Factura

CFR-ul ajunge din nou, în sfârşit, în judeţul meu. Tocmai de aceea, ca băştinaş sibian, echipa de la Tribuna CFR m-a împins pe mine în faţă pentru această cronică, ştiindu-mi probabil mica simpatie pentru Gaz Metan, dar şi faptul că voi alerga, de-ar trebui, mâine cei 56 de km dintre Sibiu şi Mediaş doar să spun „Prezent!”.

Aşadar, să vedem ce avem în perspectivă: vă amintiţi etapa a III-a? CFR-ul era atunci pe cai mari, după două partide extrem de convingătoare, cu Astra (mare promisiune ajunsă omisiune a campionatului) şi Tg. Mureşul, care ne făceau pe toţi să visăm. Şi, iată, în acel moment vine Gaz Metan în Gruia. Amorţesc şi adorm meciul, apoi pe două greşeli ale lui Nuno Claro ne sparg balonul de săpun al entuziasmului nostru. Spuneam atunci (şi cred asta şi acum) că acea înfrângere a fost cauzată în proporţie covârşitoare de priceperea lui Pustai – singurul antrenor român pe care nu mi-l doresc ajuns vreodată la vreo rivală, cu jucători corespunzători la dispoziţie.

Cum va fi însă azi? Venim cu o factură la gaz, asta o ştim bine. Avem o restanţă mare de recuperat, acele 3 puncte care ne-ar fi încălzit mult mai mult acum. Campionatul ăsta este total diferit de cele de dinainte. Atunci se accepta scuza meciului în deplasare, se putea miza pe paşii greşiti ai concurenţilor. Anul ăsta însă trebuie maximum de eficienţă. Avem până acum 19 meciuri şi 13 victorii, altfel spus un ritm de 2 din 3 meciuri câştigate şi tot suntem doar pe locul 2. Dacă vrem să nu pierdem cursa este clar că avem nevoie de o victorie, mai ales că prin prisma locului ocupat de medieşeni (locul 12, la doar 4 puncte de retrogradare) nu mai putem vorbi despre un derby, despre o echipă ce ar fi jucat în Europa.

Victoria ca imperativ ar trebui să ne facă să tratăm acest meci exact ca pe cel din etapa trecută, cât mai ofensiv, cu acea linie de 3 oameni din spatele vârfului, o soluţie care a funcţionat neaşteptat de bine. Nu putem şi nu avem voie să abordăm vreo tactică de deplasare, de aşteptare. Gazul nu va ieşi să câştige meciul, s-ar mulţumi şi cu un punct. În plus, sunt sigur că dacă pun urechea pe Dealul Guşteriţei (sună ciudat, dar e toponim sibian) aud zgomot de departe, de la Mediaş. E Pustai, cel care îşi ascute acum ţepuşele contra cavaleriei CFR! Va miza pe foamea noastră de victorie pentru a ne surprinde cumva pe contraatac, asta e sigur tactica lui, aceeaşi din tur. În mod normal, mă aştept aşadar la un meci cu posesie predominant ceferistă, desfăşurat în jumătatea lor de teren, undeva între centru şi o imaginară linie de 30 de metri de poarta Gazului, acolo unde, de regulă, soluţiile noastre sunt totuşi cam puţine.

