Socoteala din Antalya nu se potriveşte cu cea din FCM Târg. E mai bună! [CFR Cluj – FCM Târgu Mureș 1-0]

Revenire la fotbalul serios, chiar oficial, la parfumul gazonului ud, la aerul rece şi la „Forza, Forza CFR!”, în lumina ce inundă toată Gruia. Condimentele începutului din 2012? Aşteptări înmuiate în incertitudini, dor de CFR „manifestat” prin prezenţa lumii bune dar şi printr-o colosală majoritate a … scaunelor goale vişinii, o primăvară pătată cu zăpada, cea care deţinea monopolul într-un sector al peluzei, o galerie oficială şi una „privată”, fiindcă, buni creştini cum suntem este necesar ca şi „religia CFR” a trebuit să aibă schismă… Eu altfel îmi doream acest moment (căci de închipuit nu mai îndrăznesc să prevestesc nimic). Viceliderul României, CFR, manifesta la reluarea campionatului o îngrijorătoare lipsă de motivaţie, din toate părţile posibile: suporteri, conducerea clubului (investiţii) şi fenomen fotbalistic românesc, cu ale sale perspective tot mai minuscule. Iar singura speranţă este ca, în tot acest pahar cu apă cât se poate de plată, presa şi a sa campanie feroce declanşată acum fără nicio grijă deontologică faţă de vreun „Club Român de Presă” să izbutească a ne înrăi, să ne trezească orgoliile; efectele secundare ale mass-media s-ar putea sa devină efectele principale ale ceferismului.

Peste o astfel de seară de GreşeALĂ se suprapuneau şi aşteptările mele cât se poate de sumbre. CFR-ul nu jucase mai nimic în amicale, părea că pierduse şi orbecăiala către gol din toamnă şi, acum, adversarii păreau disperaţi şi obligaţi de fondurile portocalii de la Primăria Tg. Mureş a nu se afunda mai tare în zona retrogradării, în spatele unor echipe mult mai smerite financiar, cum ar fi, de pildă, „pitoreasca” echipă concetăţeană mie. O echipă ce şi-l permite pe Sepsi, măcar sub acest aspect ar fi trebuit să ne îngrijoreze, ar fi trebuit să fie mult peste ultimele 4 echipe de nivel de ligă inferioară bătute de noi în amicale.

