De la galben-albastru la alb-vișiniu


text primit de la TGV Cluj, fan al CFR-ului din Satu Mare:
***
Motto: „Tu nu M-ai fi căutat dacă nu M-ai fi găsit deja.”  
                                                     Blaise Pascal
Cu siguranță că aș fi ipocrit dacă aș zice precum unii ultrași de pe stadion – se știu ei care – că îmi iubesc echipa, în speță C.F.R. Cluj, mai mult decât pe propria-mi mamă care m-a adus pe lume, sau decât pe soția ori copiii mei. Aș minți deasemenea și dacă aș spune că: ,,Am purtat de când mă știu alb și vișiniu”, după cum zice cântecul tribunei noastre. Nu pot să afirm nimic din toate astea, cu toate că aștept cu multă nerăbdare orice meci al ceferiștilor, fie el chiar și amical, și mă perpelesc destul în fața televizorului sau uneori chiar pe stadion. Ca sătmărean, mânat și de patriotismul local, pot să afirm cu tărie, fără teama de a greși, că am iubit de mic și iubesc și acum culorile galben și albastru ale Olimpiei, echipa mea de suflet la care am și jucat o vreme, pe la 14-15 ani, și de la meciurile căreia eram nelipsit cândva. E drept că ținând cu o echipă mică, nu aveam parte decât de bucurii mărunte – pentru unii – de victorii de etapă, de urcușuri în clasament, sau de sporadice promovări în eșaloanele superioare: din C în B, ori din B în A (o singură dată, pe vremea lui M. Tudor, Sg. Radu și Roșoagă).

Mă voi lăuda însă cu altceva: cu faptul că n-am fost niciodată nici ”spartan” și nici ”războinic”, nici ”câine roșu”, nici ”oaie roș-albastră” și că n-am așteptat niciodată cu sufletul la gură ”derby-ul sovietic”, Steaua-Dinamo. Doar la meciurile lor din cupele europene le țineam pumnii strânși (pentru că, socotesc eu, înainte de a fi suporter al vreunei echipe, suntem datori să fim români), însă atunci când îi primeam la Satu-Mare nu-i înțelegeam pe acei suporteri sătmăreni care se bucurau la reușitele lor. Așadar la nivel mai înalt n-am avut niciodată vreo favorită, doar sforțări de a simpatiza cu Rapidul – echipă prigonită în comunism precum mai toate celelalte – însă se vede că dragoste cu sila nu se poate și din acest motiv pentru mine fotbalul la nivel de club era destul de anost. Meciurile din cupele europene – singurele care contau pentru mine – erau mult prea puține și cel mai adesea dezamăgitoare. Tocmai de aceea eram într-o permanentă căutare a unei echipe mari de la noi, echipă cu care să pot ține. Iar când a apărut C.F.R.-ul în prim planul fotbalului românesc am știut că am găsit ”ADEVĂRATA IUBIRE”. Azi, privind lucrurile retrospectiv, îmi dau seama că practic am fost predestinat la aceasta dragoste alb-vișinie, deoarece drumurile Olimpiei cu cele ale C.F.R.-ului s-au tot intersectat peste ani, din păcate până acum doar prin eșaloanele inferioare ale fotbalului de la noi.