Sigur, tot planul tactic poate fi dat peste cap de anumite evenimente neprevăzute, goluri venite foarte rapid, eliminări, ştiţi voi, ce se mai întâmplă uneori la fotbal (Dinamo tocmai a experimentat asta cu Gazul, norocos, să zicem, etapa trecută). Dacă însă nu ne bazăm pe bătaia vântului, atunci totul stă în câteva alte variabile esenţiale. Vorbim, în primul rând, de măcar o repetare a evoluţiei noastre de săptămâna trecută. Nu întrevăd schimbări în lotul de la meciul cu mureşenii, altele decât cele dictate de suspendări (prezente sau expirate), aşadar iau ca reper, în linii mari, echipa de săptămâna trecută. Cheia meciului pentru noi va sta la acea linie de 3, acolo unde esenţiali vor fi Bastos şi, mai ales, pariul meu, Rui Pedro. Ei pot fi, în cazul unei evoluţii convingătoare, acel „fog of war” care să ţină ascendentul surprizei de partea noastră. Ei vor avea rolul decisiv de a destabiliza o apărare în mod cert bine gândită, ei vor trebui să ţină sub presiune constantă, să depăşească 1 la 1 şi să scoată adversari din joc. În tur greşeala CFR-ului a fost că era uşor de citit, că se ştia că vom ataca doar pe flancuri. Pustai a baricadat acele zone şi ne-a închis jocul. Tocmai de asta eram atât de bucuros după meciul cu Tg. Mureşul, gândindu-mă că un joc ce alternează, când pe centru, când cu dribling-uri şi un-doiuri, când cu lansări către Sougou este imposibil „de citit”, acolo Pustai ar trebui să nu ne mai vadă cărţile din mână şi, punând în balanţă şi ceea ce are el la dispoziţie, un lot tot mai subţire valoric, ar trebui să poată fi învins. Probabil că, aşa cum a jucat cu Dinamo şi cu noi va folosi acel 4-4-1-1, în care probabil Todea (atenţie la el!) şi Issa Ba vor avea rol de distrugători pe centru, iar Buzean ar fi umbra lui Sougou. Simplu nu va fi pentru noi şi, repet, stăm în acel mare DACĂ în privinţa lui Bastos şi Rui Pedro. Pe lângă aceasta, un element important va fi forma oamenilor ce susţin linia de 3. Kapetanos, omul cu golul, sigur va fi acolo, încercând probabil zadarnic să depăşească aerian colosul Markovici. La cât de bine stau medieşenii la fazele fixe, eu zic că de data asta nu putem miza pe ele, nu putem miza pe faptul că Pustai nu a văzut trucul nostru cu prelungire de pe scurt, de la corner şi că ar trebui să jucăm cât mai mult cu mingea pe jos, deci cât mai în viteză, iar aici intervine Sougou, cel care sper să coboare sub media celor 3-4 offside-uri pe meci. Esenţiali vor fi şi mijlocaşii noştri. Pe de o parte lipseşte Mureşan, ceea ce se va traduce în mai puţine mingi recuperate. Pe de altă parte cred că ar fi bine să lipsească şi Godemeche. Cel ce este schimbat înainte de pauză în meciul anterior probabil că a dezamăgit crunt. Cine vine în loc? Peralta, mai mult ca sigur, cu rol semidefensiv dar şi ca un important pasator pozitiv, în faţă şi, ca a doua soluţie… probabil Celestino – jucătorul mai bine cotat în ochii lui Costa (deşi l-aş recomanda pe Sare). De stilul de joc al acestor 2 jucători va depinde pressing-ul, dacă vom obliga adversarii să ne dea mingea rapid, dacă îi vom face să joace cu mingi lungi către vârfuri sau dacă vom prefera să jucăm sigur, să nu ne avântăm prea mult. În apărare lucrurile par mai clare, dar nu sunt. Posibil ca mulţi să fi fost vrăjiţi de Nicoară în partida trecută. Acelora le recomand să-şi amintească evoluţiile lui Camora din partida cu Astra şi, mai cu seamă, cea cu Steaua. Sunt sigur că portughezul trebuie titularizat în stânga, Piccolo şi Cadu sunt senatori de drept pe centru, iar pe dreapta… Lionn, Panin… Panin, Lionn… hai să mizăm tot pe Maftei! Maftei închide mai bine partea lui, chiar şi de unul singur, nu solicită ajutorul lui Sougou, cel care degeaba vine în spate, fiind mult mai util în block-start-urile de la mijlocul terenului, pentru contraatacuri trăsnet. Putem juca astfel clasic pe partea stângă, cu colaborări mijlocaş-fundaş de bandă şi inovator pe dreapta. Iar în poartă, mult prea îngălbenitul Beto ne va lipsi mult. Rolul de conducător al apărării va fi preluat de Cadu, aşadar ne putem aştepta la noi greşeli de comunicare între linii. Tocmai de asta l-aş prefera în poartă pe Stăncioiu, după ce-am văzut în amicale, dar şi ştiindu-l ca pe unul care îşi asumă riscurile postului. Alegerea normală asta ar trebui să fie.