Ce-a ieşit până la urmă – o spun direct: o nesperată surpriză plăcută, cel puţin din punctul meu de vedere! Da, nu uit că analizez un 1-0 cu o echipă din zona retrogradării, dar să punem cap la cap circumstanţele, să judecăm dincolo de tabelă, clasament, să luăm ceea ce ochii noştri au văzut şi, cred că vom avea suficiente motive favorabile CFR-ului. Vorbim, totuşi despre 2 meciuri în unul singur: unul în egalitate numerică şi unul, complet diferit sub raţiuni tactice, pragmatice, din minutul 46 încolo, de la eliminarea lui Gabi Mureşan. De aceea, vreau să las deoparte în mare măsură aspectul jocului din a doua repriză, o situaţie de conjunctură (cum, desigur, vor mai fi) dar, în primul rând să mă refer la situaţia în echilibru stabil al factorilor. CFR-ul din prima repriză chiar merită aplaudat. A redescoperit posesia prelungită, iar asta e un mare câştig! A făcut asta prin diversificarea amplă a ideilor de joc (nu doar pasă între fundaşi şi înapoi la Beto, nu doar pasă pe flanc) dar, mai ales, a făcut asta prin forma bună a celor 2 jucători principali de creaţie: Bastos şi, mai cu seamă, Rui Pedro, micul meu pariu pentru acest retur (deci, vă rog, nu vă aşteptaţi să fiu foarte obiectiv în privinţa lui). Sigur, nu a plouat cu ocazii; sigur, golul a venit dintr-o fază fixă, dar am redescoperit în jocul nostru ceva ce îl credeam pierdut: ruperea de ritm. Atât driblingurile celor doi jucători deja menţionaţi, dar mai ales combinaţiile de un-doi la care au mai apărut şi Kapetanos sau Mureşan, aduc acea sclipire pe care o aşteptam de atâta timp. S-a intrat de câteva ori cu mingea în careu în zona centrală (cât am aşteptat să văd asta!), s-a tras şi la poartă (din unghiuri cam închise) dar, sunt ferm convins că în aceeaşi manieră de joc repriza a doua ne-ar mai fi adus goluri şi poate un final de meci cu ole-uri, aşa cum a fost în prima etapă cu Astra. Rui Pedro şi Bastos au arătat că dacă se vor sincroniza, dacă vor prinde formă bună şi dacă va veghea din spate asupra lor şi Peralta, atunci îi pot face uitaţi pe De Zerbi, Culio, poate chiar şi pe Trică, pe marii noştri pasatori de fineţe. Urmarea directă a acestui gen de joc, bazat din nou pe sclipirea unor jucători, pe execuţii de fotbal latin, ar fi că nu vom depinde prea mult de aspectul tactic, acolo unde sunt convins că antrenorul nostru are o oarecare inferioritate faţă de tehnicienii ce ni se vor opune. Dacă jocul pe flancuri putea fi lejer contracarat, dacă până şi pressing-ul putea să ne fie dat peste cap doar prin identificarea mâinilor şi ideilor moarte (vezi De Zerbi, spaţiul mare între mijlocaşii centrali, contribuţia 0 a fundaşilor laterali), atunci acest gen de „dans cu mingea” nu poate fi decât imprevizibil prin improvizaţiile la care face apel, funcţie de ritmul fiecărei acţiuni. Cum ar putea contracara? Vor supraaglomera centrul? Sougou atâta ar aştepta! Sunt curios cum va reuşi Pustai să ne citească jocul, fiindcă această diversificare a mijloacelor noastre tactice nu poate decât să ne ajute împotriva Gazului. Ceva însă nu va merge cu ei: schema de la cornere. Markovic este totuşi prea înalt ca să nu fie stăpân pe careu.

Rămâne aşadar speranţa tehnicii individuale, contracarată probabil cu marcaj apropiat, om la om. Dar, la ce mişcări şi ce control al balonului am văzut la Rui Pedro, nu sunt sigur că nu va produce chiar şi aşa faze interesante. De ce sunt atât de entuziasmat de portughez? Gândiţi-vă: în toamnă n-a prins minute de-o repriză, puse cap la cap din mai multe partide. A jucat mai mult pe maidanele C-ului cu CFR II. Acum apare în lot, fix în centru, ca motor al echipei şi, la 23 de ani, joacă astfel. Cât de integrat să fie în lot? Tocmai de asta cred că are posibilităţi mult mai mari de creştere. La un moment dat se va sparge şi „buba ratărilor”, fiindcă e genul care nu se sfieşte să tragă la poartă. Cred că momentan are şi o doză de ghinion, văzută în amicale dar şi în faza din a doua repriză, cu şutul său scot de Kapetanos, nu de portarul advers. Nu a jucat fără greşeală, a mai dat pase aiurea, s-a mai aflat unde nu trebuia în alte momente dar, dacă judecăm circumstanţial: experienţă + vârstă + execuţii de fineţe reuşite + util jocului echipei = revelaţia! Cel mai mult însă aş remarca evoluţia lui din minutul 60 încolo. Pe teren se aflau Bastos şi Rui Pedro, mureşenii schimbaseră cu doi jucători de experienţă, Kiriţă şi Fl. Dan (frumos gestul tribunei să-l aplaude la intrarea în teren) şi preluaseră frâiele jocului, aruncau tot mai multe mingi către careu. Fără Mureşan pe teren şi doar cu Peralta chinuindu-se la un rol de închizător eram sigur că trebuie făcută o schimbare, pentru forţă, urgentă! Şi, iată, apare Vranjes în locul lui Bastos. Eram convins că Rui Pedro va trece pe stânga şi Vranjes va încerca să joace un rol de mijlocaş de la un careu la altul, cu atenţie sporită pe forţă şi pe deposedări. Surpriza (eu îi spun greşeală tactică) a fost că Vranjes a intrat în stânga (deşi îi lipseşte viteza esenţială în situaţia noastră din acel moment, de joc pe contraatac), iar Rui Pedro a fost lăsat în continuare în mijloc. Temându-mă de ceea ce era mai rău l-am urmărit pe portughez mai atent cum se apăra. Din start se vede: nu are habar de joc defensiv. Suplineşte însă foarte bine prin mobilitate, prin prezenţa pe tot terenul. Doar prin aceasta a reuşit câteva deposedări, una extrem de importantă, lângă Maftei. Cum Sougou nu reuşea absolut deloc să facă faza defensivă, Rui Pedro şi-a asumat el acest rol şi a închis excelent şi partea dreaptă alături de Maftei. Pentru faptul că a făcut de toate pe teren, cred, aşadar, că merită titulatura de „omul partidei”. Sigur, ar mai avea de reglat lucrurile de caracter, îşi dă drumul prea uşor, nu e demn, nu e ceferistic ceea ce face, dar oare Culio, De Zerbi (deja enunţaţi) cum picau pe gazon?