PRIMA ÎNTÂLNIRE CU C.F.R.
Fiind copil, împreună cu fratele meu – azi C.F.R.-ist și el – dar și cu destui alți prieteni de la bloc, băteam zi de zi mingea în fața blocului nostru, pe caniculă, pe ploaie sau ninsoare. Într-o zi, ,,nenea Nicu”, vecinul de la 3, văzându-ne că de mici ,,mâncam fotbal pe pâine”, ne-a luat pe amândoi la meci la Olimpia. Asta se întâmpla în sezonul de B 1991-92, când aveam cam 11 ani și eram deosebit de nerăbdători să ne vedem prima oară pe stadion. În mașină, în drum spre stadion, am aflat că Olimpia avea și în acel an oarece aspirații la promovare, după ce cu un an înainte ratase promovarea aproape la mustață în dauna lui A.S.A. Tg. Mureș, echipă pe care o învinsesem la Satu Mare cu 4-0, într-un meci televizat (La noi jucau pe atunci : Rittli, T.Csik, Ilea sau Gerstenmajer, iar la ei Ov.Maier, Cioloboc și alții). Cu astfel de povești ne îndreptam spre stadion pentru a ne duela cu C.F.R.Cluj, echipă nou-promovată pe atunci în B, pe care trebuia neaparat să o învingem ca să mai putem emite pretenții la promovare.
Am ajuns la stadion, unul destul de încăpător chiar și pentru Divizia A (18.000 de locuri, multe dintre ele ocupate). Pe o ploaie mocănească, ne-am așezat la locurile noastre, aproape de tribuna oficială, tocmai când echipele ieșeau la încălzire: Olimpia în galben, iar C.F.R.-ul în violet, precum Poli. De la noi plecaseră deja înspre alte zări: Rittli – la ,,U” Cluj sau la Inter Sibiu, Albule? T.Csik la Poli, Ilea la Gloria și Gerstenmajer la Dinamo, unde a ajuns golgeterul Diviziei A și de unde s-a transferat apoi în Elveția, la Grasshoppers. Dar tot îi mai aveam pe: Didi Prodan (foarte tânăr pe atunci), Erdei, Paul Levente (coordonatorul nostru de joc și vedeta echipei), Paul Mihai (un fundaș scund, dar tehnic și cu simț extraordinar de anticipație – un fel de Mircea Rednic sau Maftei de azi – viitorul meu idol și model ca fotbalist), Estinca (jucase la Rapid), Boje (jucătorul care oricât noroi era, totuși nu se murdărea niciodată!), Teger ori Borhidan (viitorul căpitan al lui F.C. Maramureș în prima divizie). La C.F.R. antrenor era (cred) Dr. C-tin Rădulescu, iar in atac primul nume ce ,,mi-a sarit în ochi” a fost cel al lui V.Iepure. Dintre toți jucătorii C.F.R.-ului se distingea însă Ilie Lazăr, născut în aceeași zi cu mine, fotbalist cu o istorie cu totul și cu totul specială (căutați-o neapărat!), despre care discutau toți oamenii din tribunele stadionului nostru. (I.Lazăr s-a apucat de fotbal la 24 de ani și în două sezoane jumate jucate la C.F.R. a înscris 75 de goluri – sunt multe și să le numeri, dar să le și înscrii! – 20 în returul diviziei D, la Steaua C.F.R. Cluj, 25 în divizia C, în sezonul promovării C.F.R.-ului în B, 30 de goluri în acel sezon 1991-92 despre care vorbesc eu, sezon după care a fost transferat de ,,tata Jean” la Gloria, echipă pentru care a înscris peste 50 de goluri în prima ligă, dar și un gol antologic în Cupa UEFA, contra Fiorentinei lui Rui Costa , Batistuta și Amoruso). Revenind la meci, țin minte că a fost unul echilibrat, totuși cu o dominare teritorială a Olimpiei, pe fondul deschiderii scorului de către C.F.R. (gol Iepure sau I.Lazăr, parcă). Oli a egalat și chiar a preluat conducerea pe tabelă. În prelungirile meciului C.F.R.-ul a avut un corner, pe care toți îl așteptam cu sufletul la gură, corner pe care Clujul a reușit să-l fructifice prin același Ilie Lazăr, scoțând un egal nesperat de la Satu Mare. Am plecat de la meci cam plouați și la propriu și la figurat, pierzând atunci practic orice șansă de a mai promova în A în acel an.