De la Mediaş, mi-aş face griji în primul rând din cauza lui Pustai. Chiar dacă ar greşi şi s-ar vedea surprins în startul meciului, ne putem aştepta la mutări din mers din partea lui. Este un tactician prin excelenţă şi este esenţial ca fiecare şansă avută s-o folosim la maximum. Şansa noastră este – aşa cum am spus – că, din punctul de vedere al lotului, Gazul stă rău, e mai slab momentan decât Tg. Mureşul. Romgazul deocamdată nu mai vizează cupe europene ci doar un loc călduţ, precum cel al Gloriei Bistriţa de odinioară – se simte mâna lui Horoba. Eu nu cred în zvonurile cu indisponibilitatea lui Bawab, cel mai preţios fotbalist al Mediaşului. Acela ar fi singurul care ar fi pericol iminent, Bratu fiind doar o relicvă a fotbalistului de odinioară. Pârvulescu le era de aur, Eric la fel. Fără ei suntem mult mai liniştiţi. Atenţie şi la Pleşca, cel care, dacă vă amintiţi startul de sezon, le putea câştiga singur meciuri. Totul ţine de forma jucătorilor şi, ghinionist cum îl ştiu pe Pustai, va fi trădat de măcar unul dintre titulari.

Pronosticul meu? Greu de dat! Mă ştiţi ca pesimist, speranţele mele sunt scumpe la vedere. Aş merge pe un X fiindcă nu mă aştept să ni se potrivească perfect zarurile, mă aştept ca măcar unul dintre acei mulţi „dacă” să nu funcţioneze în favoarea noastră. Totuşi, de-o fi să nu fie egal, atunci dintre o victorie a Mediaşului şi una a noastră, mai probabilă e cea din urmă. Victoria ar fi un pas enorm pentru noi, fiindcă este o etapă decisivă, cum puţine sunt. Dinamo joacă la Pandurii şi este posibil să lase 2 sau chiar 3 puncte. În mod sigur, nu văd şi Dinamo şi CFR-ul câştigând amândouă în această etapă, deci este foarte probabil ca diferenţa fragilă de un punct să sufere schimbări. Ar fi momentul ideal să trecem noi în faţă. Am avea încă vreo câteva partide mai facile, poate am putea să ne menţinem pe prima poziţie. Este ESENŢIAL ca la momentul derby-ului Dinamo – CFR noi să fim în faţa lor, să putem fi mulţumiţi şi cu un egal (fiindcă suntem specialişti în egaluri, în partidele importante).

Până atunci, primul pas e cel mai important şi cel mai greu. Iar primul pas ar trebui să însemne o victorie istorică împotriva Mediaşului, cea pe care, se spune, n-am mai bătut-o în deplasare de vreo şapte decenii. Ce ţi-e şi cu statisticile astea! Nu vorbesc nimic despre sezonul trecut şi despre acel 3-2 cât se poate de amical şi de binevoitor din partea noastră, meciul pe care, dacă ne străduiam, îl puteam câştiga şi, cine ştie, prindeam noi locul de Europa League. A fost lene, dezinteres, prietenie ardelenească?… Cu megieşii e bine să te ai bine, să te ajuţi la nevoie. Dacă nu cu ei, atunci cu cine? Dar hai să adăugăm şi momentul ăla pe factură şi este clar că avem o datorie sporită anul acesta! Scadenţa? AZI!

Autor: Albusibiu