Ne-am dorit mai mult victoria…

CFR-ul îşi ia avânt? Dacă punem unul lângă altul doar ultimele două meciuri am fi tentaţi să răsuflăm uşuraţi. Trendul e ascendent, multe s-au rezolvat şi chiar și scorul ar vrea să ne dea dreptate. E cea mai convingătoare victorie şi, mai mult, vine către finalul stagiului de pregătire. Înseamnă că până acum doar ne-am încălzit pneurile, doar am pus sub noi acel strat de gumă din care vom porni ca din puşcă atunci când, în sfârşit, primăvara va fi de-acord şi va da startul?

Cel mai irelevant mi se pare să facem statistici şi grafice de evoluţii după meciuri amicale. Aici adversarii sunt cei mai diferiţi. Azi se joacă împotriva locului 6 din Austria, poimâine cu locul 1 din Slovacia, peste o săptămână cu locul 5 din Ucraina… Campionate diferite, stiluri de joc fără nimic în comun, adversari înşelători, nestudiaţi, exact cum e CFR-ul. Acum 2 zile am jucat cu o mixtură dintre rezerve şi titulari (predominante rezervele), azi au apărut titularii. Într-un meci jucăm 45 de minute cu titulari, alteori, 80 de minute. Adversarii procedează la fel, bineînţeles. Vă aduceţi aminte cum, în meciul cu Litex, cea mai bună perioadă a noastră a fost exact după pauză, atunci când noi eram cu prima echipă, iar bulgarii schimbaseră liniile deja? E greu aşadar să punem preţ prea mult pe scor, pe fazele din rezumat. Important este ceea ce vedem cu ochiul liber, senzaţia lăsată.

Pentru meciul de azi, impresia este într-adevăr mai bună. Sunt câteva lucruri demne de laudă şi demne de apreciat, dar şi câteva care ar trebui să ne ancoreze în realitate. S-o iau mai întâi cu cele inconvenabile şi să lăsăm deliciile la final.

Vorbim în primul rând despre adversar. I s-a părut el cuiva bun sau măcar la nivelul precedentelor echipe ce ni s-au opus în Antalya? Părerea mea, susţinută şi de locul din clasament al lor, de jocul slovacilor, dar şi de anumite execuţii de semi-profesionist din partea lor, este că au fost cel mai accesibil adversar de până acum. Chiar şi aşa, golurile noastre au venit după: un penalty, un şut deviat norocos şi fără reacţie de la portarul advers şi după o gafă a aceluiaşi portar. Atunci când ar fi trebuit noi să marcăm, din situaţii clare (cel puţin 2 la Kapetanos şi 2 la Cadu) n-am făcut-o. Deci nu mă pot închina în faţa atacului şi nici nu pot privi admirativ adversarul, unul situat ca statură probabil între o Voinţa şi un FC Mioveni de la noi. E drept, ne-am chinuit destul cu astfel de echipe şi să le batem, oricând, oriunde, oricum, contează. Să fie primit!

Problema cea mare, inechitatea din acest meci, stă în faptul că schimbările de linii, titulari-rezerve, s-au făcut de-abia în minutul 80. Până atunci am stat mereu cu titularii, am tras de noi, am tras şi de scor, am cotonogit când a fost cazul, asta în vreme ce slovacii păreau mai interesaţi de caracterul amical al partidei. Îmi este clar că pe lângă faptul că se urmăreşte tot mai mult cernerea şi discernerea unei formule de start, s-a vrut foarte mult şi victoria azi. Era nevoie de un stimulent moral, de un semn că totul revine uşor la normal. Luând doar în modul, victoria este un mare plus dar, să nu uităm nicio clipă toate condiţiile.

Unde au mai fost probleme? Inexactităţi mari în apărare. Mult prea des partea lui Lionn rămâne descoperită pe defensivă, asta cu atât mai grav cu cât jucătorul nu e nici foarte prezent în atac. Ce gaură îl înghite pe mult prea fragilul nostru fundaş doar el poate şti! Apoi, mi se pare iarăşi greu de înţeles cum, în cel puţin 4 situaţii, adversarii au tras nestingheriţi şi neblocaţi de la 20-25 m perpendicular pe poarta noastră, fapt foarte grav în ideea în care noi jucam cu 2 mijlocaşi închizători. Zona aceea ar fi trebuit să fie redută! Iar dacă nu era Beto în poarta noastră, un gol încasat tot bifam de acolo. În fine, o altă chestiune deranjantă este felul în care de prea multe ori atacurile noastre împotmolite la marginea careului se varsă în spate; 2-3 pase şi mingea ajunge la Beto. Cu adevărat deranjant atunci când avem corner, nu sare nimeni bine la cap (la noi în afară de fundaşii centrali restul arată că nu mai ştiu jocul aerian în atac), se ajunge în flanc şi apoi, de dragul posesiei prelungite şi des ineficiente, se dă în spate, deşi se poate continua pe careu, deşi avem suficienţi oameni acolo! Alarmat de asta la meciul precedent, am urmărit şi azi astfel de situaţii. Am numărat 4! Ce rezultă: echipa joacă mecanic. Nu digital, nu electric… ci doar şi pur mecanic.