A DOUA ÎNTÂLNIRE CU C.F.R.
În acel sezon, galben-albaștrii mei au terminat pe locul 9, iar C.F.R. pe 7, la egalitate de puncte, dar la multe puncte distanță de liderul seriei, U Cluj. În sezonul următor, fiind și depunctată, Olimpia a căzut în C, pentru prima dată de la promovarea în B din 1970, de la acea generație de excepție a lui G.Both, Keizer, Feher sau Bigan. După un prim sezon dezamăgitor de C, Oli a izbutit în al 2-lea an să prindă locul secund (cel de baraj), după o luptă grea cu Minaur Zlatna (locul 1) și CIL Sighet (locul 3). Olimpia îi mai avea pe Paul Levente și pe Paul Mihai, iar spre finalul sezonului a jucat un meci decisiv la Satu Mare cu echipa din Sighetu Marmației, meci de divizia C disputat cu tribunele arhipline, cu 18.000 de suporteri ce își încurajau echipa favorită, semn că la Satu Mare fotbalul e foarte îndrăgit, iar Olimpia adulată. Am câștigat acel meci cu 1-0 (gol Bencze în min.9), dar vedetele noastre Paul Levente și Paul Mihai au fost eliminate încă din prima repriză, fiind astfel nevoiți să ne apărăm tot restul meciului pentru a prinde barajul.
Meciul de baraj s-a disputat la Bistrița și le punea față în față pe Olimpia și pe… C.F.R. Cluj, echipă din care făceau parte Coroian, Dulca, Cârlan sau Alin Minteuan, dar și alți jucători valoroși de care auzeam sâmbată de sâmbată la emisiunea ,,Fotbal minut cu minut” de la Radio Cluj (echipă care n-a reușit totuși să evite locul 16, de baraj, asta spre surprinderea tuturor oamenilor de fotbal de atunci!). La meciul de baraj de la Bistrița n-am reușit să ajung din păcate, ceea ce nu m-a oprit însă să-l ascult cu sufletul la gură la același post de radio. Din câte îmi mai amintesc, C.F.R.-ul a fost echipa care a dominat meciul și care a ratat ocaziile cele mai mari de joc, partida încheindu-se însă cu scor alb chiar și după cele 2 reprize suplimentare de prelungiri. La penalty-uri Olimpia a învins cu 4-1, promovând în B după 2 ani de exil și trimițând C.F.R.-ul în C.