Dacă despre Pedro am doar aşteptări de şi mai bine, despre Bastos evit să mă pronunţ. Dacă ar juca exact ca azi i-ar da şansa lui Paszkany să se laude din nou cu ochirea făcută. Totuşi, brazilianul trebuie analizat la pachet, pe 3-4 meciuri, fiindcă are acest obicei, de a aplatiza: o partidă extraordinară e urmată de una dezastruoasă şi media tot nu îi dă bine. Judecându-l însă doar pentru segmentul de ieri, cred că şi-a câştigat biletul pentru încă 2 prezenţe în 11-le de start.

De fapt, un alt lucru foarte plăcut, cu doar câteva excepţii, toţi jucătorii noştri ies pe plus după meciul de ieri, iar asta s-a văzut destul de clar. Faptul că nu am tremurat excesiv (decât de eventualul frig de pe stadion) este opera fundaşilor. Maftei (cam moale la început) şi Cadu au comis câte o greşeală de căciulă, dar măcar Piccolo a fost metronom. Singura scăpare colectivă a apărării, a fost la acea „cea mai mare ocazie a mureşenilor”, şutul lui Astafei după mingea respinsă de Beto. Acolo m-am convins şi eu cât de habarnist este Bogdan Socol în privinţa fotbalului, fiindcă el atribuia greşeala portarului nostru. Ştiţi faza, nu? Ceva în genul celei căreia, acum un an şi câteva luni, Tg. Mureş înscria pentru victoria lor cu 2-1 în Gruia. Puneţi piesele pe tablă, o minge ce vine pe sus şi ar cădea pe linia porţii. Portarul nu are cum să prindă aşa ceva, nu are timp nici să iasă pentru a prinde mingea cât încă e în traiectoria înaltă aşadar singura soluţie este să respingă în lateral, ceea ce Beto şi face, chiar perfect! Că am scăpat fără gol acolo e rolul hazardului, dar greşeala este numai şi numai a fundaşilor care nu au respins mingea înainte să ajungă la poartă.

