Sincer, voi vă pricepeți la tactică?


Notă introductivă: tocmai încheiasem textul următor, când văd cu oroare că pe Rafael Bastos îl fulgeră ciudata idee de a face unul din ”Top 100 meciuri ale vieții”, contra vâlcenilor! Recitesc finalul articolului meu și intru într-o dilemă foarte nouă. Să-i dau ”postează!” sau să-i dau ”mai gândește-te!”? Am decis să las să treacă câteva zile, să mai uite lumea de evoluția lui Bastos și să apuc să bag pe facebook câteva duzini de comentarii în care să spun că nu se face primăvară cu o floare, că Rafael a avut doar un scurt episod de somnambulism în miez de perioadă de hibernare etc. Doar nu puteam lăsa un simplu meci de fotbal, cu o echipă ce se bate să reziste în Liga 2, să-mi ruineze textul…

*****

Motto: Ignorantia legis haud excusat / necunoașterea legii nu este o scuză pentru nimeni (din folclorul penal)

În scurta existență de până acum a Tribunei CFR, am constatat că s-au postat multe comentarii în care ne plângem ba că nu jucăm nimic, ba că jucătorii noștri habar nu au ce să facă cu mingea când o au în posesie (și nici nu prea mai știu ce e aia posesie), că nu există trasee clare, prestabilite la antrenamente, că nu-i bun sistemul folosit sau nu se vede nicio tactică de joc!
Probabil sunt printre voi și foști jucători de fotbal la un nivel acceptabil, chiar antrenori, cât de cât cunoscători la propriu ai fenomenului.
Eu, recunosc, am jucat puțin fotbal, la o categorie unde singurele indicații tactice primite de la “antrenor” au fost ceva de genul:

dă, mă, cât poți tu în ea!

nu te complica, rupe-l!

hai pe ei!… [deseori și pe mămicile lor]

nu-l lași pe mustață ăla, cu 8 pe spate, să miște!

dă-o, mă ****, în ****, în față!

Zilele trecute mă plimbai pe net și, hop!, iote peste ce dau: lucrări de exerciții tactice pentru antrenamente, din cadrul cursurilor de antrenori UEFA Pro. Mă uit ca bou’ – prea multe nu pricep… plin de scheme dubioase – până-mi sare în ochi următorul desen familiar:

Mă uit la explicația de deasupra schiței. Scrie: Angajarea în adâncime a unui jucător lansat pe centru.
Sub ea, sfaturi importante: fundașii ticlăzesc mingea între ei, mijlocașul pleacă din timp, atacantul se deplasează în lateral, pentru a crea spațiu, și urmează pasa de la fundaș, peste toți jucătorii din teren și arbitrul de centru, fix și exact la mijlocașul ajuns în preajma careului advers, în poziție superb de regulamentară. Acesta preia elegant, rafinat, și dă gol, cu toată opoziția lipsă a portarului advers. Goool! Simplu, nu?
E clipa când mi s-a arătat revelația și mi-am dat seama cât de amator poate fi un ignorant. Tot timpul făceam mișto de celebrele degajări ale lui Rada (fie-i împrumutul la nemți ușor), dar abia acum mi-am dat seama că de fapt aveau un adânc substrat științific! Gata! Ajunge cu amatorismul! De acum încolo am să urmăresc mult mai vigilent momentele jocului care lasă impresia că ar fi întâmplătoare sau chiar haotice: degajări disperate, pase repetate la portar, la portar, la portar, la portar, la portar…, cornere acordate gratuit, centrări prin spatele porții, introducerea pe teren a lui Hora etc. Cine știe? Poate că până și deseori pomenita lipsă de chef (lenea?) lui Bastos e posibil să fie doar un truc tactic parșiv, neînțeles de noi, muritorii de rând sau în spitalele din România…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s