ULTIMA ÎNTÂLNIRE CU MAREA IUBIRE
Preț de mai mulți ani Olimpia s-a zbătut iar pe la mijlocul clasamentului în B, reușind și o promovare în A, dar retrogradând imediat, la braț cu U Cluj, iar C.F.R-ul s-a afundat tot mai mult în anonimat, fiind la un moment dat chiar în pragul desființării. Până într-o zi, în care un Om, pe care îl știm cu toții, a venit lângă această echipă, revitalizând-o și aducând-o din nou la viață.
Dar zeul fotbalului a hotărât ca destinele CFR-ului și ale Olimpiei celei atât de dragi mie, să se intersecteze din nou în primăvara anului 2004, atunci când CFR Cluj, Olimpia, dar și Jiul Petroșani luptau în 3 pentru promovare. De dataasta am mers la meci cu logodnica mea de atunci – acum soție – știind că vom da piept cu o echipă extrem de bună, care în acel retur avusese un parcurs perfect, cred că fără vreo sincopă, iar meciul se juca cu 3 etape înainte de finish, ceea ce cred eu că spune multe. CFR-ul se prezenta la Satu Mare cu o echipă tixită de vedete: ,,Caniggia” Anca, Oncică, Pâglișan, Goia, Toma sau Bozdog (cel transferat în inter-sezon chiar de la noi), iar Olimpia se baza în atac pe Robert ,,Rooney” Roszel, ulterior ,,frânar” și el.
Spre dezamăgirea sătmărenilor din tribună, meciul nu prea a avut istoric, Clujul câștigând fără drept de apel și păstrând șanse reale de promovare, punându-și multe speranțe pentru ultima etapă în Neluțu Sabău și al său pe atunci Gaz Metan Media, că va încurca Jiul (ceea ce de altfel s-a și întâmplat după cum știm desigur cu toții). CFR-ul a promovat în A după aproape 30 de ani, Jiul a rămas în B, iar Olimpia a înregistrat din acel moment un mare recul, la scurt timp căzând iar în C, iar apoi chiar în județeană. Începând din acea zi de 25 mai 2004, poate nefiresc pentru unii, am început să îndrăgesc echipa CFR CLUJ, cu toate că practic mi-a îngropat echipa de suflet, Olimpia, cea atât de dragă mie. Am constatat cu obiectivitate că am avut în față un adversar cu adevărat redutabil, cu toate că nici noi nu aveam echipă de lepădat. Prevesteam încă de atunci că echipa lui Paszkany va face față cu brio în prima divizie, iar așteptările mele, ca de altfel ale tuturor C.F.R.-iștilor, mi s-au confirmat pe deplin. Acum știm cu toții – C.F.R.-iști sau nu – că ,,frânarii” se pregătesc pentru cel de-al 3-lea titlu din istorie, căci doar e anul nostru par, al alb-vișiniilor C.F.R.-iști.
Ce mai sper eu? Ca anul curent să fie și al galben-albaștrilor aflați în C momentan tot pe locul 2, la 2 puncte de Corona Brașov (Metrom, ICIM sau Tractorul de dinainte? Aștept răspunsul brașovenilor… frânari). Cred că merită și orașul meu măcar o echipă de B, deoarece are o echipă tânără și promițătoare și scoate permanent jucători valoroși. Chiar și în anii aceștia de total anonimat ai Olimpiei, Sătmarul a scos fotbaliști buni pentru Liga 1 (dacă prin absurd ar reveni acasă, cred că ne-am putea menține chiar și în prima divizie). Iată un prim 11 sută la sută galben-albastru: Ștețca (ex Gaz Metan) – Oros (Rapid), Gardoș (Steaua), Lungu (Sportul), Raul Crișan (Dinamo) – Sg.Suciu (AC Torino), Bikfalvi (Steaua), Bumba (FCM Tg.Mureș – sătmărean prin adopție; a făcut primii pași în fotbal sub bagheta lui Paul Mihai), Sălăgeanu (Oțelul) – Brata (Pandurii) – Petcuț (Poli).
Închei aici cu speranța că peste 2 ani, când va fi din nou anul CFR-ului, să avem o altă întâlnire OLI-CFR, de astă dată în Liga 1. În ultima etapă, disputată la Satu Mare, frânarii clujeni să fie deja campioni – pentru a 4-a sau a 5-a oară – iar Oli să se salveze de la retrogradare, spre bucuria atât a galben-albaștrilor cât și a alb-vișiniilor ardeleni, și spre dubla mea bucurie.        
Haide, haide, OLI Satu-Mare!!!

Forța, forța, CFR!!!

Autor: TGV Cluj

0 comments

  1. Sunt fani vechi ai CFR care-si amintesc cu placere de un fenomen Ilie Lazar si de fenomenalul antrenor fara noroc Dr Constantin Radulescu, e bine de stiut ca erau cunoscuti la Satu-Mare. Olimpia mi s-a parut mereu o echipa productiva, motiv pentru care nu i-am inteles disparitia. Chiar si acum sunt cativa satmareni la juniorii CFR. cel mai titrat fiind C.Ene, un fundas interesant. Astea-s idei ce mi-au trecut fugitiv prin cap dupa lectura, dar de fapt am vrut sa spun MI-A PLACUT.