Terminând acest studiu de caz şi luându-l în echipa fundaşilor şi pe Nicoară (chiar dacă el joacă ceva divergent de Maftei) concluzionez că apărarea pare din nou foarte solidă, asta cu atât mai mult cu cât inchizătorii nu şi-au făcut bine treaba. Nicoară a avut şi el o partidă minunată, spectaculoasă prin intervenţii dar şi cu o scăpare în prima repriză ce, în faţa unui adversar bun putea să ducă la 0-1. Va fi dispută puternică între el şi Camora pentru titularizare. Acum că i s-a terminat etapa de suspendare mă aştept totuşi ca alesul să fie Camora şi asta ar fi drept. Iar românul, cu o evoluţie ca o floare nu se face primăvară. Nicoară va avea şansa să stea pe banca noastră de rezerve româneşti şi să mai prindă echipa atunci când considerentele tactice o cer (el putând fi folosit pe mai multe zone).

Iar tartorul apărarii, Beto, a făcut iarăşi o demonstraţie de exactitate. Dacă ar putea să-şi potolească nervii şi manifestările ce bine ar fi! Ar calma mult mai mult echipa, mult prea vocală, mult prea irascibilă (efectul presiunii pe CFR). Ce mă sperie la el este o execuţie ca cea din minutul 38. Pasă înapoi de la Gabi Mureşan (e drept, sărită) şi, în loc să caute tuşa cât mai rapid, Beto alege să facă preluare şi apoi, din dublă, degajare, în condiţiile în care era deja presat. Asta îmi spune că n-a luat aminte din întâmplările cu U Cluj şi cu Voinţa şi că, e foarte probabil să mai urmeze încă una în curând. E destul să se greşească doar cu un centimetru preluarea şi, la un meci ca cel de ieri, se făcea 1-1.

Oile negre ale partidei de ieri sunt mijlocaşii închizători. La Godemeche situaţia e tot mai clară. Pare un Kivuvu blond, dar mult mai slab în apărare. Prea multe nu sunt de spus despre el din moment ce şi antrenorul şi-a asumat eroarea, schimbându-l cu Peralta în minutul 36. Iar Peralta a potolit total jocul, a făcut reglajele necesare. Al doilea vinovat, este Gabi Mureşan. Mă ştiți poate ca un fan al lui. De data asta însă el este principalul responsabil pentru faptul că vorbim despre acea jumătate de meci în inferioritate numerică. Ce folos că a jucat bine în prima repriză, că s-a văzut că este indispensabil echipei… Tocmai de aia, trebuia să se comporte ca atare: ştia că a luat un galben în prima repriză pentru intrare târzie la minge şi a reuşit performanţa să ia şi al doilea, aparent prea uşor dat, dar fix pentru acelaşi gen de fault. Ar fi prea simplu să închei prezentarea aici, să credem că au fost „defazări” ale atacului pur accidentale. Priviţi de fapt faza în care Mureşan a luat al doilea galben şi analizaţi cele 3 atacuri succesive în doar 30 de secunde.

Pentru oricare dintre acestea risca galben, darămite pentru toate puse laolaltă?! Acum cel mai grav este că va lipsi la Mediaş. Pe cine băgăm în loc? Sare? Celestino? E suficientă tema asta ca să avem dureri de cap până vinerea viitoare.

În atac ar trebui să vorbesc despre Sougou, cel care ieri n-a fost surprins decât de 3 ori în offside. Acum că a plecat Weldon, Sougou a devenit un fel de luptător singuratic într-un joc de echipă. Are o tactică de guerilla şi asta s-a văzut clar atunci când am rămas cu om în minus. Atacantul nostru pleca de unul singur şi când vedea poarta trăgea, indiferent din ce zonă şi cu ce şanse, doar-doar iese ceva. În mod normal, partida de pe Naţional Arena cu Steaua ne-a demonstrat că Sougou poate centra foarte bine pentru atacant dar, din păcate, ieri nu a arătat mai nimic, în afară de schema de la corner, despre a cărei folosire de către CFR cred că au aflat şi eschimoşii. Sougou apare şi el mai des în centru, în formula asta cu mijlocaşi mai activi, s-ar putea întâmpla, din greşeală măcar, ca să nu fie o dată offside şi să iasă gol uşor dar, e nevoie de evoluţie pe ansamblu mai bună din partea lui.

