicidecum nu poate acoperi rolurile așa cum le gândește, că e silit la compromisuri și improvizație, nu poate reclama lipsa de valoare (atâta câtă-i este necesară ligii I), e obligat să vorbească eventual de nepotriviri. Avem jucători care-si pot găsi usor loc în lotul oricărui adversar, nu cred că există echipă în liga l care să nu-și dorească jucători de la noi. Dar lot cu adevărat avem? Senzația mea este că onor conducerea numește lot colecția de jucători legitimați pentru vișiniul acestei ediții. Avem poate jucătorii care pot aduce cei mai mulți bani în perioade de transferuri, dar dacă privim mercantil e posibil să avem cel mai bun lot.

Ce să facă Jorge Costa, cum să-și omogenizeze echipa când cuvântul care caracterizează perfect lotul este ETEROGEN? Nu avem jucători lipsiți de valoare, nu avem jucători indisciplinați (luați cuvântul în orice înțeles vreți, numai în înțelesul lui Bastos nu), avem jucători care ori nu-s compatibili unii cu alții, ori nu-s compatibili cu formulele lui Costa. Oricât ar vrea A1, oricât i-am cere, nu are soluții pentru a face schimbări post pe post, aproape orice schimbare cere ajustare a mecanismului tactic, probabil din acest motiv Costa schimbă greu și stereotip. Probabil că armonizare se poate face, dar timpul necesar e lung, așa că, până una alta, va trebui să ne mulțumim, dacă se poate, mai mult cu puncte decât cu estetică. Să sperăm că măcar punctele vin și dacă vin, dacă și câștigăm campionatul, atunci lăsați-mă să cred că Jorge Costa poate instaura hegemonia CFR-istă în liga I pentru câțiva ani buni.

Avem ce nimeni n-are: lotul oamenilor de neînlocuit.