    Apreciază

  2. Intamplator sau nu ,prietene, si eu am avut acelesi sentimente ca si tine,din mai multe motive,numai ca in sens invers; fiind CFR-ist din vremuri ancestrale, am fost un mare suporter al „Olimpiei Satu -Mare” … Chiar si vice-presdintele nostru,Sandu Matei,a jucat o perioada la Olimpia,impreuna cu Kaiser,Both,Goia,Naom. De fapt ,motivul principal este „atasamentul” meu pentru fotbalul nord-transilvanean: CFR,U,Olimpia,Bihor,Baia-Mare,Zalau,Simleu,Cavnic,Bistrita,…..Dar ,ce sa-i faci, noi nu eram considerati romani…Eu iti mutumesc pentru momentele de placere avute dupa lecturarea articolului tau… Hai CFR, hai U, hai Olimpia !!!!!

    Apreciază

    • Multumesc mult de aprecieri draga Valentin-Romulus . Si eu sunt in general un simpatizant al fotbalului transilvanean , FC Maramures,- unde am si facut scoala- Alba Iulia, UTA sau FC Bihor fiind doar cateva dintre favoritele mele. Personal ii apreciez f mult pe suporterii englezi care tin si isi incurajeaza echipa oraselului lor, asta indiferent ce echipa mare ii viziteaza.E un semn clar ca la ei e foarte pregnant patriotismul local . La noi turma tine asa cum a fost indoctrinata, cu Steaua sau eventual Dinamo, echipe care personal consider ca inca de la infiintare si-au construit viitorul ”calcand peste cadavre”, adica distrugand alte echipe care le stateau in cale. Dealtfel fiecare dintre cele pomenite mai sus, au pe constiinta cate doua victime: Dinamo pe Ciocanul si Unirea Tricolor, iar Steaua pe Carmen Bucuresti si dupa cativa ani pe C-lung Moldovenesc.

      Apreciază

  3. Am ascultat și eu la radio meciul lui CFR de la Satu Mare, din anul promovării. Un prieten clujean foarte bun, ”măritat” la Satu Mare, U-ist (!), a fost în tribună, din patriotism local (clujean). Am mai povestit și în alte locuri cum a trăit el meciul, așa că rog să fiu scuzat dacă mă repet pentru unii. Cică era în plină tribună sătmăreană. Și dă CFR gol. La care clujeanul nostru sare de pe bancă și se trezește strigând ”Goool!” Toți cei din jur îl privesc brusc și expresiv ca pe un spion rus la Disneyland. Când vede în ochii colegilor de tribună ce sentimente le-a stârnit, amicul meu încearcă s-o dreagă: ”Gol… Mă, ce gol ne-au dat ăștia!…”🙂
    TGV Cluj, fain nick-name și fain că ne-ai povestit și nouă amintiri din tribuna ta! Numai bine!

    Apreciază

  4. Emotionant articol. Mi-a trezit o multime de amintiri. O mica observatie. Ilie Lazar a fost junior la CFR intr-o echipa intr-o echipa din care s-au mai afirmat mai tarziu Costica Olariu si Orosz si in care eu eram capitanul. Acea echipa a castigat titlul national la juniori republicani in 1984 intr-un turneu disputat la Campina. Ilie Lazar a terminat junioratul, a facut o pauza de fotbal, timp in care cred ca a muncit la uzina 16 Februarie. A gasit un sustinator in antrenorul Nae Chisu care l-a ajutat si promovat.

    Apreciază

    • Gabi, prietene, dacă tot ți-a trezit textul lui TGV Cluj atâtea amintiri, nu-i păcat să le lași să meargă din nou la hibernare?🙂 Am fi onorați și ne-ar face plăcere să ne povestești și nouă măcar câte ceva despre CFR-ul tău, mai ales că e văzut din miezul său. Turneul din 1984 e chiar o poveste de succes, iar dacă e spusă de cel care a purtat banderola, e bine venită. Te așteptăm oricând și te putem sprijini dacă simți nevoia pentru redactarea/editarea textelor, deși nu pare să fie cazul. Dacă găsești prin albume și ceva material fotografic, ar fi excelent. E păcat ca istoria CFR-ului (în imagini) să se piardă. În afară de site-ul oficial al clubului și de cel al KVSC, nu prea mai dai pe internet de CFR-ul ”original” și e păcat. Numai bine!