În fine, Kapetanos, s-a înşurubat de un gol, exact ceea ce aveam nevoie de la el. Drept este că în acea fază cu deviere oarecum norocoasă (cam în spate), putea să fie acolo oricine altcineva în locul său, aşa cum a dat de pildă Piccolo gol la Ploieşti, cu Astra. Totuşi, alăturarea Kapetanos-gol ar trebui să ne facă să ciulim urechile. Azi aşa, mâine aşa… Oare reînvine anii de la Steaua?

Despre nebunia momentului, refrenul presei despre CFR şi arbitraj: faza aceea cu cornerul am văzut-o şi noi, din celălalt colţ al stadionului. Mingea a părut atinsă doar de Kapetanos, aşa cum frame-urile de pe video dovedesc că paşii lui Astafei nu erau în preajma mingii, plus, surpriza de pe chipul lui Kapetanos când vede că primeşte mingea. Bun, am primit un corner gratuit. La fel de bine puteam primi un aut. Sunt repuneri de joc. La fel putem spune că în minutul 53, atunci când Nicoară a pătruns în careu şi a tras la poartă s-a văzut clar că mingea a fost atinsă de portarul lor, chiar dacă tot ei au repus de la margine. Dacă asta se vrea, se pare că va trebui să ne legăm de toate… căcărezele. Şi cine dau tonul la aşa ceva? Unii care au jucat fotbal pe maidan: probabil de asta li se şi par cornerele atât de importante, fiindcă ei sigur jucau pe sistemul popular la copii „3 cornere = 1 penalty”.

Voi lăsa o întrebare simplă şi clară pentru toate minţile cu colţuri care papagalicesc:  „CFR-ul a furat!”. Deci, dacă sunt într-adevăr atât de importante cornerele încât să se facă toată această operetă infantilă, de prost gust şi de „prime donne” în playback, atunci, să considerăm de-acum încolo fiecare corner neacordat drept viciere de rezultat? Vedeţi, uite aşa se coboară sportul în hilar, de către unii ce nici măcar nu pot scrie o ştire fotbalistică fără a sparge seminţe.

La faultul lui Subotic la Nicoară am mărturia propriilor ochi. Întâmplător, s-a petrecut pe linia noastră. Se vede clar că Nicoară ia prim-planul, că are viteză mult mai mare şi că urmăritorul său pune o mână pe el. Acolo faultul era clar, singura problemă a fost că s-a fluierat cam târziu, deşi toate privirile din tribună au mers instant pe arbitru, aşteptând fluierul ca pe un element logic al celor ce văzuseră ochii. Dată fiind amplasarea pe teren, probabil ca arbitrul vroia să se consulte cu asistentul, să fie sigur în privinţa deciziei.

Despre Mureşan, nimic de zis şi la el. S-ar putea însă afirma că un arbitru care trage cu tine nu îţi elimină un jucător atâta vreme cât sunt circumstanţe de a masca. Dar ce fac aici?! Disculp un arbitru care e de-abia la început de carieră şi are tot interesul să arate că pilele care l-au propulsat în primul eşalon valoric nu s-au înşelat, nu?

Iar dacă vroia să arbitreze perfect şi cu ajutor pentru CFR totodată sigur vedea faza din minutul 44 în care Ghionea ratează mingea şi îi propteşte lui Sougou un şut în burtă. Apoi tot el are impertinenţa de a comenta la arbitru. A scăpat doar cu galben din partea arbitrului CFR. Să nu vă închipuiţi însă că faza aceea va fi discutată pe vreun post: contravine grav poziţiei oficiale.

Dar, dacă aşa stau lucrurile, atunci măcar avem un orizont de aşteptare: „Încă 20 de greşeli de arbitraj şi luăm campionatul!”.

Autor: Albusibiu