Mugur de fluier ceferist


Degeaba ne plângem și ne tânguim că ni s-au micșorat șansele la titlu după plecarea lui Renan Garcia în Cizmă (e clar că el n-a fost una)! Chiar dacă sperăm cu toții că pierderea mijlocașului brazilian – considerat de majoritatea chibiților drept cel mai constant (ba poate chiar cel mai bun) jucător al CFR-ului din tur – va fi compensată prin aducerea unui alt jucător de valoare (sau a mai multora), unele site-uri de sport vor susține îndârjit, ca o placă cu Salam stricată, că principalul ”jucător” al CFR-ului nici n-a plecat și nici nu trebuie să vină! Mă refer, bineînțeles, la hoțul, banditul, coruptul, mânjitul, lepra de arbitru, cel care „joacă” pentru frânarii din Gruia fără să le îmbrace măcar echipamentul și care – susțin unii – poartă pe sub tricoul cu ecuson un maieu croșetat din forinți.
Așadar, arbitrul! Bun, dar cu ce se ocupă acesta, în definitiv? Cu ce-și umple timpul liber de 90+ minute al unei partide? Cu nimic deosebit: fuge puțin – având grijă să fie suficient de departe de fază când e nevoie – și suflă sau nu suflă într-un obiect de dimensiuni reduse, după cum curge faza (în avalul sau amontele interesului CFR Cluj).
Bine, bine! Dar ce-i acel obiect mic și parșiv în care suflă cel mai bun prieten al clujenilor vișinii? Nimic ieșit din comun: un banal fluier. Dar ce-i fluierul, până la urmă, și cum a ajuns el să fluiere atât de plăcut numai pentru urechile lui Arpi & Muri? E un dispozitiv micuț, destul de simplu, cu ajutorul căruia arbitrul emite un semnal sonor prin care anulează un gol perfect valabil marcat de adversarii din acel moment ai CFR-ului, fix la circa 40 secunde după emiterea semnalului sonor. Al naibii dispozitiv! Cine dracu’ l-o fi inventat, că prea bine fluieră?! Pe dracu’ îl chema Joseph Hudson (1848–1930). Fostul lucrător la o fermă, mânat la Birmingham de fiorul revoluției industriale, a observat cât de greoaie e munca polițiștilor londonezi, cum se chinuie bietulbobby să dirijeze circulația scuturând niște zurgălăi uzați moral. S-a gândit ce s-a gândit și a ajuns la concluzia că trebuie să inventeze un fluier bengos și să câștige premiul oferit de Poliția Metropolitană. Dacă polițiștii ar utiliza un fluier bine inventat, munca lor ar deveni mult mai plăcută, reconfortantă și mai eficientă. Dar cum fluierele existente n-aveau deloc putere și erau încadrate la categoria „jucărele”, omul a fost nevoit să inventeze, în 1883, năstrușnica biluță, care, introdusă în fluier, face să-i sporească considerabil volumul sonor. După testul reușit (fluierul se auzea de la distanța de o milă), omul și-a pus rapid pe picior mare firma ce trăia pe degetul mic de la un picior mic, și dă-i bătaie și vinde lumii fluierul Acme! Primul client serios a fost chiar Scotland Yard-ul. La început, compania J.Hudson & Co (Whistles) Ltd confecționa fluierele din cupru, dar  gusturile s-au schimbat în timp, iar în zilele noastre cele mai populare sunt cele din plastic. Cifra de vânzări a ajuns în jur de 5 milioane de bucăți/an! Fluierul lui Hudson a intrat masiv și pe piața fotbalului, înlocuind disperata fluturare de batiste de până atunci, cu care arbitrii parcă-și luau mai degrabă rămas bun de la jucători, nu încercau să-i oprească din cursa spre poarta lui Beto…

Dar, ca orice lucru făcut cu cap, dar de mâna omului, și fluierul se poate strica când ți-e faza mai dragă! Iar acest lucru a reușit să enerveze cumplit pe cineva. Ron Foxcroft, arbitru de baschet, a observat într-un meci de la Jocurile Olimpice Montreal 1976 cum un jucător jugoslav a lovit cu cotul. Pe când intenționa să fluiere iregularitatea, ghinion! Bila a înțepenit în obiectul muncii. Ajuns acasă, Foxcroft s-a pus cu burta pe muncă și creierul pe gândit, iar peste mai bine de 10 ani (în 1987) a promovat primul fluier fără bilă: Fox40 (40, după vârsta lui Foxcroft din acel an). Se pare că Foxcroft a fost o vulpe șireată în domeniul afacerilor, compania sa comercializând mai bine de 10 milioane de bucăți/an! Fluierul dădea muguri, nu glumă!

Așa au ajuns Acme și Fox40 să domine piața fluierelor și este de-a dreptul uimitor cum un asemenea obiect mărunt, care nu costă mai mult de 30-50 lei, poate umple mai bine de jumătate din spațiul de emisie a televiziunilor sportive din România!
Nu este prevăzut în regulamente ce tip de fluier pot folosi arbitri. Intrați pe site-urile celor două companii (nu că aș vrea să le fac reclamă!) și vedeți incredibila varietate existentă! Au de unde alege fluierașii: cu bilă sau fără, roșu, roz sau vișiniu, de atârnat la gât, în cui sau de tras pe deget etc. Pentru cei care arbitrează în liga lui Mitică, singurul criteriu de alegere îl reprezintă obligativitatea ca fluierul ales și utilizat să conducă sonor la un raport pro-/contra-CFR cât mai înclinat spre prima categorie.
În România contemporană finanțatorului Arpad Paszkany și președintelui Iuliu Mureșan, nu spun o noutate, toate fluierele fluieră pro-CFR, atât în fotbal, cât și la calea ferată. N-am văzut filmul, dar fac pariu că și în pelicula „Eu când vreau să fluier, fluier!” tot frânarii sunt avantajați de arbitru.
În afara României există alte criterii de alegere. Se zice că Markus Merk alegea culoarea fluierului în funcție de culoarea tricoului purtat. Roberto Rosetti prefera fluierele albastre, lângă care prindea o cruciuliță. Am o bănuială că fluierul lui Pierluigi Collina era deosebit de lucios…
Arbitrii fac parte dintr-una dintre categoriile cele mai înjurate și… fluierate (ce ironie!) de pe gazonul acestui Pământ. La scenă deschisă, uneori. Puțini politicieni, de exemplu, se pot „lăuda” că au fost fluierați de o Maracană întreagă.

Mulțumesc pentru fluierături!

Autor: caneto

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s