      Apreciază

    • Mii de felicitari capitane pt performanta voastra (acum si a noastra) din ’84 !!! Te asteptam desigur cu totii cu un articol legat de ac insemnata reusita clujeana, iar eu personal m-as bucura enorm daca din acele randuri as afla mai multe lucruri legate si de intreaga ta cariera de fotbalist.

      Apreciază

  5. Intotdeauna cade bine unui fan al fotbalului cate o povestioara ca si aceasta. Felicitari! Doua mici precizari, nesemnificative, daca-mi permiti. Olimpia a promovat in B la sfarsitul campionatului 1968-69( m-a si enervat lucrul acesta😀 , favoritii mei au terminat doar pe trei, Careiul a fost pe doi), fara Keizer si Bigan, acestia punand umarul la promovarea in A, in 1974. A doua observatie, CFR-ul a revenit in A dupa o pauza de “doar” 28 de ani si nu dupa mai bine de 30 de ani🙂

    Apreciază

    • In primul rand draga Caneto, desigur ca iti permit sa ma completezi mai ales ca aici chiar era cazul. Legat de promovarea Olimpiei in B, anul e intr-adevar 1969 si nu ’70 asa cum am scris eu. Totusi eu faceam referire la anii ’70 -cei de maxima glorie ai Olimpiei-mai mult la modul general, desi recunosc nu asta s-a inteles din textul meu. Privind lucrurile in acelasi context mai precizez acum ca jucatorii careieni au ajuns la Olimpia dupa promovarea in B, pe scheletul fostilor jucatori ai Victoriei reusindu-se si promovarile in A. Dealtfel Careiul mai mereu a scos jucatori valorosi unul dintre ei fiind fostul portar al nationalei noastre Silviu Lung transferat de la Victoria direct la Univ. Craiova. Cat despre calculul meu legat de perioada anilor de matineu ai CFR-ului, sub 30 nu peste 30 asa cum am afirmat in text, se vede ca eu la orele de mate din generala cam faceam avioane, asta e singura mea explicatie. Din randurile tale am dedus insa un lucru important pt mine, anume ca esti din oraselul clujean in care se unesc cele doua Somesuri, sau cel putin” favoritii tai” din trecut sunt de acolo. (Recunoaste, la geogra stau mai bine decat la mate). Din acest orasel …Dej, sunt de loc cei mai buni 2 prieteni ai mei, unul” popa” langa Dej, iar celalalt ”politai” la Academia Horatiu Muresanu din Cluj. Daca tot vorbeam despre promovarile si retrogradarile Olimpiei, de Unirea Dej se leaga ultima retrogradare in C atunci cand si Oli si Unirea au cazut impreuna in 2006. Atunci, pe finalul sezonului la voi acasa Dejul, cu Deac pe atunci in prim plan a invins cu toate cu nu mai avea nici o sansa de a ramane in B, partida la care am asistat si eu live. Forza CFR , Oli ,Unirea !!!

      Apreciază

  6. Multumim pentru articol, „o fost fain”, imi plac astfel de remember-uri. Daca mai sunt si altii cu astfel de intamplari, le citesc cu mare drag. hai cfr 😀😛