Dacă vă vine să credeţi, mi-am terminat minusurile echipei. Nu disec mai mult un meci ce este totuşi doar un experiment. Să vedem acum plusurile. Marea mişcare în acest meci a fost trecerea spre un mult mai clar sistem de 4-2-3-1, în locul lui 4-3-3. Măcar de-am avea aceste 2 sisteme disponibile şi asimilate şi tot ar fi un imens plus faţă de planul nostru fixist de până acum. Acest sistem folosit azi e şi mult mai flexibil, permite deseori urcarea alternativă a mijlocaşilor ofensivi lângă vârfuri şi, la fel, permite un mult mai bun control al pressing-ului. Linia de pressing este împinsă şi ţinută de către mijlocaşii la închidere, cei care, de regulă, se poziţionează cel mai bine. Acest sistem cu care am putea recupera cele mai multe mingi, se potriveşte cel mai bine şi densităţii echipei noastre, cea plină, încă, de mijlocaşi orientaţi spre defensivă. Una e să jucăm 4-3-3 cu doi astfel de mijlocaşi şi alta e acest 4-2-3-1 în care fiecare joacă ceea ce i se potriveşte natural. Mijlocul este mult mai bine acoperit şi, la fel şi acea zonă închisă nouă până acum, de la marginea careului advers. Nu sunt eu foarte mulţumit de cum a jucat Godemeche (mai ales în privinţa tot mai deselor pase aiurea sau la adversar), dar, în ansamblu, dispunerea pe teren e clar un pas înainte, ca forţă de exprimare a echipei.

Marea bucurie este acea linie de 3 din spatele vârfului. Bastos, Rui Pedro şi Sougou, toti fotbalişti rapizi, tehnici. Ei au dat un alt aspect meciului, ei şi-au depăşit mai des adversarii, au combinat mai rapid, au încercat un-doiurile tocmai fiindcă se puteau baza pe viteza lor. Bastos şi-a folosit mai bine dribling-ul, Sougou viteza excelentă, iar Pedro, contrar anumitor ratări de până acum, a arătat că ştie căuta foarte bine poarta – cred că el poate fi acel atacant retras dar eficient. Mi-aş mai fi dorit încă unul ca ei, debutantul (azi) Vranjes jucând prea puţin şi prea retras ca să ne putem da seama ce-i cu el. Ar mai fi soluţia Ronny, un fotbalist însă care e făcut să atace mereu poarta. Altele nu prea avem. Hora încă e haotic şi prea departe de prima echipă. Din nou pe mine m-a surprins plăcut Pedro, atât pentru felul în care se deplasează pe teren, pentru cum ridică repede privirea asupra jocului, dar şi pentru acel şut din lateral, superb, în bară, în debutul reprizei a II-a. Dacă e un CFRist despre care să se spună că de-abia acum se acomodează cu echipa, el este acela. Mai sunt două meciuri amicale şi el trebuie jucat fiindcă poate fi o mare valoare. Problema este în faţa lor, acolo unde Kapetanos este exact opusul lui Weldon, cel care dădea 2 goluri din 3 faze. Inconstanţa grecului termină nervii oricui. Sunt mingi extrem de simple pe care un vârf nu are voie să le rateze. E de-ajuns să amintesc doar de faza din prima repriză, când Sougou i-a pus o minge pe tavă la punctul cu var, pe care grecul a lovit-o defectuos, un 99% de luft, inadmisibil pentru un golgheter. Singurul motiv pentru care Kapetanos cred ca e pus să joace acum titular este că Weldon va fi suspendat în prima etapă. Propun însă altceva: ce-ar fi să fie încercat acolo şi Ronny? Are toate atuurile lui Kapetanos, ba şi un plus de viteză.

Echipa, în ansamblu, nu s-a mişcat rău fără minge. S-a acoperit mai bine terenul, s-a stat mai sus, parţial datorită adversarului mai neputincios, dar şi mulţumită tacticii. În faza de construcţie este vizibil că mijlocaşii noştri au mai multe soluţii acum, joacă mai aproape unii de alţii în acest sistem – exact ceea ce ceream de atâta timp. Numai de li s-ar mai da şanse de a juca în aceeaşi structură şi în meciurile următoare!

Ultima menţiune i-o dau lui Beto. De când e el în poartă nu mai tresărim de fiecare dată când CFR-ul se apără, când survolează câte o minge careul, iar diferenţa dintre portari şi impactul direct pe tabelă se vede iar şi iar şi iar… Ţinerea lui Beto la echipă ar trebui să fie prioritatea 0 pentru la vară. A luat un gol azi, dar doar fiindcă a încercat să facă ceea ce face orice portar experimentat: să anticipeze faza. A plecat mai repede pe colţul acoperit de zid şi nu s-a mai putut redresa suficient.

Rămâne acest 3-1, meritat după aspectul partidei, dar cam golit de alte semnificaţii pe termen lung. Stilul de azi poate fi însă un punct de pornire dar numai cu condiţia ca, evident, să fie pus în scenă, continuat şi în cele câteva amicale rămase. Altfel rămâne doar un experiment cu real potenţial de reuşită. Sunt convins că nu mai vine nimeni la echipă şi că va trebui să ne descurcăm cu ceea ce avem acum. De urmărit sunt aşadar Pedro şi Vranjes (de care nu-s entuziasmat fără limită), dar şi poziţia rămasă liberă după plecarea lui Renan. Că acolo joacă Godemeche, Sare sau Celestino, pare acelaşi lucru, iar în stilul 4-2-3-1 Peralta nu are ce căuta acolo. Doar forma de moment a jucătorilor poate face diferenţa între cei care vor intra pe teren acolo.

Bucuria este că partida de azi a semănat mai mult cu fotbalul. Totuşi, suntem încă departe de ceea ce arătam în primele etape din campionat şi încă sub, sau maxim la acelaşi nivel cu ultimele meciuri din toamnă. Iar dacă azi ne-am dorit mai mult victoria atunci îndemnul este doar unul: să ne dorim tot mai mult!

Autor: Albusibiu