Prin cenușa campionatului…

Nu știu la alții cum a fost…, dar la mine, pe cât de lung, dar plin de nădejdi, a fost „postul” dinaintea reluării campionatului, pe atât de scurtă a fost bucuria celui dintâi “praznic” pe care doream să-l sărbătoresc, odată cu încheierea meciului dintre CFR și FCM Târgu-Mureș. Poate că dacă închideam televizorul și ieșeam de pe net, rămâneam în lumea mea, cu imaginea unei victorii, e adevărat, mai puțin entuziasmantă, dar dătătoare, totuși, de speranțe, pentru ceea ce va să vină. Pentru că a fost, până la urmă, o victorie specifică unui început de retur, obținută în condițiile în care CFR-ul a intrat prima pe tatami dintre toate pretendentele la titlu și orice mișcare greșită, care ne făcea să cunoaștem podeaua mai devreme decât ne așteptam, avea să ne scurteze din elan… (Și, de ce să nu recunoaștem, nu bucățică cu bucățică, astfel încât durerea să poată fi suportată mai ușor…) Unde nu mai punem la socoteală declarațiile sloagarului Marius care, devenit bugetar al Primăriei din Târgu-Mureș, știe că traiul pe banii statului nu e atât de ușor și, prin urmare, încă mai păstrează în buzunarul unui trening roș-albastru o carte de vizită, care să-i amintească de vremurile bune în care era slugă la stăpân. „Ajut Steaua!”, a rostit deunăzi pentru presă, ca să-l audă Gigi, proaspătul amploiat Lăcătuș. Nu în ultimul rând, câteva nume sonore din lotul târg-mureșenilor atrăgeau și ele atenția (vezi articolul lui CJ 07 CFR: „Cine e FCM și ce vrea de la noi?”). Așadar, iată, presiune mare sau, cu alte cuvinte, circumstanțe pentru un pas greșit existau…

Părăsesc însă forma (circumstanțele) și revin la fondul problemei: atitudinea cvasi-totalitară anti CFR. Pe toate posturile de televiziune sportive de la București. În toate publicațiile de specialitate. Nimeni nu a făcut opoziție după meciul de vineri seară. Toată lumea, front comun. Dacă în toamnă dezbaterile mai aveau loc pe tema „a fost sau nu penalty?”, „a fost sau nu fault de cartonaș roșu?” etc., de-acum s-a trecut la „a fost sau nu corner?”, iar în curând, pe ecrane, urmează „a fost sau nu aut?” și, probabil, „s-a executat sau nu autul de la locul prin care mingea a părăsit terenul?”.

Părerile multora dintre noi și, recunosc, până azi, și a mea, converg către ignorarea deplină si/sau schimbarea canalului. Încep să cred însă, tot mai mult, că nu e cel mai înțelept lucru pe care îl putem face. (Și aici, în primul rând, ar trebui să ia atitudine chiar conducerea, dar asta este o altă problemă). De ce? Pentru că a încerca să ne detașăm, pe mai departe, de comentariile anti-CFR de la televiziunile de sport, preluate, ulterior, on-line, de către publicațiile acelorași trusturi de presă, va dăuna grav celui de-al treilea titlu, pe care îl așteptăm. Nu știu câți dintre noi vor avea puterea să se bucure cu adevărat de o nouă reușită în campionat, în condițiile în care, nicăieri în țară, purtând însemnele clubului pe care îl iubim, nu vom fi priviți câtuși de puțin cu admirație. Bună și invidia, în context, chiar foarte bună, dar totuși, nu urâți, nu înjurați, nu făcuți hoți. Să credem în vorbe precum „noi cu ale noastre, ei cu ale lor” nu știu dacă mai poate avea suport, întrucât, în cazul accederii în Liga Campionilor sau Liga Europei, există riscul să se ducă buhul și să fim prezentați în mass-media locale de unde provin adversarele, ca o campioană asupra căreia planează incertitudini, ținând cont că informațiile sunt preluate, în mare parte, din presa de pe la noi.

„Care ar fi propunerea (propunerile)?”, se cuvine să fiu întrebat. 1) Să ne constituim într-un grup care să sesizeze Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) toate declarațiile defăimătoare la adresa clubului, întrucât partea adversă (adica reprezentanții clubului) nu este prezentă în emisiune și prin urmare, nu poate contracara declarațiile făcute (Dacă pe politic funcționează, existând articol în lege care prevede asta, nu văd de ce nu ar funcționa și în sport). 2) Ce ați zice dacă am cere, printr-o adresă, Comisiilor pentru mass-media din camerele Parlamentului, înființarea unui organism asemănător CNA și pentru presa scrisă, care să sancționeze conținutul calomnios, obscen etc. etc. al acesteia? Dincolo de faptul că ar deveni istorie, propunerea, mediatizată fiind, ar fi privită ca venind din partea segmentului de public (cititori, suporteri) cel educat, cu un nivel de instruire mult peste media lumii în care trăim. Credeți că se poate? Cel puțin să ne facem auziți și să fim priviți altfel. Eu cred că da…

Autor: Călin Popa