    Apreciază

  7. Multe multumiri celor care ati avut rabdarea de a citi, comenta si completa articolul meu. Va marturisesc acum, ca am avut destule retineri pana m-am hotarat sa trimit ac randuri aici la Tribuna. Retineri, pt ca stiu ca acest misto site e in principiu unul al ceferistilor clujeni si nu al sustinatorilor Olimpiei, echipa la care am facut atatea trimiteri in textul meu. Pana la urma ”am indraznit” sa-l public mergand pe urmatoarea presupunere a mea cred destul de intemeiata. In general suporterii CFR-ului sunt nu numai clujeni ci, cam de prin tot Ardealul. Prin urmare, aproape fiecare dintre noi ”tribunistii”, in afara CFR-ului mai indragim si alta echipa, cea a orasului nostru, caci in momentul in care ne-am indragostit fiecare dintre noi de fotbal -poate acum 20-30 de ani- CFR Cluj nu avea anvergura unei echipe de care sa te indragostesti de la 200 sau 300 de km distanta. Deci pe langa CFR-ul clujean unii dintre noi mai simpatizam fie cu Olimpia SM, fie cu Vointa Sibiu, Unirea Alba Iulia, UTA, FC Bihor sau oricare alta echipa ardeleana. Mergand pe aceasta idee,m-am hotarat pana la urma sa trimit articolul meu aici la Tribuna CFR, tratand ”in oglinda”parcursul Olimpiei si al CFR-ului din ultimele doua decenii, desigur cu momentele lor de intersectare asa cum le-am vazut eu pe atunci, mizand pe intelegerea voastra. Daca am gresit sau nu ramane la latitudinea fiecaruia dintre voi.

    Apreciază

    • Ceea ce spui despre fanii CFR din intregul Ardeal poate fi samburele reusitei in lupta cu presa aservita. Cu cat ne adunam mai multi aici(Tribuna CFR), cu cat fiecare dintre noi reueste sa mai atraga si alti adepti din anturajul propriu, cu atat mai eficienti putem fi in lupta cu presa aservita. In aceasta lupta multimea conteaza. Ce ar fi sa se implineasca (acum utopica) speranta ca Tribuna CFR are mai multe accesari zilnice decat GSP, eu cred ca am putea…

      Apreciază

      • Ca raspuns la ceea ce mi-ai scris, iti voi aduce versurile unui alt prigonit, la fel ca echipa noastra draga, Radu Gyr, poetul inchisorilor comuniste:” Infrant nu esti atunci cand sangeri si cand ochii in lacrimi ti-s,// Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis.” Asadar nu avem voie nicidecum sa abandonam lupta cu” presa aservita”,ci trebuie sa luptam din rasputeri cu miticii care nu ne suporta pt un singur motiv: ca le luam mai toate trofeele puse in joc. Nu renuntam deci la visul nostru de a avea si pe viitor o echipa mare la Cluj, pt ca mai stim cu totii ca:”Singura conditie pt ca raul sa infloreasca in lume, e ca oamenii buni sa nu faca nimic”.La treaba deci cu mult curaj!!!!

        Apreciază

        • Ar fi bine sa nu repetam soarta lui Radu Gyr, ci sa reusim sa contracaram asaltul, pentru ca anul acesta e un asalt. Probabil, daca anul asta le luam titlul, scapam de-o comunista si … nu se stie niciodata, poate ne scapa justitia la anul de cealalta comunista notorie (cred ca s-ar incheia pana atunci si recursurile la valiza). Sunt toate sansele sa scrie pe fiecare in parte FALIMENT. Noi insa avem nevoie de-o imagine corecta si e obligatoriu sa facem ceva pentru asta. Alminteri vom prelua tot ce poate fi negativ pe imaginea clubului.

          Apreciază

  8. Pe rand, multe echipe transilvanene au fost campioane si/sau au avut gloria lor: multiplele campioane nationale din anii 1918- 1948 -Chinezul (tot o echipa feroviara), Ripensia , ambele din Timisoara, ITA si mai apoi UTA Arad- campioana de 6 ori, chiar si in anii de sub comunism, CAO Oradea- campioana in 1948, apoi echipe foarte bune dar barate spre performanta de catre comunisti:- Olimpia – CFR(!) Satu Mare, FC Baia Mare- perioada Mateianu, ASA Tg Mures -perioada T.Bone(cu Hajnal, Boloni, Varodi, Muresan, Caniaro – ce echipa!!).
    Toate aceste bijuterii au trebuit sa se plece in fata fotbalului matrasit la Bucuresti, dupa infiintarea echipelor comuniste de tip Steaua, Dinamo, la inceput, continuand apoi cu Dinamo-Victoria, Oltul Scornicesti si terminand cu satelitii Dinamo Bacau, Dinamo Pitesti, chiar Olimpia-Dinamo Satu Mare, respectiv echipe militare afiliate Stelei – Buzau, Mizil, Targoviste, ASA Tg Mures (dupa plecarea generatiei de aur).
    Un alt comportament al fotbalului comunist a fost acela de a rapi sub forma de incorporare obligatorie in armata sau militie a celor mai buni jucatori din Ardeal si nu numai.
    De retinut ca in echipa Stelei castigatoare si apoi finalista a Cupei Campionilor, au fost: Duckadam -UTA, Silviu Lung – Simleul Silvaniei(daca nu ma insel) Iovan- CSM Resita, Belodedici-Caransebes, Weisenbacher, L.Balan-FC Baia Mare, ”Ocsi” Balint – Hebe Sangiorz Bai Bistrita, Lacatus -Steagu Rosu Brasov, Boloni-ASA, poate si altii de care nu-mi amintesc acum.
    Poate ca de aia tin acum cu CFR, pt ca da o sansa jucatorilor din Transilvania sa se remarce, mai ales in competitie cu jucatori din campionate celebre.
    POate ca n-ar fi lipsit de interes sa redenumim echipa in” CFR TRANSILVANIA” Cluj.

    Apreciază

    • Interesanta propunerea ta legata de un posibil nume al alb-visiniilor nostri. Legat de S Lung viitorul portar al Stelei si al NATIONALEI, e nascut in satul Sanmiclaus com. Moftin jud SM, de unde sunt si bunicii lui Didi Prodan . Lung a ajuns la Craiova de la Victoria Carei, dar nu a prins finala cu Barca din ’86 , ci doar pe cea cu A.C.Milan din ’89.

      Apreciază

  9. tgv cluj,frumoase versurile lui Radu Gyr,poet pe care nu am avut ocazia să-l citesc,ştiu despre el doar din „Memoriile lui Bartolomeu”care erau „colegi” de suferinta in inchisorile comuniste.Fotbalului pe plan local i s-a adus un mare prejudiciu prin „confiscarea” valorilor lui la cele două echipe bucureştene,chiar dacă pe plan european s-au făcut performante.Presa de buc.regretă si acum acea strategie dictatorială.Legat de redenumirea echipei,un lucru interesant,dar nu cred că lucrul ăsta va aduce mai multi suporteri echipei(dacă la asta v-ati gandit),atata timp cat indoctrinarea comunista continuă si va continuă să-şi facă simţită prezenţa.Aici mă refer la faptul că unii suporteri (şi nu sunt puţini),in loc să-şi susţină echipa locală,ei vin la stadion şi susţin pe steua sau dinamo chiar in meciul direct pe care echipa oraşului lor il au cu una din cele două echipe,deşi ei nu mai au nici o legătură cu acestea,dimpotrivă conducătorii lor sunt mafioti şi aduc numai scandaluri şi mizerii in fotbalul romanesc.Asta am văzut la un meci pe care Gloria Bistriţa l-a avut cu steaua in urma cu vre-o 3-4 ani, dar sunt convins că asta se intamplă mai peste tot in Transilvaia(nu mă mir de Moldova că acolo e de inţeles).Mă bucur că suntem fanii unei echipe puternice care poate face faţă tuturor presiunilor,deşi văd că in ultimul timp sunt aşa cum nu cred că au mai fost.HAI CFR .

    Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s